Copilul interior . În fiecare adult există un copil rănit, invizibil.
Adevărul este că dincolo de carcasa numită corp, în fiecare dintre noi există o întreagă lume interioară, una bogată în resurse sufletești, ca: iubire, curaj, bucurie, bunătate, etc. Dar tot în această lume, există și părți mai puțin luminoase, cum ar fi: traumele noastre, regretele, fricile, ura, învinovățirea.
În copilărie, cu toții suntem vulnerabili și ușor de lezat psihologic și emoțional. Privirile furioase ale părinților, greutatea loviturilor sau a cuvintelor sunt experiențe care au umbrit copilăria multora dintre noi și și-au înnăbușit în tăcere trăirile emoționale dureroase și greu de exprimat.
Fiecare copil :
- are nevoie să se simtă în siguranță alături de părinții săi, pentru a-și cultiva încrederea în relații;
- are nevoie să-și exprime sentimentele de conectare și apartenență, pentru a se simți puternic;
- are nevoie să-și dezvolte autonomia, pentru a-și descoperi autenticitatea;
- are nevoie să-și cultive stima de sine și libertatea de exprimare, pentru a-și descoperi propriul drum în viață.
Pentru ca copiii noștri să devină adulți bine echipați din punct de vedere emoțional, noi trebuie să facem o treabă suficient de bună, altfel, structura psihologică a copiilor ajunge să fie distorsionată, iar lumina interioară să le fie umbrită.
Copilul interior rănit
Pe măsură ce anii trec, avem tendința de a estompa amintirile dureroase din copilărie și trăim cu impresia că, dacă nu ne gândim la ele, suntem în siguranță, iar trecutul este îngropat. Realitatea este însă, alta. Toate aceste experiențe toxice din primii ani de viață se transformă într-o serie de tipare comportamentale, modalități de interpretare a realității și de raportare la viața de zi cu zi, care ne sabotează existența. Dar, trecutul ne determină viitorul.
Un adult care în copilărie nu a cunoscut siguranța emoțională în familie- ajunge o persoană neâncrezătoare, cu o teamă permanentă de abandon sau respingere.
Copilul care, din motive diverse, precum dependența de alcool, boala sau ignoranța părinților- nu a avut parte de o conexiune solidă și, prin urmare, de acceptare necondiționată ajunge un adult privat emoțional sau inadaptabil social. Devine o persoană care crede despre sine că nu merită iubirea și aprecierea celorlați, iar apoi, își aleg parteneri reci și indisponibili emoțional.
Dacă un copil primește permanent mesajul că este un incapabil, acesta va ajunge un adult dependent și extrem de neajutorat, va fi o persoană care nu se poate sprijini pe propriile picioare și care, inconștient, se va folosi mereu de alții.
Astfel, putem spune că în fiecare adult există un copil rănit.
Fiecare dintre noi poartă în suflet experiențe traumatice din copilărie, care sunt bine stocate în memoria noastră emoțională și care se activează automat atunci când întâlnim persoane ce ne frustrează în aceeași manieră în care au făcut-o părinții noștri în copilărie. Aceste persoane adesea sunt partenerii de viață, copiii, prietenii sau cunoscuții noștri. Și, după ce, în interacțiunea cu aceștia experiența dureroasă a ieșit la suprafață, automat avem tendința de a spune :” Ce-mi faci ? Mă rănești !” Însă aceasta este vocea copilului care suferă în interiorul nostru, care a fost uitat și acum a scos glas datorită interacțiunii relaționale, percepută negativ.
Aceasta este partea din noi de care am încercat să fugim cu disperare, la care am vrut să renunțăm . Copilul interior își va dobândi liniștea doar dacă-i acordăm atenție, dacă-i îndeplinim nevoile, dacă întoarcem spre el cu iubire, grijă și respect.
Pentru a ne elibera de fantomele trecutului, trebuie să scoatem la lumină copilul rănit ( părțile rănite ale sufletului ), să-l facem vizibil și să-l iubim așa cum părinții noștri nu au putut sau nu au știut pur și simplu. Acum ca adulți, noi suntem părinții copilului interior, iar ascultarea lui a devenit responsabilitatea noastră.
Pentru ca noi să putem avea grijă autentică față de copiii noștri și să fim cu adevărat prezenți atunci când aceștia au nevoie de noi, este necesar să avem grijă de noi înșine și de copilul invizibil din interior. Avem nevoie să-l îmbrățișăm cu aceeași grijă cu care am face-o cu copilul nostru.
Să vă fie de folos !
Te-ar putea interesa și : Oamenii sunt fericiți când copilul lor interior este în armonie
Suferința și fericirea nu există separat
Impactul neglijării emoționale în viața de adult
Copiii sunt cheile paradisului- 20 citate despre copii