Etapele evoluției sufletului-experiențe de viață. Fiecare suflet trăiește sute, chiar și mii de încarnări, progresând prin intermediul diverselor lecții și etape.
Etapele evoluției sufletului : primele încarnări
Atunci când sufletul intră pentru prima dată într-un corp uman, el este deja perfect şi întreg. Sufletul se încarnează nu pentru că ar avea nevoie din vreun motiv, ci pentru că îşi doreşte experienţa deosebită de a fi om. Vrea să treacă prin provocarea pusă de limitările şi percepţiile distorsionate inerente fiinţei umane. Decide să uite de măreţia sa, de unde a venit şi de tot ceea ce ştia înainte, pentru a intra într-o formă umană ca tabula rasa, doar cu programarea prestabilită care îi permite să funcţioneze.
Această programare este ego-ul, care este un mecanism de supravieţuire, dar în sensul cel mai primitiv. Deşi este necesar, ego-ul este inadaptat la viaţa într-o societate complexă, deoarece ego-ul este egoist şi nepriceput la cooperare şi împărtăşire reciprocă, care sunt calităţi esenţiale pentru ca societăţile să poată rezista. Cu toate acestea, ego-ul este o trăsătură necesară şi permanentă, deoarece oferă sentimentul de individualitate şi de separare de unitate, necesar pentru a te crede, deocamdată, că ai fi o simplă fiinţă umană.
Sufletul care se încarnează are, de asemenea, o programare astrologică care îi oferă anumite impulsuri, tendinţe comportamentale şi un tip de personalitate. Ca urmare a acestei programări şi a geneticii, orice fiinţă umană, ca şi orice fulg de zăpadă, este unică şi programată în aşa fel încât să asigure această unicitate. Căci de ce ar crea Dumnezeu experienţe identice?
Sufletele nou-născute
Sufletele nou-născute au multe de învăţat. Ele nu ştiu cum să fie umane şi nu deţin vreo înţelepciune din încarnări anterioare. Ele nu ştiu nici măcar cum să iubească ca o fiinţă umană. Esenţa lor, ca a tuturor sufletelor, este iubirea. Dar densitatea acestui plan este atât de mare, încât adevărata lor natură le este umbrită. În consecinţă, ele trebuie să înveţe să iubească, care este chiar scopul acestei şcoli terestre.
Pe lângă faptul că trebuie să înveţe să iubească, sufletele nou-născute trebuie să înveţe toate celelalte lecţii ale fiinţei umane. Învăţarea acestor lecţii se va întinde pe durata tuturor încarnărilor. Este vorba de lecţii precum răbdarea, perseverenţa, umilinţa, curajul, discernământul, spiritul practic, toleranţa, prudenţa, responsabilitatea, auto-determinarea, independenţa, empatia, cooperarea şi asertivitatea.
Astfel de calităţi lipsesc sufletului nou-născut şi se dezvoltă doar de-a lungul a foarte multe vieţi, ca urmare a cultivării lor, a greşelilor făcute şi a dificultăţilor întâlnite.
Sufletele nou-născute învaţă, de asemenea, cum să-şi gestioneze emoţiile, astfel încât să nu-şi facă viaţa şi mai dificilă. Aceasta este o lecţie care continuă de-a lungul majorităţii vieţilor sufletului, deoarece stăpânirea emoţională este rareori atinsă până în ultimele vieţi, şi chiar şi atunci în mod imperfect.
Frica- emoția dominantă a sufletelor noi
Frica este emoţia dominantă a sufletelor nou-născute şi foarte tinere. Iar asta, pentru că frica este emoţia implicită a ego-ului, iar în primele vieţi, ego-ul este cel care conduce totul. Atunci când sufletele foarte tinere sunt confruntate cu ostilitate sau doar se simt ameninţate, ele fie se retrag, fie atacă cu furie, chiar violent. Furia lor este automată, necontrolată şi exprimată într-un mod primitiv.
De asemenea, sufletele nou-născute şi foarte tinere se folosesc adesea de frică pentru a-i intimida sau manipula pe ceilalţi ca să le fie îndeplinite ordinele, din cauză că nu au abilităţile necesare pentru a relaţiona cu oamenii în alt mod. Neştiind să iubească, aceste suflete au o mare problemă în relaţii şi, în consecinţă, sunt dezavantajate în a se putea întreţine şi a-şi croi un drum în lume.
Primele vieţi oferă sufletelor mai tinere experienţe care le învaţă valoarea muncii serioase, a perseverenţei, răbdării, îndurării, responsabilităţii, precauţiei, realismului şi simţului practic, toate acestea fiind necesare pentru supravieţuire.
Exceptând cazul în care supravieţuirea depinde de intelect, sufletele foarte tinere cheltuiesc doar puţină energie pentru a şi-l dezvolta. Şi, deşi toată lumea, indiferent de vârsta sufletului, are o anumită capacitate de a gândi, sufletele mai tinere au o putere redusă de a fi obiective sau a gândi raţional, care nu este atinsă decât mult mai târziu în evoluţie.
