Bhagavad Gita- Cântarea lui Dumnezeu/ idei spirituale- partea 1 (traducere din: La Bhagavad Gita-Swami Sivananda)
Bhagavad Gita, — în traducere din sanscrită, Cântarea lui Dumnezeu — este cea mai importantă parte din poemul epic indian, Mahabharata. Aceasta descrie evenimente care au avut loc acum 5000 de ani.
Despre Bhagavad Gita
Bhagavad Gita este o lucrare filozofică grandioasă, care a avut în istoria Indiei un rol similar celui avut de Noul Testament în istoria țărilor de cultură europeană. Ambele cărți proclamă cu putere principiul Iubirii–Bhakti ca bază a dezvoltării spirituale a omului. Bhagavad Gita ne înfățișează de asemenea răspunsuri complete la unele întrebări fundamentale ale filozofiei, cum ar fi: ce este omul, ce este Dumnezeu, care este menirea vieții umane și care sunt principiile evoluției umane.
Personajul principal din Bhagavad Gita este Krishna — un prinț din India și Avatar — întruparea unei Părți a Creatorului, Care a transmis oamenilor, prin Krishna, cele mai înalte principii spirituale.
În Bhagavad Gita sunt expuse adevăruri filozofice sub forma unui dialog între Krishna și prietenul Său Arjuna, care a avut loc înaintea unei bătălii.
Arjuna s-a pregătit pentru acest război . Cu toate acestea, când a sosit ziua bătăliei ,Arjuna, împreună cu armata sa, aflându-se în fața armatei din tabăra opusă, a recunoscut în rândul acestora propriile sale rude și foști prieteni. Arjuna, fiind chemat la război de Krishna, a început să se îndoiască de dreptul său de a participa în această luptă. El a împărtășit aceste îndoieli cu Krishna.
Krishna l-a dojenit spunându-i : ”Privește câți oameni s-au adunat aici să-și pună viața în mâinile tale! Lupta este inevitabilă. Cum poți tu, cel ce a adus acești oameni aici să moară, să-i lași în ultimul moment!? Din moment ce tu, un luptător adevărat, ai pornit la bătălie, atunci luptă pentru cauza cea dreaptă. Și înțelege că viața fiecăruia, petrecută într-un corp, nu este decât o scurtă perioadă din adevărata viață! Omul nu constă dintr-un corp și nu moare odată cu moartea corpului. Și, din această perspectivă, nimeni nu poate ucide și nimeni nu poate fi ucis!”
Arjuna, intrigat de aceste cuvinte ale lui Krishna, I-a pus din ce în ce mai multe întrebări. Iar din răspunsurile lui Krishna, a devenit clar că Drumul spre Perfecțiune nu este facilitat de ucidere, ci de Dragoste — la început dragoste pentru aspectele manifestate ale lui Dumnezeu — Absolutul, iar mai apoi pentru Creatorul Însuși.
Aceste răspunsuri ale lui Krishna reprezintă esența din Bhagavad Gita, una dintre cele mai mărețe cărți care există pe Pământ, prin profunzimea înțelepciunii și prin amploarea cu care problemele fundamentale sunt analizate.
Idei Spirituale din Bhagavad Gita
Așa cum un suflet într-un trup trece prin copilărie, maturitate și bătrânețe, în același fel el părăsește acel trup și îmbracă altul. Cel ce-i puternic nu plânge pentru acest lucru. Cel ce rămâne netulburat la durere și plăcere, acela e pregătit pentru Nemurire.
Să știi că tot ce e vremelnic și schimbător nu are o existență adevărată, însă ce este veșnic, statornic, nicicând nu va înceta a exista! Deosebirea dintre ele este pătrunsă de cei ce au înţeles esenţa lucrurilor şi văd adevărul. Află că nimeni nu poate să-L distrugă pe Cel Ce e Esența acestui întreg univers. Nimeni nu poate pricinui pieirea Celui Ce Veșnic este. Trupurile sunt vremelnice, dar sufletul, cel ce însuflețește trupul, este veșnic, nimic nu-L poate nimici.
Pentru un suflet, nașterea sau moartea nu există; n-a luat început și nici nu va lua cândva. Omul, un suflet ce e nemuritor, nu piere atunci când trupul e distrus.
Precum un om ce leapădă veșmintele-nvechite și altele noi ia, așa un suflet părăsește trupurile îmbătrânite și în altele noi intră. Armele nu pot tăia un suflet în bucăți, focul nu-l poate arde, apa nu-l poate îneca, nici vântul a-l seca. Nimic nu poate răni, arde, îneca sau sufletul a seca. El e etern, nestrămutat, pretutindeni, neclintit.
Începutul și sfârșitul ființelor este necunoscut, doar viața în trup e ceea ce se poate vedea.
