Simbolul Iertării este Fața lui Cristos- Curs de Miracole
Dumnezeu nu ajută pentru că nu știe de nevoi
Nu ai nevoie de ajutor să intri în Cer pentru că nu ai plecat de acolo niciodată. Dar ai nevoie de ajutor din afara ta căci eşti circumscris de false credinţe ale Identităţii tale, pe care a stabilit-o în realitate numai Dumnezeu. Ți se dau Ajutoare sub forme multiple, deşi pe altar ele sunt una. Dincolo de fiecare dintre ele e un Gând de-al lui Dumnezeu, iar acesta nu se va schimba niciodată. Dar ele au nume ce diferă pentru un timp căci timpul are nevoie de simboluri, fiind el însuşi ireal.
Dumnezeu nu ajută pentru că nu ştie de nevoi. Dar El creează toate Ajutoarele Fiului Său cât timp acesta crede că fanteziile lui sunt adevărate. Mulţumeşte-I lui Dumnezeu pentru ele, căci te vor conduce acasă.
Numele Isus e numele celui care a fost un om, dar a văzut faţa lui Cristos în toţi fraţii lui şi şi-a adus aminte de Dumnezeu. Aşa a ajuns să se identifice cu Cristos, nemaifiind un om, ci una cu Dumnezeu. Omul a fost o iluzie, căci a părut să fie o fiinţă separată, umblând de unul singur, într-un trup care a părut să îi ţină separat sinele de Sine, aşa cum fac toate iluziile.
Dar cine poate mântui dacă nu vede iluzii şi nu le identifică apoi drept ceea ce sunt? Isus rămâne un Mântuitor pentru că a văzut falsul fără să îl accepte ca adevărat. Iar Cristos a avut nevoie de formă ca să le apară oamenilor şi să îi mântuiască de propriile lor iluzii.
Iisus ne conduce înapoi la Dumnezeu
Prin deplina lui identificare cu Cristos – Fiul desăvârşit al lui Dumnezeu, unica Lui creaţie şi fericirea Lui, veşnic ca El şi una cu El -, Isus a devenit ce trebuie să fiţi cu toţii. El a arătat drumul ca să îl urmezi. El te conduce înapoi la Dumnezeu pentru că a văzut drumul care i s-a deschis înainte şi l-a urmat.
El a făcut o distincţie clară, încă obscură pentru tine, între fals şi adevărat. Ţi-a oferit o demonstraţie finală că e imposibil să îl ucizi pe Fiul lui Dumnezeu, şi că păcatul şi răul, răutatea, frica sau moartea nu îi pot schimba în niciun fel viaţa.
Prin urmare, toate păcatele ţi s-au iertat pentru că nu au avut niciun efect. Şi au fost, aşadar, doar nişte vise. Deşteaptă-te cu cel care ţi-a arătat asta, pentru că i-o datorezi celui care ţi-a împărtăşit visele, ca să poată fi spulberate. Şi care ţi le mai împărtăşeşte încă, pentru a fi una cu tine.
Există Cristos? Da, împreună cu tine. Mica lui viată pe pământ nu a fost de ajuns să predea măreaţa lecţie pe care a învăţat-o pentru fiecare dintre voi. El va rămâne cu tine să te conducă din iadul pe care l-ai făcut, la Dumnezeu. Iar, când îţi vei uni voia cu a lui, vederea ta va fi viziunea lui, căci vei împărtăşi ochii lui Cristos.
Să mergi cu el e la fel de firesc cum e să mergi cu un frate pe care l-ai cunoscut de când te-ai născut, căci el chiar asta şi este. S-au făcut nişte idoli cumpliţi din cel care nu vrea să îi fie lumii decât frate. Iartă-i iluziile tale şi vezi ce frate drag vrea să îţi fie. Căci îţi va linişti mintea şi o va duce, cu tine, la Dumnezeul tău.
Principala lecție predată de Cristos
Oare e singurul Ajutor al lui Dumnezeu? Sigur că nu. Căci Cristos ia multe forme, cu nume diferite, până li se poate recunoaște identitatea. Isus e însă, pentru tine, purtătorul singurului mesaj cristic al Iubirii lui Dumnezeu. Nu ai nevoie de altul. E posibil să îi citeşti cuvintele şi să beneficiezi de pe urma lor fără să îl accepţi în viaţa ta. Dar el te va ajuta puţin mai mult dacă îţi împărtăşeşti cu el durerile şi bucuriile, şi renunţi la amândouă pentru a găsi pacea lui Dumnezeu. Mai presus de toate însă, ar vrea să îi înveţi lecţia, care e aceasta:
”Nu există moarte pentru că Fiul lui Dumnezeu este ca Tatăl lui. Nu poţi face nimic care să schimbe Iubirea Veşnică. Uită-ţi visele de păcat şi vinovăţie, şi vino în schimb cu mine să împărtăşim învierea Fiului lui Dumnezeu. Şi adu-i cu tine pe toţi cei pe care ţi i-a trimis El să le porţi de grijă după cum îţi port de grijă eu.”
