Există Liber Arbitru ? Alege cu Sufletul !
Există Liber Arbitru ?- Misterul Vieții
Alegerile pe care le facem înainte de naştere şi cele din timpul vieţii sunt foarte importante pentru suflet. Ele determină experienţele din fiecare viaţă şi direcționează evoluţia. Sufletul are ca scop să experimenteze şi să înveţe, iar modul în care poate avea experienţe unice, educative şi interesante este cu ajutorul liberului arbitru, căci ce rost ar avea să trăieşti o viaţă predestinată?!
Distracţia vine din explorarea necunoscutului, iar liberul arbitru face posibil ca viaţa să fie un mister în continuă desfăşurare, care oferă nu doar greutăţi, ci şi întorsături interesante şi uimitoare: “Ce se va întâmpla în continuare?! Ce-ar fi să încerc asta sau să fac aia?!” Nici măcar sufletul tău nu ştie exact cum îţi va decurge viaţa, datorită liberului arbitru.
Prin Liberul Arbitru, sufletul creşte, se extinde şi devine mai înţelept şi mai iubitor. Sufletul iubeşte chiar şi dificultăţile.
Există Liber Arbitru și nu există !
Există sau nu liberul arbitru? Da! Răspunsul este că da, există şi că nu, nu există. Ambele sunt adevărate. Iată explicația !
Cu siguranţă, puteţi alege ce să mâncaţi la micul dejun. Puteţi alege iaurt sau fulgi de ovăz sau altceva. Şi totuşi, opţiunile pe care le luaţi în considerare şi alegerea pe care o veţi face sunt determinate de obiceiuri, preferinţe, ce aveţi la îndemână, ce este considerat a fi mâncare potrivită pentru micul dejun, credinţele voastre despre ce este sănătos şi ce ar trebui să mâncaţi.
Şi atunci, cât de liber este liber arbitrul dacă alegerile ne sunt limitate de condiţionări şi circumstanţe?!
Deci, da, aveţi liber-arbitru, dar alegerile voastre sunt limitate şi determinate de mulţi alţi factori. Există, de asemenea, o mulţime de lucruri prestabilite de suflet, pe care nu le alegeţi voi. Exemplu: Nu vă puteţi alege sexul sau rasa, înălţimea sau aspectul general. Nu vă puteţi alege copiii sau părinţii, sau un alt trecut personal. Nu puteţi alege cum se vor desfăşura evenimentele sau ce se va întâmpla în viitor. Nu sunteţi atât de liberi pe cât credeţi nici măcar să vă alegeţi partenerul de viaţă, iubiţii sau prietenii, căci multe dintre aceste relaţii sunt, de asemenea, aranjate în cadrul planificării dinaintea naşterii.
Odată ce sunteţi întrupaţi, sunt mult mai multe lucruri pe care nu le puteţi alege decât cele pe care sunteţi liberi să le alegeţi. Există mult mai multe lucruri în viaţă care vi se întâmplă mai presus de controlul vostru decât ceea ce puteţi controla prin liberul vostru arbitru. Se pare că voinţa voastră este doar un factor minor în marea schemă a lucrurilor şi nu atât de liberă, ci modelată de multe forţe.
Ce alegeri facem noi, de fapt ?
Cu toate acestea, există un lucru foarte important pe care îl puteţi alege şi care va determina nivelul de fericire, cum veţi percepe viaţa şi cât de repede veţi evolua, iar acesta este atitudinea voastră faţă de experienţele trăite: Eşti liber să alegi să fii bucuros sau supărat de ceva – să fii furios, trist ori indignat sau, dimpotrivă, să-l accepţi.
Deşi nu ai controlul asupra unei mari părţi din ceea ce ţi se întâmplă, poţi alege atitudinea faţă de experienţele tale.
Poţi alege credinţele care te vor ajuta să fii fericit şi să accepţi viaţa aşa cum e. Aceasta este una dintre cele mai importante lecţii ale acestei călătorii ! Acesta este rostul adevărat al vieţii, nu să capeţi ceea ce îţi doreşti sau să dirijezi evenimentele într-un anumit fel, ci să înveţi să fii fericit şi împăcat. Din această stare se iveşte cel mai important lucru dintre toate: dragostea.
Poţi alege oricând să fii fericit, recunoscător, îngăduitor, senin şi iubitor. Poate că o anumită experienţă nu ţi va da motive să fii fericit sau recunoscător, dar starea ta generală poate fi una de fericire şi recunoştinţă, dacă te concentrezi pe lucrurile care te fac fericit şi recunoscător şi nu pe celelalte lucruri.
Care este obstacolul principal în a face alegeri ?
Starea noastră interioară se află sub controlul nostru, deşi s-ar putea să nu pară, din cauză că ego-ul şi condiţionările noastre (adică programarea ) ne controlează adesea reacţiile la ce se petrece în exterior. Gândurile şi, prin urmare, emoţiile noastre nu sunt sub controlul nostru, decât dacă devenim conştienți de ele şi alegem să ne opunem programării. De obicei, atitudinea oamenilor faţă de viaţă este controlată de programarea lor şi, deşi sunt liberi să aleagă împotriva programării, deseori nu o fac – pentru că programarea este programare. Nu eşti programat să alegi împotriva programării.
Eşti programat să nu alegi liber, ci să urmezi programarea implicită a Ego-ului. Calea minimei rezistenţe este să nu alegi, în timp ce, pentru a face o alegere liberă, trebuie să devii conştient de acea programare.
