Impactul neglijării emoționale în viața de adult. Ce este neglijarea emoțională și cum se manifestă în relații și în viața de adult.
Ce este neglijarea emoțională – explicație de Dr. Jonice Webb
”Neglijarea emoțională este incapacitatea părintelui de a răspunde suficient nevoilor emoționale ale copilului.
Neglijarea emoțională este, în anumite privințe, opusul maltratării și abuzului. În timp ce maltratarea și abuzul sunt acte ale părinților , Neglijarea emoțională este eșecul părintelui de a acționa. Este o incapacitate de a observa, de a avea grijă sau de a răspunde în mod corespunzător la sentimentele unui copil. Pentru că este un act de omisiune , nu este vizibil sau memorabil. Neglijarea emoțională este spațiul alb din imaginea de familie; fundalul mai degrabă, decât primul plan. Este insidios și trecut cu vederea în timp ce face daune tăcute vieții oamenilor.
Copiii care sunt neglijați emoțional cresc apoi pentru a avea un anumit set de lupte. Deoarece emoțiile lor nu au fost validate în copilărie, ei pot avea dificultăți în a-și cunoaște și a avea încredere în propriile emoții ca adulți. Ei pot avea dificultăți în a înțelege propriile sentimente, precum și pe ale altora. Deoarece o parte importantă din ei înșiși (eul lor emoțional) a fost negat, ei se pot simți deconectați, neîmpliniți sau goli. Ei pot avea dificultăți să aibă încredere sau să se bazeze pe alții. Mulți descriu sentimentul că sunt diferiți de ceilalți oameni; ca și cum ceva nu este în regulă cu ei, dar nu sunt siguri ce este.
Un alt mod prin care părinții își pot neglija emoțional copilul fără să vrea este să nu îi ofere structura și regulile după care să trăiască, cum ar fi consecințele și disciplina. Drept urmare, cei neglijați emoțional se luptă adesea cu autodisciplina ca adulți.
Indiferent de nivelul eșecului parental, cei neglijați emoțional nu au amintiri din copilărie care să le explice dificultățile. Așa că, de prea multe ori, se învinovățesc.”- Dr. Jonice Webb
Ce nu este neglijarea emoțională ?
Neglijarea emoțională apare ca o forță invizibilă ce acționează la nivel subtil, adesea fără a lăsa vreun semn fizic sau măcar vizibil asupra copiilor expuși acestui fenomen. Neglijarea emoțională nu implică ceva ce s-a întâmplat, ci mai degrabă, este vorba despre lipsa a ceva ce ar fi trebuit să se întâmple, dar nu s-a întâmplat, fiind astfel greu de identificat.
În cartea sa ” Drama neglijării emoționale din copilărie” Editura PaginadePsihologie, Jonice Webb ne spune că neglijarea emoțională se ascunde, de multe ori, în ceea ce nu s-a întâmplat, și nu în ceea ce s-a întâmplat. Iar unul dintre aspectele nefericite ale neglijării emoționale este faptul că se transmite, în tăcere, de la o generație la alta. Astfel , copiii neglijați emoțional ignoră nu doar propriile emoții, ci și pe ale celor din jur. Iar atunci, când devin adulți și părinți, aceștia își vor crește copiii cu aceeași sărăcie emoțională.
Amintirile dureroase, atât conștiente cât și inconștiente, dor și pot fi parte din drama vieții noastre. Dar rareori ne gândim că și ceea ce ne-a lipsit poate reprezenta o traumă care va cauza blocaje sau ne va sabota evoluția afectivă și relațională în viață. Oamenii afectați de neglijarea emoțională din copilărie chiar suferă, doar că ei nu-și dau seama de cauza reală a suferinței lor.