Scopul iertării este al Spiritului Sfânt
Iertarea este pentru Dumnezeu şi faţă de Dumnezeu, dar nu de la El. E imposibil să îţi închipui ceva creat de El care să poată avea nevoie de iertare. Iertarea, aşadar, e o iluzie, dar – datorită scopului ei, care este al Spiritului Sfânt – are ceva ce o face diferită. Spre deosebire de toate celelalte iluzii, ea nu conduce în direcţia greşelii, ci în direcţia opusă ei.
Iertarea s-ar putea numi un fel de ficţiune fericită; un mod în care necunoscătorii pot acoperi distanţa dintre percepţia lor şi adevăr. Ei nu pot trece direct de la percepţie la cunoaştere, căci nu consideră că este voia lor să facă aşa ceva. Asta Îl face pe Dumnezeu să pară un duşman în loc de ce este cu adevărat. Şi tocmai această percepţie dementă îi face să nu fie dispuşi să se ridice pur şi simplu şi să se întoarcă în pace la El.
Aşa că au nevoie de o iluzie de ajutor pentru că sunt neajutoraţi; de un Gând de pace pentru că sunt în conflict. Dumnezeu ştie de ce are nevoie Fiul Lui înainte de a-I cere el. El nu e preocupat deloc de formă, dar, odată ce a dat conţinutul, e Voia Lui ca acesta să fie înţeles. Şi asta e de ajuns. Forma se adaptează la nevoie; conţinutul e neschimbător, la fel de etern ca şi Creatorul lui.
Fata lui Cristos este simbolul iertării
Înainte de-a putea reveni amintirea lui Dumnezeu, trebuie văzută faţa lui Cristos. Motivul e evident. Vederea feţei lui Cristos cere percepţie. Nimeni nu poate vedea cunoaşterea. Dar faţa lui Cristos e marele simbol al iertării. E mântuire. E simbolul lumii reale.
Oricine o priveşte nu mai vede lumea. Căci e atât de aproape de Cer pe cât e de posibil de partea aceasta a porţii. Dar, de la poartă, nu mai e decât un pas până înăuntru. E pasul final. Şi pe acesta îl lăsăm în seama lui Dumnezeu.
Iertarea e tot un simbol, dar, ca simbol doar al Voii Lui, nu poate fi împărţită. Aşa că unitatea pe care o reflectă devine Voia Lui. E singurul lucru încă parţial în lume, şi totuşi, puntea către Cer.
Voia lui Dumnezeu e tot ce există. Nu putem merge decât de la nimic la tot, de la iad la Cer. E asta o călătorie? Nu, nu într-adevăr, căci adevărul nu merge niciunde. Dar iluziile saltă din loc în loc, din timp în timp. Pasul final, şi el, nu e decât un salt. Percepţie fiind, e ireal în parte. Şi totuşi, această parte o să dispară. Ce rămâne e pacea veşnică şi Voia lui Dumnezeu.
Acum nu mai sunt dorinţe, pentru că dorinţele se schimbă. Până şi lucrul râvnit poate să devină ceva de nedorit. Şi trebuie să fie aşa, din cauză că eul nu poate sta în pace. Dar Voia e constantă, fiind darul lui Dumnezeu. Iar ce dă El este de-a pururi ca El Însuşi. Acesta este rostul feţei lui Cristos. E darul lui Dumnezeu spre mântuirea Fiului Său. Priveşte-o numai, şi ai şi fost iertat.
Ce minunată devine lumea în chiar clipa în care vezi reflectat în ea adevărul despre tine. Acum eşti nepăcătos şi îţi vezi nepăcătoşenia. Acum eşti sfânt şi te percepi aşa. Şi acum mintea se întoarce la Creatorul ei; îngemănarea Tatălui cu Fiul, Unitatea unităţilor de după toate îngemănările, dar mai presus de toate. Dumnezeu nu e văzut, ci numai înţeles. Fiul Lui nu e atacat, ci recunoscut.
