Lecțiile Spiritului Sfânt- Mesajul Răstignirii din Curs de Miracole
Lecțiile Spiritului Sfânt: Mesajul Răstignirii
Răstignirea nu a reprezentat o formă de pedeapsă. Există o interpretare pozitivă a răstignirii, din care lipseşte cu desăvârşire orice frică şi care predă o învăţătură total blajină, dacă e înţeleasă corect.
Răstignirea nu e decât un exemplu extrem. Valoarea ei, ca a oricărui instrument didactic, stă numai în tipul de învăţare pe care îl facilitează. Ea poate fi, şi a fost, greşit înţeleasă. Şi asta numai din cauză că fricoşii sunt predispuşi să perceapă fricos.
Răstignirea a fost ultima călătorie inutilă pe care trebuie să o întreprindă Fiimea şi că ea reprezintă eliberarea de frică pentru oricine o înţelege.
Adevăratul înțeles al răstignirii
Reacţionezi probabil de ani de zile ca şi cum ai fi într-o continuă răstignire. E o tendinţă vizibilă a celor separaţi, care mereu refuză să vadă ce şi-au făcut cu mâna lor. Proiecţia înseamnă mânie, mânia provoacă agresiune, iar agresiunea stârneşte frică. Adevăratul înţeles al răstignirii stă în intensitatea aparentă a agresiunii unora dintre Fiii lui Dumnezeu asupra altuia. Desigur, e un lucru imposibil şi trebuie înţeles pe deplin ca lucru imposibil. Altfel, nu poate servi ca model de învăţare.
În ultimă instanţă, agresiunea poate fi săvârşită numai asupra trupului. Nu încape îndoială că un trup poate agresa un altul, putând chiar să îl distrugă. Dar, dacă distrugerea însăşi e imposibilă, ce e destructibil nu poate fi real. De aceea, distrugerea lui nu justifică mânia. În măsura în care crezi că o justifică, accepţi premise false şi le predai altora. Mesajul pe care a fost menită să îl predea răstignirea a fost acela că nu e necesar să percepi o formă de agresiune în persecuţie, căci nu poţi fi persecutat. Dacă reacţionezi cu mânie, te identifici cu destructibilul şi te apreciezi în mod dement.
Învierea ta este redeşteptarea ta. ”Eu sunt modelul de renaştere, dar renaşterea însăşi e doar mijirea în mintea ta a lucrului ce e deja în ea. Dumnezeu Însuşi l-a pus acolo şi, de aceea, e adevărat pentru totdeauna. Eu am crezut în el şi l-am acceptat, de aceea, ca adevărat pentru mine. Ajută-mă să îl predau fraţilor noştri în numele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar crede mai întâi că e adevărat pentru tine, căci altfel vei preda greşit. Fraţii mei au dormit în timpul aşa-zisei „agonii din grădină”, dar nu m-am putut supăra pe ei căci am ştiut că nu pot fi abandonat.”
Răstignirea este simbolul proiecției
Răstignirea nu poate fi împărtăşită pentru că e simbolul proiecţiei, dar învierea e simbolul împărtăşirii pentru că redeşteptarea fiecărui Fiu de-al lui Dumnezeu e necesară pentru a da Fiimii posibilitatea să îşi cunoască Întregimea. Doar asta e cunoaştere. Mesajul răstignirii e cât se poate de clar: Predă numai iubire, căci asta şi eşti.
Dacă interpretezi răstignirea în orice alt fel, o foloseşti ca armă de atac, şi nu ca apelul la pace pentru care a fost menită. Apostolii au înţeles-o greşit deseori, din acelaşi motiv pentru care o înţelege greşit oricine. Propria lor iubire imperfectă i-a făcut vulnerabili la proiecţie şi, din propria lor frică, au vorbit de „urgia lui Dumnezeu” ca de arma Lui punitivă. Nici de răstignire nu au putut vorbi total fără mânie, căci propriul lor sentiment de vinovăţie îi făcuse mânioşi.
