Sufletul și salvarea Sufletului pe înțelesul tuturor. Sursa: AllatRa- Anastasia Novîh/ Descarcă cartea gratuit aici: https://allatra.tv/ro/book/anastasia-novih-allatra
Sufletul aspiră spre Dumnezeu
Omul simte că nu este doar o creatură pe două picioare, şi că ceva mai mult se află înăuntrul său, iar lumea lui interioară este diferită de lumea care îl înconjoară. În el, există Sufletul – o particulă din afară – din lumea spirituală.
Are un singur vector de mişcare, o singură dorinţă. De fapt, Sufletul încearcă să evadeze din această lume. Aspiră să meargă la Dumnezeu, în lumea sa. Cu toate acestea, în lumea materială, această aspiraţie, acest sentiment profund ce vine din Suflet se confruntă cu conştientul omului.
Conștientul se opune dezvoltării spirituale
Conştientul omului interpretează aceste impulsuri puternice, profunde, într-un mod diferit, pe baza cunoştințelor și experienţei dobândite în această viaţă. Iar aici, un rol important îl joacă viziunea dominantă a omului asupra lumii, Cunoştințele sale despre lume şi propriul sine. Dacă viziunea materială îl domină, conştientul său este îngustat şi lipsesc Cunoştințele spirituale, atunci în conştient apar numeroase substituiri.
Asta înseamnă că Personalitatea nu foloseşte această putere pentru dezvoltarea spirituală, ci mai degrabă pentru satisfacerea dorințelor sale materiale. Puterea simțirii spirituale unitare este divizată în conştient în dorinţele numeroase ale naturii Animalice. Ca rezultat, în loc de a tinde spre Eternitate, omul începe să se panicheze şi să se teamă de ea şi consideră lumea tridimensională ca singura realitate a existenţei sale.
El îşi iroseşte forţa vieţii în obţinerea satisfacţiei Ego-ului său în lumea materială, în dobândirea de putere asupra semenilor săi, în acumularea de bogăţii lumești. Dar, odată cu moartea trupului, omul pierde toate acestea, din viaţa care a trecut rămânând, în viaţa de după moarte, doar o concentrare de energie negativă, care-i va aduce suferinţe şi anxietate pentru mult timp.
Iar dacă viziunea spirituală domină în om şi acesta, nu numai că posedă Cunoştințele despre lume şi propriul sine, dar şi le foloseşte cu scop şi în mod corect, lucrând asupra sa, atunci omul se schimbă calitativ. El se deplasează pe vectorul spiritual al vieţii sale, datorită sentimentelor profunde care emană de la Suflet.
Pentru o persoană matură spiritual, moartea corpului fizic este, în esenţă, o eliberare. Este doar o tranziţie spre o stare diferită calitativ – starea libertăţii adevărate în Eternitate.
Din vremuri străvechi, se credea că un Suflet bogat spiritual este cea mai preţioasă posesiune a unui Om adevărat. În mod normal, în societatea umană care se mişcă în direcţia spirituală, o importanţă prioritară trebuie acordată studierii spiritualului. Până la urmă, cunoașterea Sufletului contribuie la cunoașterea oricărui alt adevăr, inclusiv al celui ştiinţific.
Cum să-ţi salvezi Sufletul?
Sensul fiinţării omului în această lume este creşterea spirituală, aspiraţia de a ieși din starea de inferioritate materială a conştientului, spre înălţarea spirituală, transfigurare şi zborul spre predestinarea sa şi spre înflorirea a tot ce este mai bun în el. Când omul dobândeşte aripile dezvoltării de sine, acestea îl ridică pe înălţimile percepţiei Adevărului, transfigurându-i astfel calitativ natura.
Deci ce este Sufletul?
Sufletul este antimaterie adevărată, o particulă din afară – din lumea spirituală, lumea lui Dumnezeu. Sufletul este o parte componentă doar a fiinţei umane. Este principalul său potenţial, un portal şi o directă conexiune a fiecărei persoane cu lumea spirituală.
Nu este prezent în plante, sau animale sau în orice altă materie, inclusiv materia inteligentă. Sufletul intră în structura energetică emergentă a omului în a opta zi după naşterea corpului fizic (a unui nou-născut). Dacă ne orientăm după structura corpului fizic, atunci locaţia aproximativă a Sufletului este în zona plexului solar, acesta fiind centrul real al omului.