Iisus este manifestarea Spiritului Sfânt
Isus este manifestarea Spiritului Sfânt, pe Care L-a făcut să Se pogoare pe pământ după înălţarea lui la Cer, sau după identificarea lui completă cu Cristos, Fiul lui Dumnezeu aşa cum L-a creat El. Spiritul Sfânt, fiind o creaţie a unui singur Creator, creând cu El şi după asemănarea sau spiritul Lui, e veşnic şi nu s-a schimbat nicicând.
A fost „făcut să Se pogoare pe pământ” în sensul că era acum posibil să fie acceptat şi să I Se audă Vocea. A Lui e Vocea pentru Dumnezeu, şi are de aceea formă. Forma aceasta nu e realitatea Lui, pe care numai Dumnezeu o cunoaşte, alături de Cristos, adevăratul Lui Fiu, Care face parte din El.
Spiritul Sfânt este Cel Ce ne dă răspunsul la separare şi ne aduce planul Ispăşirii, stabilindu-ne rolul individual în cadrul lui şi arătându-ne exact care este. El l-a numit pe Isus conducător în îndeplinirea planului Său, pentru că a fost primul care şi-a încheiat perfect propriul rol. Iată de ce i s-a dat toată puterea în Cer şi pe pământ, iar el o va împărtăşi cu tine când ţi-l vei încheia şi tu pe al tău. Principiul Ispăşirii I-a fost dat Spiritului Sfânt cu mult înainte de a-l fi pus Isus în mişcare.
Spiritul Sfânt este singura Legătură care a mai rămas să asigure comunicarea dintre Dumnezeu şi Fiii Lui separaţi. Pentru a îndeplini această funcţie specială, Spiritul Sfânt Şi-a asumat o funcţie dublă. El cunoaşte, pentru că face parte din Dumnezeu; El percepe, pentru că a fost trimis să mântuiască omenirea. El e marele principiu al corecţiei; aducătorul percepţiei adevărate, puterea inerentă a viziunii lui Cristos. El e lumina în care se percepe lumea iertată; în care se vede numai faţa lui Cristos.
El nu uită niciodată Creatorul sau creaţia Acestuia. Nu îl uită niciodată pe Fiul lui Dumnezeu. Nu te uită niciodată pe tine. Şi îţi aduce Iubirea Tatălui tău într-o eternă strălucire care nu se va şterge niciodată, pentru că Dumnezeu a pus-o acolo.
Mintea Cristică este Spiritul Sfânt
Spiritul Sfânt stă în partea minţii tale care face parte din Mintea Cristică. El reprezintă Sinele tău şi Creatorul tău, Care sunt Una. El vorbeşte pentru Dumnezeu şi, totodată, pentru tine, unit fiind cu Amândoi. Şi este, Cel Ce demonstrează că sunt Una. Pare să fie o Voce, căci în această formă îţi rosteşte Cuvântul lui Dumnezeu.
Pare să fie o Călăuză printr-o ţară îndepărtată, căci ai nevoie de această formă de ajutor. Pare să fie orice îţi satisface nevoile pe care crezi că le ai. Dar nu e indus în eroare când îţi percepi sinele prins în capcana unor nevoi pe care nu le ai. Tocmai de acestea vrea să te scape. De acestea vrea să te ferească.
Tu eşti manifestarea Lui în lumea aceasta. Fratele tău te cheamă să fii Vocea Lui alături de el. De unul singur, nu poate fi Ajutorul Fiului lui Dumnezeu, pentru că, de unul singur, nu are funcţie. Dar, unit cu tine, e strălucitul Mântuitor al lumii, al Cărui rol în izbăvirea ei a fost întregit de tine. El vă oferă mulţumiri şi lui, şi ţie, căci te-ai trezit cu el când el a început să mântuiască lumea.
Şi vei fi cu el când timpul va lua sfârşit şi nu va mai rămâne nici urmă de vise de dușmănie în care să dansezi pe melodia subţire a morţii. Căci, în locul ei, se aude o vreme imnul închinat lui Dumnezeu. Şi apoi Vocea dispare, urmând să nu mai ia formă, ci să revină la veşnica neformitate a lui Dumnezeu.
Sursa: Curs de Miracole,Editura Centrum, Polonia- descarcă PDF aici
Alte articole din Curs de Miracole:
Starea de Grație și Pacea Cristică
Iluzia Eului: Eul este un produs al minții
Ieșirea din întuneric înseamnă eliberarea de frică
Rugăciunea- mijloc de propagare pentru miracole
Imagine: www.pixabay.com