Fă ceea ce îndeletnicirea îți impune și nu urmări răsplata. Să nu faci ca propriul folos să fie un motiv al faptelor tale, dar nici nu te lăsa cuprins de nepăsare. Renunțând neîncetat la fapte netrebuincioase, învață să te controlezi ca o conștiință. Nefericiți sunt aceia care înfăptuiesc doar pentru răsplata ce-o primesc.
Cei înțelepți, ce se dedică muncii cu conștiința lor, renunță la roadele faptelor și nu mai e nevoie de a se renaște. Astfel, ei se eliberează total de suferință. Atunci când tu, fiind o conștiință, vei străbate negura amăgirii, atunci vei fi indiferent la ce ți-a fost dat să auzi sau la ce vei mai auzi.
Acela care nu se mai dedă plăcerii simțurilor și, adânc fixat în Atman, își află mulțumirea în Atman, acela va ajunge neclintit în înțelepciune. Despre cel a cărui minte e calmă în suferință sau în bucurie, nestrămutat în fața fricii și a mâniei, acela care e lipsit de patimi, se spune că e muni. Acela care nu e atașat de nimic din ce e pământesc, ce nu se bucură sau răzvrătește când are în față ceva plăcut sau neplăcut, acela este stabilit în cunoașterea adevărată.
Dar pentru cel ce își îndreaptă iarăși gândul la obiectele lumești, atașamentul se va naște fără îndoială. Acest atașament conduce la pofta de a poseda aceste obiecte, iar neputința de a le avea conduce la mânie. Din cauza mâniei, orbirea minții apare. Orbirea minții duce la pierderea memoriei. Prin pierderea memoriei, energia conștiinței e pierdută și asta duce la decăderea omului.
Când puritatea lăuntrică e atinsă, întreaga suferință va pieri și conștiința se va întări. Cel ce nu e inteligent nu poate avea o conștiință dezvoltată; el nu are bucurie, nici pace lăuntrică. Iar fără acestea, cum ar putea avea sublima fericire? Când mintea e copleșită de patimi, ea poartă omul precum corabia pe mare e dusă în bătaia vânturilor.
Acela care rămâne netulburat de dorințe materiale, la fel ca și oceanul ce-i neclintit de apele ce se revarsă în el, acela își găsește pacea, iar aceia pe care dorințele îi stăpânesc, nicicând liniștea n-o găsesc. Cel ce a lepădat toate poftele și a renunțat la năzuințe, liber fiind de patimi, interese și fără egoism, atunci acela va atinge calmul.
Care este drumul ce duce la fericirea deplină?
Sunt două căi ce duc la desăvârșire: yoga cunoașterii și yoga săvârșirii faptei drepte. Omul nu ajunge la eliberarea din cătușele destinului dacă se abține de la a lucra; prin renunțare, nimeni nu atinge Desăvârșirea.
Dumnezeu, mulțumit de faptele voastre de sacrificiu de sine, vă va oferi tot ce aveți nevoie în viață.” Cine primește daruri și nu oferă nimic în schimb, este cu adevărat un hoț! Cei desăvârșiți, care trăiesc din rămășițele ofrandelor aduse lui Dumnezeu, sunt curățați de păcate. Dar aceia care sunt îngrijorați doar de propria lor hrană, –aceia păcătuiesc.
Află că destinul oamenilor este făcut de Brahman, iar Brahman reprezintă Supremul. Brahman Cel Omniprezent este Temelia Care susține întotdeauna spiritul de sacrificiu în oameni. Cel ce nu urmează această lege sacrificiu-răsplată, iar viața lui e plină de păcat, cel ce trăiește doar pentru plăcerea simțurilor, acela în zadar trăiește. Doar aceia care și-au găsit bucuria și liniștea în Atman și sunt fericiți în Atman, sunt eliberați de treburile lumești.
Împlinește-ți întotdeauna datoria fără să aștepți răsplată. Cu siguranță, lucrând în acest fel, omul atinge Supremul. Cel neștiutor săvârșește faptele din egoism! Cel înțelept lucrează fără interes, pentru binele celorlalți.
Așa cum o flacără poate fi învăluită în fum, cum o oglindă poate fi acoperită de praf, cum fătul e închis în pântece, așa este totul în lume, învăluit în patimi.
Chiar știința înțeleptului e întunecată de acești eterni dușmani ai ei — poftele lumești, ce sunt mistuitoare precum o flacără.
În fiecare perioadă a vieții lumii Eu Mă nasc, pentru salvarea celor buni și distrugerea celor răi, pentru a restabili dharma.
Acela care a realizat pe deplin esența Manifestării mele Dumnezeiești, nu se mai naște iarăși după ce trupul și-a lepădat, ci el cu Mine se unește. Mulți dintre aceia care s-au dezbărat de patimi, de frică și mânie, cei ce au găsit scăpare în Ființa Mea și s-au curățit în Focul Cunoașterii, dobândesc Marea Dragoste pentru Mine.