Totuşi, Sufletul nu este nici plexul solar, nici inima, nici vreun alt organ fizic sau sistem, inclusiv creierul, mintea, conştientul, gândirea, rațiunea sau capacităţile mentale. Tot ce este menţionat mai sus nu este nici produsul şi nici o proprietate a Sufletului – toate acestea se atribuie lumii materiale.
Acesta este localizat în structura energetică a omului şi nu în partea fizică a acestei structuri. Omul are un singur Suflet. Este unic şi indivizibil. Nu este diferenţă între Sufletul unui bărbat şi al unei femei, Sufletul nu are sex. Sufletele tuturor oamenilor sunt identice în natura lor. Şi în acest sens, poţi spune că oamenii sunt foarte apropiaţi şi înrudiţi între ei.
Sufletul nu este materie, nu se uzează, nu îmbătrâneşte şi nu se îmbolnăveşte. Este perfect în raport cu lumea materială, dar nu este individual perfect în raport cu lumea lui Dumnezeu. Ca rezultat al reîncarnărilor repetate în lumea materială, Sufletul este împovărat cu învelișuri de informaţie.
Ce reprezintă în sine fiinţa umană?
În timpul vieţii, fiinţa umană reprezintă un obiect în spaţiu, multidimensional, care este construit în jurul Sufletului şi care are o Personalitate rațională. Forma firească vizibilă şi structura corpului fizic, împreună cu procesele sale fizice şi chimice, şi cu sistemul de control (inclusiv creierul material) sunt doar o parte din structura omului în ansamblul ei, partea care are legătură cu a treia dimensiune.
Cu alte cuvinte, omul este constituit din Suflet cu învelișurile sale de informaţie, o Personalitate şi o structură care este alcătuită din diverse câmpuri aparţinând altor dimensiuni (inclusiv corpul fizic, care este localizat în tridimensionalitate).
Ce este o Personalitate rațională?
O Personalitate nouă se formează într-o structură nouă, într-un corp nou. Personalitatea este cine simţim că suntem în timpul vieţii, cea care face alegerea între natura Spirituală şi cea Animalică, care analizează, trage concluzii şi acumulează un bagaj personal de dominante senzoriale şi emoţionale. Dacă omul se dezvoltă spiritual în timpul vieţii într-o aşa măsură, încât Personalitatea se contopește cu Sufletul, atunci apare o Fiinţă calitativ nouă, matură; este diferită de fiinţa umană şi pleacă în lumea spirituală.
De fapt, aceasta este ceea ce se numeşte „eliberarea Sufletului din captivitatea lumii materiale”, „trecerea în Nirvana”, „atingerea sfinţeniei” şi aşa mai departe. În caz contrar, dacă în cursul vieţii omeneşti această unire nu se întâmplă, atunci, după moartea corpului fizic şi distrugerea structurii energetice, această Personalitate rațională, împreună cu Sufletul, se îndreaptă spre renaştere (reîncarnare), transformându-se într-o (să o numim aşa de convenienţă, pentru a înţelege ideea) subpersonalitate.
Când trupul uman moare, fiinţa umană îşi continuă existenţa. În starea de tranziţie, are o formă sferică, cu structuri spiralate. Sufletul, împreună cu învelișurile sale de informaţie, este închis în această formaţiune. Învelișurile de informaţie sunt subpersonalităţi din încarnările precedente, inclusiv Personalitatea din viaţa recentă.
Învelișurile de informaţie, care sunt localizate în jurul Sufletului, sunt concentrări senzoriale şi emoţionale, în mod specific, o structură informațională rațională, care, prin asociere, se poate compara cu un fel de nebuloasă. Ca să simplificăm, acestea sunt foste Personalităţi din încarnările anterioare. Pot fi multe astfel de subpersonalităţi lângă Suflet, în funcţie de numărul de reîncarnări ale omului.
Ce este o subpersonalitate ?
O subpersonalitate este o Personalitate exact ca tine, care a fost activă în încarnările trecute ale Sufletului tău. Este o fostă Personalitate, dintr-o viaţă anterioară, cu întregul bagaj de dominante senzoriale şi emoţionale (pozitive sau negative), pe care le-a acumulat de-a lungul timpului în cursul vieţii sale, adică cu rezultatul alegerii din viaţa respectivă.
Personalitatea, ca regulă, nu are o conexiune directă cu subpersonalităţile, prin urmare, omul nu-şi aminteşte vieţile anterioare şi, respectiv, experienţa şi cunoştințele dobândite de către aceste subpersonalităţi. Cu toate acestea, în cazuri rare, când anumite circumstanţe se suprapun, Personalitatea poate trăi un sentiment de deja vu sau manifestări spontane de scurtă durată ale activităţii celei mai recente subpersonalităţi (care precedă încarnarea curentă). Acest lucru este tipic, în special, pentru oameni în copilăria timpurie.