Iar tu ai nevoie să îţi dezvolţi capacitatea slăbită de-a fi recunoscător, căci altfel nu Îl poţi aprecia pe Dumnezeu. El nu are nevoie de aprecierea ta, dar tu ai nevoie. Nu poţi iubi ce nu apreciezi, căci frica face aprecierea imposibilă. Când ţi-e frică de ce eşti, nu apreciezi – şi vei respinge, aşadar – ceea ce eşti. Prin urmare, vei preda respingere.
Lecţiile Spiritului Sfânt
Ca orice bun profesor, Spiritul Sfânt ştie mai mult decât ştii tu acum, dar predă doar ca să te facă egal cu El. Tu te-ai învăţat deja greşit, odată ce ai crezut neadevărul. Nu ai crezut în propria ta perfecţiune. Te-ar învăţa Dumnezeu că ai făcut o minte scindată, când îţi ştie mintea doar ca întreg?
Tot ce ştie Dumnezeu e că nu Îi sunt deschise canalele de comunicare, aşa că nu poate să Îşi confere bucuria şi să ştie că bucuria copiilor Lui este deplină. Acordarea bucuriei Lui e un proces continuu, nu în timp, ci în veşnicie. Extinderea lui Dumnezeu în afară, dar nu şi deplinătatea Lui, e blocată când Fiimea nu comunică cu El ca un tot unitar. Aşa că S-a gândit: „Copiii mei dorm şi trebuie treziţi”.
Cum poţi să trezeşti mai delicat nişte copii decât cu o Voce blândă care nu îi va speria, ci doar le va aminti că noaptea s-a încheiat şi s-a făcut lumină? Nu îi anunţi că visele de coşmar care i-au speriat atât de rău nu sunt reale, căci copiii cred în magie. Pur şi simplu îi reasiguri că sunt în siguranţă acum. Apoi îi antrenezi să recunoască diferenţa dintre somn şi trezie, ca să înţeleagă că nu trebuie să le fie frică de vise. Şi atunci, când vin visele rele, ei singuri vor apela la lumină pentru a le spulbera.
Fă numai asta !
Un profesor înţelept predă prin abordare, nu prin evitare. El nu scoate în evidenţă ce trebuie să eviţi ca să te fereşti de rău, ci ce trebuie să înveţi ca să ai parte de bucurie. Gândeşte-te la frica şi deruta prin care ar trece un copil dacă i s-ar spune: „Să nu faci asta, că o să îţi facă rău şi o să te pună în primejdie; dar, dacă faci asta în schimb, o să scapi de rău şi o să fii în siguranţă, şi nu o să îţi mai fie frică”. Sigur e mai bine să foloseşti doar trei cuvinte: „Fă numai asta!” Această simplă afirmaţie e întru totul clară, uşor de înţeles şi foarte uşor de reţinut.
Spiritul Sfânt nu înşiră greşelile niciodată pentru că nu e sperietoare de copii, iar cei cărora le lipseşte înţelepciunea sunt chiar nişte copii. Dar El răspunde întotdeauna la chemarea lor, iar faptul că se pot bizui pe El le dă mai multă certitudine. Copiii chiar confundă fantezia cu realitatea şi se sperie pentru că nu recunosc diferenţa dintre ele. Spiritul Sfânt nu face nicio distincţie între vise. Ci le spulberă, pur şi simplu, cu lumina Lui.
Lumina Lui e întotdeauna Chemarea să te trezeşti, indiferent ce ai visat. Nu e nimic durabil în vise, iar Spiritul Sfânt, strălucind de lumina ce vine de la Dumnezeu, vorbeşte numai pentru ce durează o veşnicie.
Lecțiile Spiritului Sfânt: 1 Lecție: Să ai, dă totul tuturor
Când îţi vor dispărea trupul, eul şi visele, vei şti că o să durezi o veşnicie. Poate crezi că asta se realizează prin moarte, dar nimic nu se realizează prin moarte, căci moartea nu e nimic. Totul se realizează prin viaţă, iar viaţa ţine de minte şi este în minte. Trupul nici nu trăieşte, nici nu moare, căci nu te poate conţine pe tine, care eşti viaţă. Dacă împărtăşim aceeaşi minte, poţi birui moartea . Moartea e o încercare de-a rezolva conflictul prin neluarea niciunei decizii. Ca orice altă soluţie imposibilă încercată de eu, aceasta nu va funcţiona.
