Mândria: vulnerabilitatea și dezavantajele ei
Mândria înseamnă admiraţie de sine.
Mândria este admirație de sine. Iar aceasta implică idea că, prin comparaţie, ceilalţi sunt inferiori ori au mai puţine merite, un rang sau o valoare inferioare. Transparenţa acestei viziuni este înţeleasă rapid de oamenii mai maturi, care o consideră a fi un atribut ce acţionează în detrimentul societăţii.
Mândria egoistă în forma ideii de a fi special declanşează sentimente care creează resentimente în ceilalţi . Prin contrast, oamenii cu adevărat de succes sunt acceptaţi. De ce ? Deoarece succesul matur e acompaniat mai degrabă de smerenie şi gratitudine decât de un aer de superioritate.
Mândria e apărată în virtutea vulnerabilităţii şi vizibilităţii sale. Neajunsul său major rezidă în invidie şi gelozie, precum şi în consecinţele acestora materializate în ură , maliţiozitate şi răzbunare. Fragilitatea Mândriei izvorăşte din esenţa ei narcisistă. Ea percepe adevărata importanţă ca pe o ameninţare şi un risc de pierdere a statutului. Astfel, vanitatea sa are drept rezultat o sensibilitate faţă de comparaţii. Iar aceasata conduce la teama de atacuri şi paranoia socială, însoţite de ostilitatea tipică acestora.
Mândria este sensibilă , competitivă . Ea se simte ameninţată şi devine inflamată de gelozia ostilă implicată de statutul social sau atenţia din partea celorlalţi. Stă la baza întregii industrii fundamentate pe atacarea persoanelor publice şi a reputaţiei liderilor recunoscuţi.
Vulnerabilitatea mândriei
O persoană mândră se află tot timpul în defensivă din cauza vulnerabilităţii conferite de infatuare şi negare. Invers, o persoană modestă nu poate fi umilită pentru că este imună, nevulnerabilă, datorită renunţării la mândrie. În locul mândriei, a câştigat siguranţă interioară şi stimă de sine. Mulţi încearcă să substituie mândria cu o stimă de sine autentică. Dar, aceasta din urmă nu se manifestă decât după ce ne-am eliberat de mândrie.
Ceea ce amplifică ego-ul nu duce la sporirea puterii interioare. Dimpotrivă, ne creşte vulnerabilitatea şi nivelul general al fricii. Când suntem cuprinşi de orgoliu, energia noastră se risipeşte ca urmare a preocupării constante de a ne apăra stilul de viaţă, vocaţia, vecinătatea, stilul de vestimentaţie, marca şi anul de fabricaţie al maşinii pe care o conducem, descendenţii, ţara şi sistemele de convingeri politice şi religioase. Manifestăm o preocupare continuă faţă de propria înfăţişare şi faţă de ce vor gândi ceilalţi. Astfel încât suntem permanent vulnerabili în faţa opiniilor despre noi ale altor persoane.
Cum ne eliberăm de mândrie ?
Când ne-am eliberat de mândrie şi infatuare, în locul lor se instalează siguranţa interioară. Și când nu ne mai simţim obligaţi să ne apărăm propria imagine, atitudinea critică şi atacurile celorlalţi se vor rări şi, în final, vor înceta.
Când renunţăm la nevoia de a obţine validare sau de a dovedi că avem dreptate, şi provocările la adresa noastră vor dispărea. Aceasta ne aduce la una din legile fundamentale ale conştiinţei: o atitudine defensivă invită la atac. Analizarea naturii mândriei ne uşurează renunţarea la aceasta pentru că mândria nu mai este valorizată. Mândria este percepută drept ceea ce este în realitate: o slăbiciune. Dictonul „Mândria merge înaintea pieirii“ (Pildele sau Proverbele lui Solomon, 16:18 ) triumfă.
A simţi mândrie înseamnă a păşi pe o gheaţă subţire care nu seamănă nici pe departe cu terenul solid reprezentat de forţa adevărată care decurge din curaj, acceptare sau pace interioară.
Există mândrie sănătoasă ?
Să existe oare şi o mândrie „sănătoasă“? Când spunem mândrie sănătoasă ne referim la stima de sine, adică la conştientizarea interioară a adevăratei noastre valori şi a meritelor pe care le avem. Această conştientizare diferă de energia mândriei. Autoconştientizarea autenticei valori personale se caracterizează prin absenţa atitudinii defensive.
Odată ce am intrat în legătură conştientă cu adevărul realei noastre fiinţe – natura sinelui nostru interior cu întreaga şi adevărata sa inocenţă, măreţie şi caracterul nobil al spiritului omenesc – mândria nu ne mai este necesară. Ştim exact ceea ce suntem şi această cunoaştere interioară ne este suficientă. Ceea ce cunoaştem cu adevărat nu are nevoie să fie apărat şi diferă de energia mândriei.
Călcâiul lui Ahile
În relatările biblice mândria era „călcâiul lui Ahile“ al lui Lucifer în ciuda poziţiei însemnate pe care acesta o atinsese.
Unul din dezavantajele situării pe poziţia mândriei îl constituie vulnerabilitatea acestei poziţii. Vulnerabilitatea invită la atac; de aceea observăm cum, în societate, oamenii orgolioşi atrag criticile altora, iar vulnerabilitatea lor confirmă dictonul „Mândria merge înaintea pierii“.
Să fie într-adevăr mândria una dintre cele mai nobile emoţii omeneşti ? Însuşi faptul că se caracterizează printr-o atitudine defensivă contrazice această afirmaţie. Când suntem mândri de bunurile pe care le posedăm sau de acţiunile anumitor organizaţii cu care ne identificăm, ne simţim obligaţi să le apărăm. Mândria manifestată de propriile idei şi convingeri duce la certuri nesfârşite, conflicte şi tot felul de nenorociri.
Iubirea este superioară mândriei
Iubirea, însă, este un sentiment superior mândriei. Dacă iubim tot: familie, ţară, realizări, înseamnă că în mintea noastră nu se pune problema importanţei acestora. Nu mai trebuie să fim în defensivă. Când adevărata recunoaştere şi cunoaştere înlocuiesc simpla opinie, care este o parte componentă a mândriei, nu mai este loc de alte diferențe.
Simpla iubire şi apreciere faţă de un lucru constituie o poziţie solidă care nu poate fi atacată. Mândria fiind o poziţie vulnerabilă, presupune întotdeauna că există pe undeva o nesiguranţă care trebuie îndepărtată, iar adversarul se concentrează rapid asupra acestei nesiguranţe.
În mândrie există o inferenţă subtilă a nevoii de a se scuza, ca şi când lucrul de care suntem mândri nu ar fi suficient de merituos în sine. Ceea ce este demn de iubirea şi respectul nostru nu are nevoie de vreun apologet. Mândria insinuează în mod subtil că mai este loc de discuţie şi că valoarea unui lucru este un subiect deschis dezbaterii.
Te-ar putea interesa și: Învinovățirea, judecata și critica vin din Ego
Viața pune întrebări, iar noi răspundem !
Oamenii sunt fericiți când copilul lor interior este în armonie
Adevărul este cea mai veche virtute și soarele moralității
Imagine: www.pixabay.com