Impulsul primar are loc, ca regulă, la vârsta de 5-7 ani a vieții omului. Ideea e că, în copilăria timpurie, anterior impulsului primar, o astfel de activare de scurtă durată a Personalităţii precedente (subpersonalităţii) se poate într-adevăr întâmpla. Aceasta din urmă, în timp ce se formează o nouă Personalitate, încearcă să ajungă la conştient şi să capete putere asupra omului.
Cu toate acestea, alte cazuri de manifestări ale subpersonalităţii sunt mult mai frecvente. De exemplu, când copiii cu vârsta de 3-5 ani (în perioada când o nouă Personalitate nu s-a format încă) încep să vorbească din postura unui adult, a unei persoane cu experienţă. În cazuri rare, acestea pot fi descrieri detaliate ale vieţilor lor anterioare, care, de fapt, sunt imposibil de știut la vârsta asta.
Cel mai frecvent, un copil vorbeşte neaşteptat de înţelept despre ceva, exprimând gânduri care în mod clar nu aparţin copiilor, şi câteodată acest lucru îi înspăimântă pe adulţi în mod mistic. Părinţilor nu ar trebui să le fie teamă de astfel de manifestări, în schimb, ar trebui pur şi simplu să le înţeleagă natura. Odată ce Personalitatea copilului este formată, astfel de manifestări trec.
Conexiunea dintre Suflet și personalitate
Subpersonalitățile pot influenţa în mod indirect Personalitatea şi „să o împingă” spre anumite acţiuni, influenţând-o să ia anumite decizii. Acest lucru se întâmplă la nivel inconştient. În afară de asta, subpersonalităţile, vorbind la figurat, sunt ca nişte „filtre de lumină ceţoasă” care împiedică semnificativ conexiunea directă între Suflet şi noua Personalitate, să spunem aşa, între sursa de Lumină şi cel care are nevoie de ea.
Să schimbi lucrurile nu este niciodată târziu pentru nimeni, nici pentru o astfel de persoană, deoarece Personalitatea are forţă vitală şi dreptul de a alege… Altfel, o așteaptă exact ceea ce experimentează subpersonalităţile sale în prezent. Apropo, experienţa subpersonalităţilor este cea care se răsfrânge indirect asupra manifestării fricii de moarte în om, la nivel de subconştient.
Ce simt subpersonalităţile într-o nouă Personalitate este, de fapt, adevăratul „iad” pentru ele, vorbind în termeni religioşi. După moartea corpului fizic, Personalitatea, care devine o subpersonalitate, dobândește propria experienţă şi înţelegere cu privire la ceea ce este în realitate lumea materială, ce este Sufletul şi importanţa acestuia în fiinţa umană.
Dar în structura noului corp, subpersonalitatea este deja în situaţia disperată a unei minţi înlănţuite care înţelege totul, simte o durere puternică la nivel emoţional şi senzorial, dar nu poate face nimic, nici măcar să transmită propria experienţă noii Personalități. Este echivalentul situaţiei în care eşti blocat într-un corp, dar corpul nu serveşte conștientului, nu te ascultă şi nu-ți îndeplinește comenzile.
Cum ar fi, nu te slujește deloc şi trăieşte de capul lui. Eşti conştient de toate astea, dar nu poţi face nimic în această privinţă – simţi doar această presiune incredibilă, îngrozitoare, iarăși repetarea acelorași greșeli de către noua Personalitate şi înţelegerea propriei neputinţe în a schimba direcţia vectorului de consum al energiei vitale. Apropo, de aici apar și fricile omeneşti, cum ar fi, de exemplu, frica de spaţii închise.
Rădăcinile cauzelor fundamentale ale unei astfel de percepţii spaţiale distorsionate, care generează o emoţie profundă de frică şi panică în om, sunt legate de sectorul din structura umană în care sunt localizate subpersonalităţile.
Nu pot fi subpersonalităţi „bune”, dacă Personalitatea a devenit o subpersonalitate. Personalitatea se poate dezvolta spiritual în mod conștient și, unindu-se cu Sufletul, se poate elibera într-o singură viaţă! În realitate, totul e simplu, dacă un om a încercat în această viață să se dezvolte în direcţie spirituală, dar nu s-a străduit suficient, atunci, în următoarea viaţă, noua Personalitate va avea condiţii mai bune.
