Rugăciunea- mijloc de propagare pentru miracole- Curs de Miracole
Rugăciunea: noi facem parte din creația Creatorului
Rugăciunea e un mod de-a cere ceva. E mijlocul de propagare al miracolelor. Dar singura rugăciune cu înţeles e rugăciunea de iertare, căci cei ce au fost iertaţi au totul. Odată ce s-a acceptat iertarea, rugăciunea – în sens obişnuit – nu mai are niciun înţeles. Rugăciunea de iertare nu e decât rugămintea de-a putea recunoaşte ce ai deja.
Alegând percepţia în loc de cunoaştere, te-ai pus într-o postură în care te-ai putea asemăna Tatălui tău numai percepând miraculos. Ai pierdut cunoaşterea că tu însuţi eşti un miracol dumnezeiesc. Creaţia e Sursa ta şi singura ta funcţie adevărată.
” Ai pierdut cunoașterea că tu însuți ești un miracol dumnezeiesc. Creația e Sursa ta și singura ta funcție adevărată… Miracolele se produc firesc, ca expresii ale iubirii. Adevăratul miracol e iubirea care le inspiră. În acest sens, tot ce vine din iubire este un miracol.”
În starea de separare pe care o trăim , termenii ” a crea” și ” a face” au început să se confunde.
Creația este atribută Creatorului. Noi facem parte din Creația Lui. Creația este atributul cunoașterii și a trăirii stării de unitate. În mod ideal noi, creați după ” chipul și asemănarea Lui” suntem capabili de creație. Această sintagmă ne-a fost reinterpretată pentru că Dumnezeu nu poate fi identificat printr-o imagine, sau prin formă. Astfel, prin “chip” putem înțelege “gândire”, iar prin “asemănare” putem înțelege “de o calitate asemănătoare”.
“Dumnezeu a creat într-adevăr spiritul după Propria Lui Gândire și de o calitate asemănătoare cu a Lui. Altceva nu există”
Osho spunea că nici Iisus, nici Budha nu au ajuns la cunoaștere prin gândire. Ei au făcut un “salt” pe care trebuie să ne pregătim și noi să-l facem.
Cuvintele “chip” sau “imagine” sunt întotdeauna legate de percepție. Ele sunt simboluri care ne ajută să interpretăm înțelesul, dar tocmai pentru că lasă loc la interpretări sunt pasibile de erori. Deoarece cunoașterea nu e pasibilă de interpretări, imaginile, cuvintele, formele – ca simboluri -nu fac parte din cunoaștere.
Pe drumul spre cunoaștere, tocmai pentru că este supusă erorilor, percepția este un proces continuu de acceptare și respingere, organizare și reorganizare, iar evaluarea este esențială în acest proces .
Deoarece facem parte din creația lui Dumnezeu, suntem creați perfecți, iar în adâncurile noastre cunoașterea există și în același timp facem parte din cunoaștere. Cum adevărul poate fi aflat prin cunoaștere, “iar cunoașterea unei părți din el înseamnă a-l cunoaște în întregime”, ” nu trebuie decât să te cunoști pe tine, și cunoașterea ta e completă”.
Rugăciunea are un rost
A cunoaște miracolul lui Dumnezeu înseamnă a-L cunoaște pe El.
Eşti binecuvântat de fiecare gând benefic din partea oricăruia dintre fraţii tăi, de oriunde. Ar trebui să vrei să îi binecuvântezi la rândul tău, în semn de recunoştinţă. Nu e nevoie să îi cunoşti personal sau să te cunoască ei pe tine. Lumina e atât de puternică, încât se răsfrânge prin toată Fiimea, aducând mulţumiri Tatălui pentru că Şi-a răsfrânt bucuria asupra ei.
Numai sfinţii copii ai lui Dumnezeu sunt canale demne de bucuria Lui frumoasă, căci numai ei sunt destul de frumoşi să o aibă împărtăşind-o. Unui copil de-al lui Dumnezeu îi e cu neputinţă să îşi iubească aproapele altfel decât ca el însuşi. Iată de ce rugăciunea celui ce vindecă este: ”Să cunosc fratele acesta cum mă cunosc pe mine însumi.”
Atunci când ataci greșeala în altul îți faci ție rău. Atacul e îndreptat asupra unui străin și facem asta pentru că trecem cu vederea sau nu am înțeles încă principiul unității. ” Nu există străini în creația lui Dumnezeu”. Atunci când atacăm, atacăm în virtutea percepțiilor greșite și a judecării lipsurilor din ceilalți. Percepția corectă presupune însă a vedea pe cel de lângă noi ca fiind complet, așa cum a fost creat, un om-miracol aflat ca și noi pe drumul cunoașterii.
” Cât durează percepția, rugăciunea are un rost. Deoarece percepția se sprijină pe lipsă, cei ce percep nu au acceptat total Ispășirea și nu s-au deferit adevărului. Comuniunea, nu rugăciunea, e starea firească a celor ce cunosc.”
Rugăciunile sunt gânduri, iar gândurile sunt forme de energie.
Rugăciunile sunt gânduri, iar gândurile sunt forme de energie. Energia emisă prin propriile gânduri ne creează realitatea și lumea în care trăim.
Cât de des se întâmplă ca oamenii care doresc să se roage să se întrebe: ” Care este lucrul asupra căruia să mă concentrez în rugăciune amea? Încotro ar trebui să se îndrepte atenția și inima mea?” Dacă ești musulman, este simplu. Te întorci către Mecca.Dar, chiar și așa, ce vei face după ce te-ai îndreptat spre răsărit? Nu te poți concentra asupra a ceea ce este mai puțin decât Dumnezeu.