Dumnezeu nu a făcut trupul, căci acesta poate fi distrus şi, de aceea, nu ţine de Împărăţie. Trupul simbolizează ce crezi că eşti. E clar că e un instrument de separare şi, de aceea, nu există. Ca întotdeauna, Spiritul Sfânt ia ce ai făcut tu şi îl traduce într-un instrument didactic. Şi, tot ca întotdeauna, El ia ce foloseşte eul ca argument în favoarea separării şi îl reinterpretează într-o demonstraţie în defavoarea acesteia. Dacă mintea poate vindeca trupul, dar trupul nu poate vindeca mintea, mintea trebuie să fie atunci mai tare decât trupul. Fiecare miracol demonstrează acest lucru.
Spiritul Sfânt e motivaţia pentru miracole. El îţi spune întotdeauna că numai mintea e reală, căci numai mintea poate fi împărtăşită. Trupul e separat şi, de aceea, nu poate fi parte din tine. A fi de o minte are înţeles, dar a fi de un trup nu are niciunul. Potrivit legilor minţii deci, trupul nu are niciun înţeles.
Pentru Spiritul Sfânt, miracolele nu au o ordine a dificultăţii. Lucrul acesta ţi-e destul de familiar deja, dar nu a devenit credibil încă. De aceea, nu îl înţelegi şi nu îl poţi folosi. Avem prea multe de realizat în numele Împărăţiei ca să lăsăm să ne scape acest concept crucial.
Nu poţi săvârşi miracole fără să îl crezi, căci e o credinţă în desăvârşită egalitate. Doar un singur dar egal poate fi oferit Fiilor egali ai lui Dumnezeu: apreciere deplină. Nici mai mult, nici mai puţin. Fără un ambitus, ordinea dificultăţilor e lipsită de înţeles, iar ce îi oferi fratelui tău trebuie să nu aibă ambitus.
Spiritul Sfânt, Care duce la Dumnezeu, traduce comunicarea în fiinţă, tot aşa cum traduce, în final, percepţia în cunoaştere. Nu pierzi ce comunici. Eul foloseşte trupul pentru atac, plăcere şi mândrie. Demenţa acestei percepţii o face de-a dreptul înfricoşătoare. Spiritul Sfânt vede trupul doar ca un mijloc de comunicare; şi, deoarece comunicarea e împărtăşire, ea devine comuniune.
Dar asta nu e atât de real pe cât poate să pară. Cei ce comunică frică stârnesc atac, iar atacul sistează comunicarea întotdeauna, făcând-o imposibilă. Eurile se unesc într-adevăr într-o loialitate temporară, dar numai pentru ce poate să capete fiecare separat. Spiritul Sfânt comunică doar ce poate să dea fiecare tuturor. El nu ia nimic înapoi niciodată, pentru că vrea să ţii totul. De aceea, învăţătura Lui începe cu lecţia: Să ai, dă totul tuturor.
Acesta e un pas foarte preliminar şi singurul pe care trebuie să îl faci tu însuţi. Nu e necesar nici măcar să îl duci la bun sfârşit tu însuţi, dar este necesar să te întorci în direcţia aceasta. Odată ce ai ales să apuci această cale, te pui la cârma călătoriei, unde tu şi numai tu trebuie să rămâi. S-ar putea să ţi se pară un pas ce accentuează conflictul în loc să îl rezolve, căci este primul pas în inversarea percepţiei tale şi în întoarcerea ei cu partea care trebuie în sus.
Aceasta este în conflict cu percepţia răsturnată pe care nu ai abandonat-o încă, ori schimbarea de direcţie nu ar fi fost necesară. Unii rămân mult timp la acest pas, trecând prin conflicte foarte acute. În acest moment, pot încerca să accepte conflictul, în loc să facă pasul următor spre rezolvarea acestuia. Din moment ce au făcut primul pas însă, vor fi ajutaţi. Odată ce au ales ce nu pot duce la bun sfârşit de unii singuri, nu mai sunt singuri.