Sufletele foarte tinere se încarnează mai ales în societăţile agrare, nomade sau tribale, cu legături familiale sau comunitare puternice, unde îndeplinesc sarcini simple legate de supravieţuire. Dar aceste tipuri de culturi nu sunt nicidecum populate doar de suflete foarte tinere. Şi sufletele mai în vârstă se pot încarna în astfel de medii, din propriile lor motive.
Pentru sufletele nou-născute şi foarte tinere, viaţa poate părea destul de copleşitoare, având atât de multe de învăţat, atât de puţine abilităţi de relaţionare şi mecanisme de adaptare şi atât de puţină înţelepciune la care să apeleze. Căci înţelepciunea, ca orice altceva, se dobândeşte doar prin experienţe de viaţă.
Etapele evoluției Sufletului
Sufletul trece prin mai multe etape evolutive, fiecare cu lecţii, obiective, valori şi viziuni destul de diferite. Oamenii nu se pun de acord, în mare parte, pentru că privesc lucrurile din perspective diferite. Ei privesc lumea în mod diferit, în funcţie de vârsta sufletului lor. Ei cred lucruri diferite şi îşi doresc lucruri diferite. Iar toate aceste diferenţe creează neînţelegeri şi conflicte.
Iată care sunt etapele evolutiei sufletului:
- Sufletele nou- născute (despre care s-a discutat mai sus)
2. Sufletele tinere
Sufletele tinere, ca şi cele nou-născute tocmai descrise, privesc lumea cu teamă şi abordează situaţiile fie prin retragere, fie prin agresiune (luptă sau fugi). Ele caută să-i controleze pe ceilalţi prin diverse moduri, deoarece cred că ştiu de ce au nevoie ceilalţi, ce ar trebui să creadă ceilalţi şi cum ar trebui să se comporte ceilalţi. Capacitatea lor de a iubi este poluată de posesivitate şi de nevoia de a-i controla pe ceilalţi. Sufletele tinere se agaţă de credinţele rigide care le-au fost inoculate, religioase sau de altă natură, şi cred că toţi ceilalţi ar trebui să gândească ca ele.
Au o minte îngustă, nu sunt deschise la idei noi, sunt autoritare şi supuse ierarhic. Sunt rigide, se opun schimbării şi se agaţă de trecut. Interesele lor intelectuale sunt înguste, fiind prea puţin interesate de ceea ce nu le afectează imediat propria persoană, siguranţa şi confortul propriu.
Aceste trăsături nu sunt compatibile cu cerinţele vieţii pentru a fi fericit, adică: flexibilitate, deschidere, obiectivitate şi o abordare raţională, o atitudine de „trăieşte şi lasă-i şi pe ceilalţi să trăiască” şi umilinţa de a recunoaşte că nu cunoşti prea multe. Din nefericire, sufletul nu pricepe acest adevăr decât după ce a evoluat destul de mult, mai presus de stadiul în care se află cea mai mare parte a omenirii actuale.
3. Sufletele mai în vârstă
Sufletele ceva mai în vârstă decât acestea dinainte sunt mai puţin preocupate de credinţele şi moralitatea prestabilite, ci mai mult să obţină ce-şi doresc, indiferent de preţul plătit. Sunt egocentrice şi hotărâte să facă numai ce vor şi îşi adaptează credinţa şi morala pentru a le servi propriilor scopuri. Sunt mai puţin orientate spre legăturile de familie decât sufletele mai tinere şi sunt mai interesate de independenţă şi dezvoltare personală decât de cooperare cu ceilalţi.
În acest stadiu al evoluţiei, ego-ul se află la apogeul puterii sale şi numai scopurile strict personale contează pentru el: frumuseţe, putere, atenţie, confort, recunoaştere, prestigiu, bogăţie, plăcere şi succes. Aceşti indivizi sunt competitivi, oameni de acţiune, motivaţi de succes şi de plăceri, pe care le caută în băutură, vizionarea de filme şi televiziune, ascultarea de muzică, dans, sex, jocuri şi sport. Mai mult decât sufletele mai tinere, cei aflaţi în acest stadiu au o atitudine de „trăieşte şi lasă-i şi pe ceilalţi să trăiască”, dar numai dacă ceilalţi nu îi împiedică să-şi atingă obiectivele şi să obţină ce-şi doresc.
De asemenea, au un intelect mai puternic şi mai multe abilităţi, inclusiv abilităţi mai bune de relaţionare, pe care le folosesc pentru a obţine puterea şi confortul material pe care şi le doresc atât de mult, în general, fără să fie prea interesanţi de ceilalţi, dacă nu fac parte din cercul lor apropiat de rude şi prieteni. Dar chiar şi cu apropiaţii lor, dragostea este o tranzacţie, care se rezumă la satisfacerea propriilor nevoi. Partenerul este un obiect de satisfacţie şi o sursă de securitate. Şi totuşi, în această etapă, se învaţă multe despre dragoste, fie chiar şi prin eşecuri.