Aceia care trec la fapte, neatinși de atracțiile lumești și neavând interese personale — se spune că ale lor fapte sunt purificate de focul propriei lor conștiințe dezvoltate. Fără dorințe, având gândul doar la Atman, renunțând la tot ceea ce leagă de lumea materială, făcându-și datoria, ei nu-și atrag păcate.
Aceia care au renunțat la atașamentele de lumea materială și au devenit liberi de patimile lumești, aceia ale căror gânduri sunt fixate în înțelepciune și orice faptă o privesc ca pe o jertfă pentru Dumnezeu — faptele acelora se contopesc în armonia întregii Creații.
Mai presus de toate jertfele este jertfa cunoașterii
Dobândește înțelepciunea prin cuvioșenie, căutare și slujire.
Precum focul preface vreascurile în cenușă, tot așa și focul înțelepciunii preface toate faptele ce nu-s desăvârșite în cenușă. În această lume, nu e alt mijloc de purificare mai bun decât înțelepciunea. Cel ce este plin de credință câștigă înțelepciune. Cine a dobândit cunoașterea, ajunge în scurt timp în lumi mai înalte. Dar neștiutorul și necredinciosul, negreșit ajung la pierzanie. Cel chinuit de îndoială nu are parte nici de această lume sau de cealaltă și nici de fericire!
Acela care dedică toate faptele sale lui Brahman, fără a fi atașat de acestea, nu va fi niciodată pătat de păcate, așa cum frunzele lotusului nu pot fi udate de apă. Cel ce devine împăcat și nu năzuiește la răsplată pentru faptele sale, dobândește pacea deplină. Cel ce nu e împăcat, lucrând sub imboldul dorințelor și urmărind răsplata, acela este încătușat.
Cel Atotputernic nu poartă răspunderea faptelor oamenilor, fie că sunt bune, fie că sunt rele. Oamenii se află în întuneric pentru că înțelepciunea este acoperită de neștiință. Acela care se descoperă pe sine însuși ca fiind o conștiință, care este contopit în Atman, care are credință numai în Domnul și caută scăpare doar în El — acela are parte de Mântuire, având păcatele șterse de această înțelepciune ce îl izbăvește.
Cei a căror minte este liniștită, cuceresc ciclul nașterii și al morții aici, pe Pământ. Brahman este neprihănit și există în pace. Așadar, cei ce sunt în pace Îl cunosc pe Brahman. Acela care nu e legat prin plăcerea simțurilor de lumea din afară și își găsește bucuria în Atman — atunci, după ce el se unește cu Brahman, are parte de veșnica Fericire.
Cei ce se au aceeași atitudine față de prieteni sau dușmani, față de necunoscuți, străini, potrivnici, rude, față de pioși sau păcătoși, au o conștiință dezvoltată și sunt avansați spiritual.
Acela, care nu este supus poftelor și are cugetul cufundat doar în Atman, se spune despre el că trăiește în armonie.
Mintea, întradevăr, nepotolită este. Ea este furtunoasă, îndărătnică, greu de stăpânit. S-o ții în frâu este la fel de greu ca și cum vântul ai dori să domolești. Cu toate acestea, se poate controla cu stăruință și calmitate.
Yoga Cunoașterii Profunde
Pământul, apa, focul, aerul, akasha, mintea, conștiința și ego-ul — acestea sunt cele opt părți din lumea Mea, cea materială — prakriti. Aceasta este natura Mea inferioară. Acesta este pântecele a tot ceea ce există. Eu sunt Izvorul din care se naște și în care ia sfârșit universul existent. Nimic nu este mai presus de Mine! Totul este legat de Mine ca perlele înșirate pe un fir de ață.
În Mine își au Esența Primordială toate ființele. Sunt Conștiința celor care au dezvoltat o conștiință; sunt splendoarea a tot ce este splendid! Eu sunt tăria celor puternici care sunt liberi de patimi și pofte trupești. Eu sunt energia senzuală din toate ființele care nu încalcă dharma. Cei ce fac rău sunt ignoranți, oamenii cei mai josnici — ei nu vin la Mine: maya nu le mai acordă înțelepciunea și ei devin demoni.
Unindu-se cu Atman, cei înțelepți realizează că Eu sunt Scopul lor Suprem.
După multe nașteri, cel ce a dobândit cunoașterea ajunge la Mine. “Vasudeva este totul!” spune un asemenea om înzestrat cu virtuțile distinse ale unui mare suflet (Mahatma).
Cei cu înțelepciunea întunecată de ale lor dorințe se închină la “zei” și urmează ritualuri, îndemnați de a lor fire. Cei ce îi cinstesc pe “zei”, ajung la acei “zei”, iar cei ce pe Mine mă iubesc, vin la Mine!