Lecțiile Spiritului Sfânt: 2 Lecție: Să ai pace, predă pace ca să o înveţi
Toţi cei ce cred în separare au o frică fundamentală de abandon. Crezând în atac şi respingere, asta percep, predau şi învaţă. Aceste idei demente sunt rezultatul clar al disocierii şi proiecţiei. Eşti ce predai, dar este evident că poţi preda greşit şi deci că îţi poţi preda ce e greşit.
Un student dement învaţă lecţii ciudate. Ce trebuie să recunoşti e că, atunci când nu împărtăşeşti un sistem de gândire, îl slăbeşti. De aceea, cei ce cred în el percep asta ca un atac la adresa lor. Căci fiecare se identifică cu propriul sistem de gândire şi fiecare sistem de gândire se axează pe ce crezi că eşti. Dacă centrul sistemului de gândire e adevărat, din el se extinde numai adevăr. Dar, dacă la centrul lui e o minciună, din el emană numai amăgire.
O schimbare de motivaţie e o schimbare a minţii, iar asta va produce inevitabil o schimbare fundamentală pentru că mintea e fundamentală.
Primul pas în procesul de inversare sau desfacere e desfacerea noţiunii de a căpăta. Aşadar, prima lecţie a Spiritului Sfânt a fost: „Să ai, dă totul tuturor”. Am spus că acesta poate spori conflictul pentru o vreme, iar acum putem lămuri asta şi mai bine. În acest moment, egalitatea dintre a avea şi a fi nu se percepe încă. Până se percepe, a avea pare a fi opusul lui a da. De aceea, prima lecţie pare să conţină o contradicţie, din moment ce o învaţă o minte în conflict. Iar asta înseamnă o motivaţie în conflict, lecţia – prin urmare – neputând fi învăţată încă în mod consecvent.
În plus, mintea studentului proiectează propriul ei conflict, aşa că nu percepe nicio consecvenţă în minţile altora, făcându-l să le suspecteze motivaţiile. Iată adevăratul motiv pentru care, în multe privinţe, prima lecţie e cel mai greu de învăţat. În ciuda faptului că eşti încă puternic conştient de eul din tine şi reacţionezi, cu precădere, la eul din alţii, ţi se predă să reacţionezi la amândouă ca şi cum ce crezi nu ar fi adevărat.
Ca să ieşi din conflictul existent între două sisteme de gândire opuse, e clar că trebuie să alegi unul şi să renunţi la celălalt. Dacă te identifici cu propriul sistem de gândire – un lucru fără ieşire – şi dacă accepţi două sisteme de gândire în complet dezacord, pacea minţii e cu neputinţă. Dacă le predai pe amândouă – un lucru pe care precis îl vei face cât timp le accepţi pe amândouă -, predai şi înveţi conflict. De vrut însă vrei pace, căci nu ai fi chemat într-ajutor Vocea pentru pace. Lecţia Ei nu e dementă; dement este conflictul.
Nu poate exista conflict între sănătatea şi demenţa minţii. Numai una e adevărată, aşa că numai una e reală. Eul încearcă să te convingă că tu hotărăşti care dintre voci e adevărată, dar Spiritul Sfânt te învaţă că adevărul a fost creat de Dumnezeu şi că hotărârea ta nu poate să îl schimbe. Când începi să realizezi puterea tihnită a Vocii Spiritului Sfânt şi consecvenţa Ei desăvârşită, mintea ta va începe să realizeze că încerci să desfaci o hotărâre deja luată irevocabil pentru tine. Să nu uiţi să Îi îngădui Spiritului Sfânt să Îl aleagă El pe Dumnezeu pentru tine.
Spiritul Sfânt percepe conflictul exact aşa cum este. De aceea, a doua Lui lecţie este: Să ai pace, predă pace ca să o înveţi.
E tot un pas preliminar, de vreme ce a avea şi a fi nu sunt puse încă pe picior de egalitate. Dar e un pas mai avansat decât primul, care e de fapt doar începutul inversării gândirii. În al doilea pas, afirmi explicit ce vrei. E, aşadar, un pas în direcţia ieşirii din conflict, de vreme ce înseamnă că ai cântărit alternativele şi ai ales-o pe cea care îţi pare mai dezirabilă.