Aceşti oameni sunt cei care agită apele şi schimbă lucrurile, regăsindu-se adesea în poziţii de putere, conducând corporaţii şi guverne sau exercitându-şi puterea în alte moduri care le sunt propice. Nu prea îi interesează bunăstarea celorlalţi şi nici măcar loialitatea faţă de naţiune.
„Supravieţuirea celui mai puternic” este principiul care îi ghidează şi scuza pentru faptul că le pasă numai de ei înşişi. Vor trage toate foloasele, de obicei, în limita legii, dar nu întotdeauna. Pentru mulţi dintre cei aflaţi în acest stadiu, singurul lor interes faţă de administrarea ţării este cum o pot manipula sau structura în beneficiul lor personal.
4. Sufletele mature
Sufletele care sunt mai în vârstă decât aceştia, suflete mai mature, încep să fie interesate de sentimentele, opiniile, preocupările lor şi ale celorlalţi, precum şi de ce anume face să funcţioneze coerent societatea şi structurile sociale. Aceştia sunt funcţionarii, asistenţii sociali, educatorii, psihologii, profesorii, oamenii de ştiinţă, inovatorii şi alţi liber cugetători interesaţi să contribuie la binele societăţii. Ei sunt filantropi, umanişti, promotori ai democraţiei şi ai egalităţii pentru toţi, interesaţi să îşi slujească semenii.
De asemenea, pot fi artişti, muzicieni, dansatori sau alte persoane cu un talent evident, dezvoltat de-a lungul mai multor vieţi. Spre deosebire de sufletele mai tinere, cei aflaţi în acest stadiu de evoluţie sunt chibzuiţi, mai conştienţi de sine şi dispuşi să îşi asume responsabilitatea pentru propriile defecte şi greşeli. Preocuparea lor pentru autoanaliză şi introspecţie îi poate conduce la o anumită angoasă şi anxietate, pe care sufletele mai tinere nu prea le simt. Desigur, majoritatea populaţiei lumii încă nu se află la acest nivel, deşi destui oameni au ajuns aici.
5. Sufletele bătrâne
În următoarea şi ultima etapă a evoluţiei sufletului, accentul se punempe înţelegerea sensului vieţii, pe dobândirea înţelepciunii şi compasiunii, pe amplificarea dragostei şi manifestarea ei prin serviciul în slujba semenilor, pe dezvoltarea abilităţilor extrasenzoriale şi pe transcenderea ego-ului. Sufletele bătrâne nu prea simt nevoia de a avea succes în sensul obişnuit, cu excepţia cazului în care acesta le ajută să-şi împlinească scopul vieţii. În schimb, ele se simt îndemnate a-şi recunoaşte adevărata lor natură şi a se întoarce Acasă.
În acest stadiu, omul învaţă să se detaşeze de ego şi de vocea din cap şi, în cele din urmă, să transceadă emoţiile negative, care vor fi înlocuite de pace, iubire, bucurie şi acceptare. Pentru sufletele bătrâne, iubirea este impersonală şi îmbrăţişează totul, extinzându-se chiar şi la aşa-zişii duşmani. Iubirea, aşa cum o simt ei, seamănă cumva cu iubirea necondiţionată, deşi aceasta este un ideal şi rareori o constantă în viaţa omului.
La sfârşitul acestei etape a călătoriei evolutive, personalitatea este recunoscută ca fiind doar un vehicul pentru dezvoltarea sufletului şi va fi mai frecvent experientat adevăratul Sine şi unitatea cu ceilalţi.
Nu există nicio eroare în ceea ce priveşte nivelul la care se află oricare suflet. Totul este aşa cum trebuie să fie şi nici nu poate fi altfel. Diferenţele dintre voi şi ceilalţi trebuie acceptate, şi le veţi accepta mai uşor dacă înţelegeţi că sufletele se află în diferite stadii ale evoluţiei lor şi ele nu pot gândi, crede sau simţi altfel decât aşa cum o fac.
Da, ele vor creşte şi vor evolua, dar evoluţia este întotdeauna foarte lentă. Trebuie să aveţi răbdare unii cu alţii, să vă acceptaţi unii pe alţii şi să le permiteţi oamenilor să înveţe ceea ce au nevoie să înveţe în felul lor şi în ritmul lor propriu. Lăsaţi-i să facă greşeli şi să înveţe din ele. Şi, de asemenea, fiţi gata de a-i ajuta, dacă vă cer ajutorul.
Sursa: Gina Lake– Cycles of the Soul, Death and Beyond (Ciclurile Sufletului, Moartea și dincolo de ea)
Te-ar putea interesa și: Cauzele greutăților vieții: Ego-ul este problema !
Programarea Ego-ului pentru a funcționa în lume
Există Liber Arbitru ? Alege cu Sufletul !
Reâncarnarea este foarte importantă pentru suflet
Ghizii spirituali ne ghidează prin intuiție
Imagine: www.pixabay.com