De când se nasc, toți cei ce vin în lumea materială sunt neștiutori; ei sunt amăgiți de dualitate din cauza atașamentelor și a aversiunilor (față de lucrurile lumești).
Dar oamenii desăvârșiți, ce-au lepădat ale lor păcate, se eliberează de această dualitate și vin spre Mine cu credință nestrămutată.
Ce este Brahman, ce este Atman ? Ce este materialul și ce este Dumnezeirea?
Brahman este Cel Suprem și Indestructibil. Esența ființelor întrupate este Atman. Ceea ce susține viața celor întrupați este acțiunea , adică karma.
Cine a ajuns să fie în pace, neavând atenția tulburată de nimic și cugetând mereu la Cel Suprem — acela atinge Spiritul Suprem Dumnezeiesc. Închizând toate ușile trupului, fixând mintea în inimă, călăuzind Sinele (Atman) către Suprem, fiind ferm statornicit în Yoga,
Rostind mantra lui Brahman AUM, fiind pe deplin conștient de Mine — oricine părăsește trupul în acest fel, atinge Țelul Suprem. Toți cei ce trăiesc în lumi mai prejos de lumea lui Brahman se nasc din nou. Dar cine își găsește refugiul în Mine, nu se va mai naște iar!
Toată mulțimea ființelor care dă naștere altor ființe dispare odată cu venirea Nopții. Odată cu zorii Zilei, toate ființele apar din nou, prin Comanda Supremă. Această dimensiune Nemanifestată este numită Supremul și este descris ca Scopul Final. Aceia care L-au atins nu se mai întorc. Acesta este Lăcașul Meu Suprem.
Lumina și Întunericul — acestea sunt cele două căi care există. Pe prima dintre ele merg cei ce nu se mai întorc; pe cea de-a doua merg aceia care se reîntorc.
Susținând toate ființele, fără să am rădăcini în ele, Esența Mea este puterea ce le susține. Precum vântul puternic, ce suflă peste tot, se află în spațiu, tot așa totul își are existența în Mine.
Intrând în natura Mea materială, Eu dau din nou viață tuturor ființelor; Eu le creez pe acestea — ce sunt fără de putere — prin Puterea Mea.
Cei nechibzuiți nu Mă iau în seamă atunci când Mă întâlnesc în trup omenesc, pentru că ei nu știu Esența Mea Supremă . Credința lor deșartă este, faptele acestora deșarte sunt și cunoașterea le e deșartă, ei umblă pe un drum fără ieșire, devenind demonici, cufundați în neadevăr!
Alții, aducând jertfa cultivării cunoașterii spirituale, Mă slujesc ca pe Cel Unic și Multiform, pretutindeni prezent.
Eu sunt strădania jertfei! Eu sunt jertfa! Tot Eu sunt untul, focul și ofranda. Eu radiez căldura! Eu opresc sau trimit ploaia! Sunt Veșnicia și sunt moartea! Eu sunt ceea ce e manifestat și nemanifestat!
După ce s-au împărtășit din bucuriile acestui vast tărâm paradisiac, ei se reîntorc pe tărâmul muritorilor, după ce meritele lor s-au epuizat. Astfel, urmând [rânduielile] celor trei Vede, supuși dorințelor lumești, ei au parte de nestatornicie.
Aceia care aspiră doar la Mine, cu credință neclintită și devotament, neavând mintea la nimic altceva — acelora le ofer Protecția Mea. Chiar și aceia care sunt devotați “zeilor” și-i slujesc cu credință deplină — ei tot pe Mine Mă slujesc, dar în mod greșit!
Aceia care slujesc “zeilor”, ajung la acei “zei”; aceia care slujesc străbunilor, ajung la străbuni; aceia care slujesc spiritelor din natură ajung la spiritele din natură; iar aceia care se oferă ei înșiși Mie, ajung la Mine!
În acest fel vei fi liber de cătușele faptelor care dau naștere la rezultate karmice, bune sau rele! După ce te vei fi unit cu Atman, prin sannyasa și yoga, vei obține Eliberarea în Mine!
În Mine, nu există dușmănie sau preferință. Dar, întradevăr, cei ce se dedică Mie cu iubire — aceia sunt în Mine și Eu sunt în ei! Chiar și cei mai “păcătoși”, de Mă cinstesc din toată inima — trebuie socotiți printre cei buni, pentru că au făcut alegerea corectă.
Sursa: https://bhagavadgita.swami-center.org/
Urmează partea 2
Te-ar putea interesa și: Codul lui Dumnezeu- Gregg Braden-Cine suntem ?
Cartea lui Tao despre Perfecțiunea Spirituală
Bule de Percepție- Antonov Vladimir
Creează-ți propria realitate- Pam Grouth
Imagine: www.pixabay.com