Evoluţia sufletului tău înseamnă a te deprinde să acţionezi invers decât ar face ego-ul tău. Însă dacă nu devii conştient de gândurile şi emoţiile tale şi nu depui un oarecare efort de a te opune acestei programări mentale, atunci gândurile şi emoţiile te vor controla pe tine şi nu invers.
Liberul tău arbitru nu va fi deloc liber să aleagă contra condiţionărilor. Iar cheia problemei este să fii conştient de gândurile şi emoţiile tale.
Conștientizarea este de natură Divină
De unde vine această conştientizare? Evident, nu vine de la ego, care este însăşi programarea. Conştientizarea este o calitate a naturii tale divine. Când Divinul începe să se trezească în tine, te face mai conştient de programare.
Odată ce s-a trezit în tine o anumită conştientizare, începi să faci nişte alegeri diferite – alegeri mai bune, mai aliniate cu adevărata pace, bucurie şi dragoste. Dar înainte ca această conştientizare să se dezvolte, oamenii sunt la cheremul programării. Au o capacitate foarte limitată de a alege. Ei aleg doar în cadrul programării, pe baza preferinţelor, obiceiurilor, dorinţelor şi fricilor egotice, a modului cum au fost educaţi, a concluziilor de viaţă sau pe baza unor factori inconştienţi.
Pentru majoritatea oamenilor, cel puţin pentru cei care nu-şi prea conştientizează gândurile şi emoţiile, libera voinţă se referă, în esenţă, la voinţa ego-ului sau voinţa dirijată de alte condiţionări, inclusiv educaţie, obiceiuri şi tendinţe astrologice. Oare este acesta liber-arbitru, cu adevărat?
Dacă programarea Ego-ului vă determină alegerile, mai putem spune că alegeţi liber?!
Voința Tatălui este cea care te ghidează
Viaţa vă este continuu modelată de o voinţă mai mare – de voinţa Tatălui sau intenţiile sufletului vostru. Deci, chiar dacă alegi să mergi la facultatea de Drept, dacă însă eşti menit să devii scriitor, mâna Providenţei te va îndepărta de Drept, către nişte studii mai adecvate. Ţi se permite să urmezi mica voinţă doar atât timp cât nu interferează cu voinţa Tatălui, cu planul sufletului tău. Voia Tatălui întotdeauna eclipsează mica voinţă.
Şi, de multe ori, mica voinţă nu se împotriveşte. Dar când o face, atunci Viaţa găseşte o modalitate de a te împiedica să mergi în direcţia în care te îndeamnă mica voinţă şi îţi deschide oportunităţi în direcţia a ceea ce sufletul tău are nevoie şi vrea să experimenteze.
Oportunităţile şi blocajele sunt mijloacele pe care sufletul le foloseşte pentru a te orienta şi pentru a co-crea viaţa împreună cu tine. Sufletul fie îţi permite să-ţi urmezi dorinţele ego-ului, fie te împiedică – aşa co-creează el împreună cu tine.
De multe ori dorinţele ego-ului nu ridică nicio problemă pentru suflet, care se descurcă cu ele sau printre ele. Destul de des, alegi bucuros să urmezi pulsiunile şi pasiunile Sinelui tău divin, care ţi se transmit intuitiv.
Pe măsură ce progresezi spiritual, voia Tatălui devine tot mai pregnantă. Voia Tatălui devine şi voinţa ta, căci îţi abandonezi voinţa ego-ului în favoarea a ceea ce apare în fluxul vieţii şi a îndrumărilor primite intuitiv. Pentru asta e nevoie de practică, dar spre sfârşitul şirului de încarnări, devine natural şi uşor să trăieşti în acest fel. Conştientizarea gândurilor şi emoţiilor permite Voinţei divine să iasă în faţă şi să preia cârma. Amplificarea sa poate fi grăbită prin practici spirituale, în special meditaţia.
Această conştientizare este cheia adevăratei libertăţi, care, în mod ironic, este libertatea de a nu fi nimic special, ci de a fi Sinele divin, aceeaşi conştiinţă care locuieşte în fiecare om. Urmând voia Tatălui, oare mai putem să vorbim despre liber-arbitru, când acum este mai mult inexistenţa voinţei personale sau lipsa nevoii ei?! Când renunţi la mica ta voinţă, tot ce rămâne este Voia Tatălui, care nu-ţi aparţine deloc. Când nu există un “eu” (un sine fals, un sine egotic) cu propria sa voinţă, oare mai putem numi ceea ce a rămas drept liber-arbitru?!
Voia Tatălui devine, pur şi simplu, orice trebuie făcut în orice clipă. Ceea ce faci devine o alegere fără de alegere. Sufletul controlează acum totul. Nu se mai poate spune că există senzaţia unui sine fals care să conteste sau să prefere sau să aleagă altceva decât ceea ce deja se desfăşoară în mod natural şi la care iei parte. Când eşti una cu Tot-ce-există, voinţa ta se identifică cu ceea ce se întâmplă deja.
Sursa: Gina Lake– Cycles of the Soul, Death and Beyond (Ciclurile Sufletului, Moartea și dincolo de ea)
Te-ar putea interesa și: Programarea Ego-ului pentru a funcționa în lume
7 OGLINZI ALE SINELUI-GREGG BRADEN
Sathya Sai Baba- Învățături spirituale pentru evoluția omului
Parabolă despre Iubire-Dumnezeu este iubire
Imagine: www.pixabay.com