Al doilea pas, e tot perceptual, deşi e un pas uriaş în direcţia percepţiei unificate ce reflectă modul de-a cunoaşte al lui Dumnezeu. Făcând acest pas şi ţinând-o în direcţia aceasta, vei înainta spre centrul sistemului tău de gândire, unde se va petrece schimbarea fundamentală. În al doilea pas, progresul e intermitent, dar al doilea pas e mai uşor decât primul pentru că urmează. Realizarea că trebuie să urmeze demonstrează conştientizarea crescândă a faptului că Spiritul Sfânt te va conduce.
Lecțiile Spiritului Sfânt: 3. Lectie: Veghează numai pentru Dumnezeu şi Împărăţia Sa
Spiritul Sfânt este, şi trebuie să fie, evaluator. El separă adevăratul de fals în mintea ta şi te învaţă să judeci fiecare gând pe care îl laşi să pătrundă în ea în lumina a ce-a pus Dumnezeu acolo. Ce concordă cu această lumină, Spiritul Sfânt reţine, să întărească Împărăţia din tine. Ce concordă cu ea parţial, Spiritul Sfânt acceptă şi purifică. Ce e însă în dezacord total, Spiritul Sfânt respinge judecând defavorabil. În felul acesta, El ţine Împărăţia întru totul consecventă şi unificată.
Aminteşte-ţi însă că, ce Spiritul Sfânt respinge, eul acceptă. Căci sunt în dezacord fundamental referitor la toate, fiind în dezacord fundamental referitor la ce eşti tu. Convingerile eului referitor la această chestiune crucială variază şi, de aceea, el provoacă diferite dispoziţii. Spiritul Sfânt nu variază niciodată în această chestiune, aşa că singura dispoziţie pe care o provoacă El e bucuria. Şi o ocroteşte respingând tot ce nu stârneşte bucurie, aşa că El e singurul care te poate ţine întru totul bucuros.
Spiritul Sfânt nu te învaţă să îi judeci pe alţii, pentru că nu vrea să predai eroare şi să o înveţi. Nu ar fi consecvent dacă ţi-ar permite să întăreşti tocmai ce trebuie să înveţi să eviţi. În mintea celui ce gândeşte deci, El judecă într-adevăr, dar numai ca să unifice mintea, să poată percepe fără judecată. Mintea are astfel posibilitatea să predea fără judecată şi să înveţe, prin urmare, să fie fără judecată.
Desfacerea este necesară doar în minte
Desfacerea e necesară doar în mintea ta, ca să nu proiectezi, în loc să extinzi. Dumnezeu Însuşi a stabilit ce poţi extinde în deplină siguranţă. De aceea, a treia lecţie a Spiritului Sfânt este: Veghează numai pentru Dumnezeu şi Împărăţia Sa.
E un pas major în direcţia unei schimbări fundamentale. Dar tot mai are un aspect de inversare a gândirii, de vreme ce dă de înţeles că există ceva împotriva căruia să veghezi. S-a avansat mult atât de la prima lecţie, care e doar începutul inversării gândirii, cât şi de la a doua, care identifică, în esenţă, ce e mai dezirabil. Pasul acesta, ce rezultă dintr-al doilea cum rezultă şi al doilea din primul, pune accentul pe dicotomia dintre dezirabil şi nedezirabil. Şi face astfel inevitabilă opţiunea ultimă.
În timp ce primul pas pare să intensifice conflictul şi cel de-al doilea mai poate atrage oarecare conflict, pasul acesta cere o vigilenţă constantă împotriva lui. Poţi fi la fel de vigilent împotriva eului, cât şi pentru eu. Această lecţie te învaţă nu numai că poţi, dar că trebuie. Ea nu se ocupă de ordinea dificultăţii, ci de prioritatea răspicată pe care o acordă vigilenţei. E o lecţie neechivocă, în sensul că te învaţă să nu existe excepţii, deşi nu neagă că o să apară tentaţia de-a le face.