Acest lucru va spori oportunităţile pentru creştere spirituală, dar va întări, de asemenea, rezistenţa naturii Animalice. Din nou, totul (continuarea sau încetarea suferinţelor subpersonalităţilor, ca şi soarta Sufletului şi a Personalităţii în sine) va depinde de alegerea individuală a noii Personalităţi.
Subpersonalitatea este doar o structură informaţională. Orice materie, inclusiv omul, este doar o undă de informaţie. Ce se află în faţa ta, de exemplu, o planetă sau o bacterie, un scaun sau un om, depinde exact de informaţia care a fost stabilită. Dar în om este Suflet care îl diferenţiază de orice altă materie.
Sufletul nu aparţine lumii materiale; vine dintr-o lume complet diferită – lumea Eternităţii… Pe când omul, sub aspectul întregii sale structuri tridimensionale din lumea materială (incluzând natura sa Animalică), aşa cum am spus deja, este exact o undă de informaţie. Sufletul este ceea ce este adevărat în om; este componenta principală, pe care întreaga structură este centrată!
Orice altceva este doar informaţie suplimentară pentru dezvoltare. Iar după ce Personalitatea spirituală se maturizează, se uneşte cu Sufletul (după eliberarea spirituală), această informaţie pur şi simplu se dezintegrează, adică încetează să existe ca structură organizată.
În înţelegerea oamenilor, această undă de informaţie este distrusă, şi de fapt este transformată în altceva din punct de vedere calitativ, deoarece informaţia ca atare (cărămizile informaţionale care alcătuiesc totul) nu este distrusă.
Personalitatea omului continuă să existe, doar că în altă formă – ca o subpersonalitate.
Lumea Spirituală este inaccesibilă rațiunii Animalice.
Orice subpersonalitate îşi păstrează Ego-ul, autoidentificarea. Are experienţă, cunoaştere şi abilităţile de a influenţa lumea materială, dar nu are forţă vitală. Subpersonalităţile păstrează toate amintirile.
Sunt structuri inteligente. Şi sunt foarte speriate şi chinuite de reîncarnarea următoare, care, pe de-o parte, le prelungeşte agonia, iar, pe de altă parte, le aduce mai aproape moartea definitivă. De aceea, este foarte important pentru Personalitatea în viaţă să facă totul posibil şi imposibil în viaţă pentru a se uni cu Sufletul său.
Misiunea naturii Animalice în timpul vieţii Personalităţii este să o distragă pe aceasta de la natura Spirituală prin orice mijloace, fie în gânduri, dorinţe, acţiuni sau fapte – nu contează atâta vreme cât omul dorește ce e material, pământesc şi muritor. Natura Animalică va folosi orice mijloace să-şi atingă scopul, inclusiv astfel de manifestări din partea subpersonalităţilor.
Darul înnăscut al persoanei- asta înseamnă că într-o încarnare anterioară a acestui Suflet, Personalitatea s-a dezvoltat spiritual şi a obţinut anumite rezultate în lucrul cu sinele şi în înţelegerea acestei lumi. Cu alte cuvinte, s-a produs un salt semnificativ în creşterea spirituală, dar acesta nu a fost suficient pentru părăsirea sistemului lui Ahriman, pentru eliberarea din ciclul de renaşteri.
Cu toate acestea, într-o nouă viaţă, o nouă Personalitate cu un astfel de Suflet are anumite avantaje în comparaţie cu alţi oameni. Omul se naşte cu un mare potenţial energetic, care, folosit în mod corect, contribuie la o creştere spirituală mai rapidă a Personalităţii, căreia îi oferă şanse reale de a se contopi cu Sufletul şi de a părăsi ciclul de renaşteri.
Astfel de oameni înzestrați sunt mulţi. Ei simt că sunt diferiţi de toţi ceilalţi. Din copilărie, aceşti oameni sunt destul de sociabili, au calităţi de lider, darul înnăscut de a influenţa oameni, un anumit nivel de sensibilitate faţă de evenimente şi manifestări ale energiilor subtile, etc
Totul se petrece aici şi acum, înăuntrul fiecărei persoane, iar câmpul de bătălie este conştientul, gândurile, emoţiile şi dorinţele. Înclinarea balanţei în favoarea spiritualului sau a materialului înseamnă o victorie sau o înfrângere a Personalităţii în bătălia de moment pentru Suflet, şi, în cele din urmă, pentru dreptul de a se contopi cu acesta şi de a merge în Eternitate.
Este înspăimântător să pierzi o luptă, dar să pierzi războiul este fatal.
