Neacceptarea mamei înseamnă neacceptare de sine ! Când cineva nu-și acceptă mama așa cum este- nu se acceptă pe sine !
Neacceptarea mamei și relația cu mama
Un copil nu poate fi în pace cu el însuși, decât dacă este în pace cu mama și tatăl său. Relația cu mama este cea mai semnificativă din viața noastră, este fundamentul pe care se vor crea celelalte relații.
Pentru fetițe, mama reprezintă modelul de a fi femeie, de a trăi feminitatea și de a fi mamă. Pentru băieți, mama va fi modelul femeilor de care va fi atras sau va respinge. În dependență de relația care a avut-o cu mama în copilăria sa, bărbatul adult își va alege partenera pentru a-și vindeca rănile sau pentru a oferi iubire. Atâta timp cât își manifestă rănile în relație prin nemulțumire față de parteneră, fiind furios permanent pe parteneră, fiind copilăros, înseamnă că este imatur, iar copilul lui interior are nevoie de a fi văzut, auzit și iubit.
Astfel, acest adult este copilul soției sale și prin manifestările copilului lui interior, acesta se răzbună pe mama sa, este o răzbunare inconștientă pe mama sa, dar suportată de soție, din cauza că el nu și-a primit iubirea și nu i-au fost satisfăcute nevoile primare.
Cu toții avem un copil rănit în noi, fie a fost abandonat, fie a fost respins, abuzat, comparat, umilit. Pentru a vindeca rănile copilului nostru interior și a ne maturiza, este nevoie să-l contactăm, să-i înțelegem rana sau durerea emoțională refulată, dar activă, pentru a o putea elibera. Doar așa va începe vindecarea.
Neacceptarea mamei înseamnă nevindecarea rănilor emoționale
Totuși, pentru toate aceste răni emoționale, nu trebuie să ne urâm mama sau tatăl, sau persoana care ne-a crescut. De ce ? Fiindcă și mamele noastre au în ele niște copii care suferă, care au fost răniți la timpul lor și nu au fost vindecați de acele suferințe. Nu au fost vindecați deoarece mamele noastre nu au știut că trebuie s-o facă și cum anume s-o facă, au continuat să ruleze acele programe și ni le-au transmis mai departe. Cum putem cere iubire și îngrijirea nevoilor de la cineva care nu știe ce înseamnă aceasta ? Fiecare poate oferi doar ceea ce are și este, din prea plinul său.
Dar nici nu vreau să spun că sunt de acord că e bine că am fost răniți și acum suferă relațiile noastre, nu avem succes sau suntem bolnavi. Nu! Doar spun că nu trebuie să le urâm, ci să le acceptăm așa cum sunt și să le iertăm pentru ceea ce au făcut sau nu au făcut , dar trebuiau să facă. Fiind capabili să vedem copilul rănit din mamele noastre, adică propriile răni din copilărie, ne va ajuta să avem compasiune pentru ele și să le acceptăm așa cum sunt, dincolo de greșelile și limitările lor.
Spun că este bine să iertăm, să mulțumim și să valorizăm ceea ce mama noastră a făcut pentru noi. Este un proces care durează, care este dureros, pentru unii mai dureros ca pentru alții , dar prin perseverență vom ajunge la eliberare și acceptare de sine.
Acceptarea mamei ca proces de vindecare interioară
Acceptarea mamei, a părinților așa cum sunt este un proces de vindecare de sine, având ca rezultat ușurarea sufletului. Să iertăm pentru noi și pentru părțile rănite din noi care suferă este o lucrare interioră cu umbrele noastre, nu este neapărat să iertăm în prezență. A ierta cu sufletul nu înseamnă a ierta cu buzele și să continui răzbunarea.
Nu, nicidecum ! A ierta cu sufletul însemnă să fii în pace cu tine însuți, dar și cu persoana pe care o ierți. Căci, neiertarea acumulată se transformă în boală, insucces, eșecuri, și astfel ajungem să ne punem înyrebarea: De ce eu ? De ce mie ? Fiindcă eu am fost cel care am creat, m-am creat cu tot ceea ce sunt, acestea sunt rezultatele gândirii, alegerilor și acțiunilor mele !
Ar fi bine ca tinerii care vor să-și întemeieze familii, mai întâi să-și vindece rănile copilăriei, să lucreze la iertarea părinților, pentru a nu arunca tot amalganul de suferințe în relație asupra partenerului, apoi și asupra copiilor. Este adevărat că ne vindecăm rănile în relații, dar, cred că tot mai bine ar fi, să intrăm în relații vindecați, fără bagaje suferinde , ci cu surse de lumină și iubire. Sigur, alegerea aparține fiecăruia ! Să vă fie de folos !
Te-ar putea interesa și :
Copilul interior invizibil există în fiecare din noi
Oamenii sunt fericiți când copilul lor interior este în armonie
Impactul neglijării emoționale în viața de adult