Aici se apelează deci la consecvenţa ta în ciuda haosului. Dar haosul şi consecvenţa nu pot coexista mult timp, de vreme ce se exclud reciproc. Cât trebuie să fii vigilent împotriva vreunui lucru însă, nu recunoşti această excludere reciprocă şi continui să crezi că poţi alege fie una, fie alta. Învăţându-te ce să alegi, Spiritul Sfânt te va învăţa că nu e nevoie să alegi deloc. Aşa, mintea ta va fi eliberată în sfârşit de nevoia de-a alege şi va fi îndrumată spre creaţie în Împărăţie.
Alegerile Spiritului Sfânt duc doar în Împărăție
Alegerea efectuată prin Spiritul Sfânt te va duce în Împărăţie. Tu creezi prin adevărata ta fiinţă, dar ce eşti trebuie să înveţi să îţi aminteşti. Modul de-a-ţi aminti e inclus în al treilea pas, care adună laolaltă lecţiile implicate în ceilalţi şi trece de ele spre o reală integrare. Dacă îţi permiţi să ai în minte numai ce a pus Dumnezeu în ea, îţi adevereşti mintea aşa cum a creat-o Dumnezeu.
Prin urmare, o accepţi aşa cum este. De vreme ce e întreagă, predai pace deoarece crezi în ea. Pasul final ţi-l va face tot Dumnezeu, dar – până la al treilea pas – Spiritul Sfânt te va pregăti pentru Dumnezeu. Te pregăteşte pentru traducerea lui a avea în a fi prin însăşi natura paşilor pe care trebuie să îi faci cu El.
Înveţi, mai întâi, că la baza lui a avea e a da, şi nu a căpăta. Înveţi apoi că înveţi ce predai şi că vrei să înveţi pace. Asta e condiţia identificării cu Împărăţia, fiind condiţia Împărăţiei. Ai crezut că eşti în afara Împărăţiei şi te-ai exclus, aşadar, din ea în convingerea ta. E esenţial, de aceea, să ţi se predea că trebuie să fii inclus şi că singurul lucru pe care trebuie să îl excluzi e convingerea că nu eşti.
Al treilea pas e, aşadar, unul de protejare a minţii tale, permiţându-ţi să te identifici numai cu centrul, unde Dumnezeu a pus altarul închinat Lui Însuşi. Altarele sunt convingeri, dar Dumnezeu şi creaţiile Lui sunt mai presus de convingere, fiind mai presus de îndoială. Vocea pentru Dumnezeu vorbeşte numai pentru o convingere mai presus de îndoială, care e pregătirea pentru a fi fără îndoială.
Cât timp credinţa în Dumnezeu şi în Împărăţia Lui e asaltată de orice îndoieli în mintea ta, nu îţi este evidentă desăvârşita Lui realizare. Iată de ce trebuie să fii vigilent pentru Dumnezeu. Eul îşi ridică vocea împotriva creaţiei Lui, stârnind astfel îndoială. Nu poţi depăşi credinţa până nu crezi pe deplin.
Adevărul e fără iluzii şi în interiorul Împărăţiei.
Tot ce este în afara Împărăţiei e iluzie. Când ai aruncat adevărul, te-ai văzut ca şi cum ai fi fără el. Făcând o altă Împărăţie pe care ai pus preţ, nu ai ţinut în minte doar Împărăţia lui Dumnezeu şi ţi-ai plasat o parte a minţii în afara ei. Ce ai făurit ţi-a încătuşat voinţa şi ţi-a dat o minte bolnavă care trebuie însănătoşită. Şi de însănătoşit se însănătoşeşte prin vigilenţa ta împotriva acestei boli. Odată însănătoşită, mintea ta emană sănătate şi, prin asta, predă însănătoşire.
Sursa: Curs de Miracole,Editura Centrum, Polonia- descarcă PDF aici
Alte articole din Curs de Miracole:
Starea de Grație și Pacea Cristică
Iluzia Eului: Eul este un produs al minții
Ieșirea din întuneric înseamnă eliberarea de frică
Rugăciunea- mijloc de propagare pentru miracole
Imagine: www.pixabay.com