Dacă viaţa omului (a Personalității) nu ar începe de la zero de fiecare dată, cu amintirea vieţilor anterioare blocată, nu ar exista condiţii pentru a se face Alegerea. Dacă oamenii şi-ar aminti în mod conştient toate reîncarnările Sufletului lor şi acele suferinţe de nesuportat pe care subpersonalităţile încă le experimentează, atunci toţi oamenii ar fi devenit îngeri cu mult timp în urmă. Dar, din păcate, memoria vieţilor trecute este blocată.
De fiecare dată, omul trebuie să plonjeze în această lume din nou, de dragul maturizării spirituale independente, conştiente a Personalităţii sale.
Cu toate acestea, ce este bun într-o astfel de „foaie albă” a conştientului noii Personalităţi? În primul rând, priorităţile sunt din nou inscripţionate pe ea, determinând Alegerea dominantă din timpul vieţii a noii Personalităţi, indiferent de „meritele” anterioare ale subpersonalităţilor.
Asta dacă omul îşi schimbă drastic vectorul vieţii în favoarea naturii Spirituale, îşi îndreaptă gândurile dominante în direcția spirituală şi îşi disciplinează conştientul, atunci el (Personalitatea) va avea o şansă reală să se salveze pe sine şi să-şi salveze Sufletul în această viaţă. Până la urmă, într-o astfel de situaţie, el va începe să se transforme calitativ în mai bine şi să trăiască prin lumea spirituală.
Totuşi, dacă omul (Personalitatea) și în această viață vrea iarăși să fie prins în lanţurile gândirii materialiste, şi în el domină invariabil gânduri de natură Animalică, atunci o astfel de Personalitate va avea doar o singură cale – să devină o subpersonalitate. Deoarece omul îşi va consuma puterea, destinată pentru eliberarea Sufletului, pe dorinţele nesfârșite ale lumii materiale.
Înţelegi în ce constă diferenţa radicală a vieţii omului cu dominantă materială și a vieții omului cu dominantă spirituală? Când materialul domină în conştient, omul trăieşte prin lumea materială, gândindu-se doar ocazional la Suflet. Câteodată, omul poate chiar încerca să facă practici spirituale. Cele din urmă sunt privite ca unul dintre hobby-urile sale sau ca un mijloc de a dezvolta „superputeri” pentru a-şi întări influenţa asupra oamenilor şi aşa mai departe.
În cazul ăsta, o astfel de persoană nu se preocupă prea mult în mod normal să se dezvolte şi să-şi supună natura Animalică. Iar când domină spiritualul, Personalitatea în noua sa calitate, trăieşte prin lumea spirituală, prin Iubirea sa pentru Dumnezeu, aflându-se în ea permanent. În această stare, omul se uită la toate trucurile naturii Animalice cu umor, cunoscând natura acestora şi prevăzând atacurile următoare, precum şi acţiunile subsecvente.
Iar acestea nu mai împovărează Personalitatea, deoarece omul nu se mai lasă sedus de ele, trăind deja în gândurile şi sentimentele sale prin lumea spirituală. Cât despre lumea materială, el vine în contact cu aceasta, pe măsură ce îşi continuă existenţa în corpul fizic, făcând fapte bune.
Cel care se află în Iubire, se află în Dumnezeu, şi Dumnezeu este în el, pentru că Dumnezeu este Iubire. Un adevărat Om sfânt prin asta și trăieşte. Când Iubirea pentru Dumnezeu prevalează în viaţa omului, orice teamă dispare pe calea spre atingerea ţelului stabilit.
Totul depinde de om! Dacă acesta este plin de Iubirea adevărată de Dumnezeu, prin care trăieşte în fiecare zi, atunci nu se găseşte loc în omul acela pentru îndoială. El are doar un scop – victoria pentru eliberarea Sufletului său.
Salvarea Sufletului este lucrul principal în viaţa omului, scopul lui esenţial, sensul existenţei sale. Salvarea Sufletului este adevărata slujire față de lumea spirituală şi nu față de cea materială. Salvează-te pe tine însuţi, şi mii în jurul tău se vor salva.
Te invit să răsfoiești și: Dușmanii interiori: mânia, furia, mândria, judecata, ura
Ce Înseamnă Viață Spirituală ? Care este scopul vieții noastre ?
Practica Spirituală ”Piramida”- Cine suntem noi ?
Simbolul AllatRa- puterea creatoare a lui Dumnezeu
Parabolă superbă despre Înțelepciune și Adevăr
Imagine: www.pixabay.com