Din momentul în care încerci să te concentrezi asupra unui Dumnezeu imaginar, unul pe care ți l-ai putea plăsmui, te afli în marele pericol de a așeza un idol între tine și Dumnezeul adevărat. Acesta este un gând care a fost exprimat încă din secolul al IV-lea de sfântul Grigorie de Nazianz. El a spus că din clipa în care punem un semn vizibil înaintea noastră, fie că acesta este un crucifix, un chivot, o icoană sau o imagine nematerială- Dumnezeu, așa cum ni-L imaginăm sau Hristos, așa cum Îl vedem pictat – și ne concentrăm atenția asupra acestui semn, am așezat o barieră între noi și Dumnezeu, fiindcă confundăm imaginea pe care ne-am format-o cu persoana căreia îi adresăm rugăciunea noastră.
Deci, având această sinceritate și receptivitate, trebuie să stăm înaintea lui Dumnezeu fără a încerca să-i dăm o anumită formă ori să-l închidem în concepte și imagini, și să batem la o ușă.
Unde anume? Împărăția lui Dumnezeu se află înlăuntrul nostru. Dacă nu putem găsi Împărăția lui Dumnezeu dinlăuntrul nostru, șansele noastre de-al întâlni pe Dumnezeu în afară sunt foarte mici.
Dacă nu putem găsi o legătură cu Dumnezeu chiar sub pielea noastră, adică în această mică lume care sunt eu, atunci sunt șanse foarte mici de a-L recunoaște chiar dacă L-am întâlni față către față.
Așa că, înainte de toate, trebuie să alegem o rugăciune . Acesta este un lucru deosebit de important. După cum este important să folosim cuvintele potrivite în relația cu cineva, tot așa se întâmplă și cu rugăciunea. Indiferent ce rugăciune am alege, ea trebuie să fie semnificativă pentru noi și să nu ne stânjenească.
Primul gest al rugăciunii este de a găsi acele cuvinte care se potrivesc pe deplin cu ceea ce ești, cuvinte de care să nu-ți fie rușine că ar fi prea naive sau prea îndrăznețe, ci care să te exprime cu adevărat și care să fie vrednice de tine. Ar trebui să te întrebi care cuvinte ale rugăciunii au rost pentru tine , astfel încât să i le oferi lui Dumnezeu, fie că ele îți aparțin, fie că le-ai împrumutat de la cineva. Caută să vezi și cât de mult aceste cuvinte ți-ar putea atinge inima și cât de mult ți-ai putea concentra mintea asupra lor.
Răspunsul la rugăciune
Toţi cei ce au încercat vreodată să folosească rugăciunea pentru a cere ceva s-au confruntat cu un aparent insucces.
Să presupunem, atunci, că lucrul pe care I-l ceri Spiritului Sfânt e chiar ce vrei, dar te temi încă de el. Dacă e aşa, obţinerea lui nu ar mai fi ce vrei. Iată de ce anumite forme concrete de vindecare nu se realizează nici când s-a realizat starea de vindecare. Cineva poate să ceară vindecare fizică pentru că se teme de vătămare corporală. În acelaşi timp, dacă s-ar vindeca fizic, ameninţarea la adresa sistemului lui de gândire ar putea să îi provoace mult mai multă frică decât expresia ei fizică.
În acest caz, el nu cere de fapt eliberare de toată frica, ci îndepărtarea unui simptom selectat de el. Rugămintea aceasta, prin urmare, nu e deloc o cerere de vindecare.
Dacă vrei să ştii că rugăciunile tale îşi primesc răspunsul, nu te îndoi niciodată de un Fiu de-al lui Dumnezeu. Nu îl pune la îndoială şi nu îl încurca, căci credinţa ta în el e credinţa ta în tine. Poţi să Îi ceri Spiritului Sfânt cu adevărat, şi să te îndoieşti de fratele tău? Crede în adevărul cuvintelor lui datorită adevărului din el. Te vei uni cu adevărul din el şi cuvintele lui vor fi adevărate.
Ascultarea adevărului e singurul mod în care îl poţi auzi acum şi cunoaşte în cele din urmă.
Nu te poţi ruga numai pentru tine, după cum nu poţi găsi nici bucurie numai pentru tine. Rugăciunea e o reafirmare a includerii, dirijată de Spiritul Sfânt potrivit legilor lui Dumnezeu. Mântuirea vine de la fratele tău. Spiritul Sfânt Se extinde din mintea ta la a lui şi îţi răspunde ţie. Nu poţi să auzi Vocea pentru Dumnezeu numai în tine, pentru că nu eşti singur. Iar răspunsul Lui e numai pentru ce eşti tu.
Nu vei avea încredere în călăuzirea Spiritului Sfânt şi nu vei crede că este pentru tine dacă nu o auzi în alţii. Ea trebuie să fie pentru fratele tău fiindcă este pentru tine. Să fi creat Dumnezeu o Voce numai pentru tine? Poţi oare să Îi auzi răspunsul dacă nu le răspunde tuturor Fiilor lui Dumnezeu?
Rugăciunea este mijlocul de propagare al miracolelor. E un mijloc de comunicare al creatului cu Creatorul. Prin rugăciune iubirea se primeşte- prin miracole iubirea se exprimă.
Sursa: Curs de Miracole, Editura Centrum, Polonia, descarcă PDF aici
Te-ar putea interesa și: Judecata de Apoi ca vindecare- Semnificație
Curs de Miracole: Semnificația Miracolelor
Etapele evoluției sufletului-experiențe de viață
Bhagavad Gita- Cântarea lui Dumnezeu
Codul lui Dumnezeu- Gregg Braden-Cine suntem ?
Cartea lui Tao despre Perfecțiunea Spirituală
Imagine: www.pixabay.com