Neglijarea emoțională nu este același lucru cu abuzul asupra copilului și nici cu neglijența parentală, pentru că este adesea făcută fără intenție. În timp ce unii părinți ignoră intenționat emoțiile copilului lor, alții, pur și simplu nu observă sau nu recunosc nevoile emoționale ale acestuia. Dacă părinții au fost și ei neglijați în copilărie, atunci moștenirea transgenerațională își va produce efectele în mod natural. Mai există și alte circumstanțe nefericite din viața părinților care reduc drastic capacitatea lor de a răspunde nevoilor emoționale ale copilului lor. Printre acestea pot fi: boala, moartea, un divorț, pierderea unui loc de muncă, etc.
Adultul neglijat emoțional în copilărie
Fiecare părinte eșuează ocazional în susținerea emoțională a copilului său. Însă, drama constă din suma momentelor importante în care părinții au fost orbi și nevăzători le nevoile emoționale ale celui mic. Neglijarea emoțională este atunci când părinții invalidează în mod repetat emoțiile copiilor, le tratează ca fiind neimportante, neânsemnate.
Acei copii cu un nivel redus de inteligență emoțională nu vor învăța cum să devină conștienți de sine și de emoțiile lor. Nu vor ști că e bine să-și simtă emoțiile, nici nu le vor putea exprima în cuvinte sau să le manifeste prin comportamente. Ei vor recepționa mesajele transmise neintenționat, dar dureroase, ca și cum sentimentele lor nu contează sau că este ceva în neregulă cu felul în care ei simt, adică este ceva în neregulă cu ei înșiși.
Este previzibil că adultul neglijat emoțional în copilărie își va neglija la rândul lui, tot emoțional, copiii, partenerul/a, oricare persoană prezentă în viața sa. Conectarea emoțională pe care este capabil să o realizeze în relațiile importante în care este implicat, dar și capacitatea de a-și asuma relații intime vor fi condiționate de nivelul de amorțeală la care a învățat să funcționeze încă din copilărie.
Dar această amorțire nu poate face față puterii pe care o au emoțiile asupra noastră, căci noi, ca oameni, avem capacitatea de a simți. Iar o ființă umană incapabilă să simtă emoții nu poate lua decizii și nici nu poate supraviețui. Dacă suntem în viață, înseamnă că mecanismele noastre emoționale funcționează, uneori chiar distorsionat. De aceea, putem găsi semnele neglijării emoționale îngropate sub astfel de manifestări: depresie, anxietate, fobii, dependență de alcool, atacuri de panică, insomnii, etc.
Părinții care cauzează neglijarea emoțională
Atunci când vine vorba despre neglijarea emoțională, nu este vorba doar despre părinții care și-au abuzat copiii sau i-au abandonat. Poate fi și un părinte care declară că-și iubește copilul mai presus de orice, dar nu-i pune limite comportamentale, când nu vorbește despre afecte și emoții, când este interesat doar de bunăstarea materială, sau suferă de diverse dependențe. Și prin aceste situații părintele poate genera o neglijare emoțională .
Este important de ” a recunoaște fenomenul și a reconsidera cum a arătat, din punct de vedere emoțional, copilăria noastră ” atât de fericită și de lipsită de griji”. Deoarece neglijarea emoțională are de-a face cu un ”eșec empatic acut” și cu faptul că am beneficiat de mai puțină conectare afectivă decât am fi avut nevoie. Fiecare copil și fiecare ființă umană au nevoie de un minim de susținere emoțională, iar dacă acest nivel nu este asigurat, avansăm în viață cu rezervorul afectiv gol. ”- Gaspar Gyorgy
Identificatorii neglijării emoționale din copilărie:
- trăim cu sentimentul lipsei de apartenență la familie sau prieteni;
- avem un nivel extrem de autocritică;
- când apar emoțiile în noi, le ținem greu sub control;
- rătăcim foarte mult cu mintea;
- trăim un mare gol interior;
- alții ne descriu ca fiind reci sau distanți afectiv, etc.
Când nu suntem în contact cu emoțiile noastre, viața va părea goală, deoarece emoțiile reprezintă combustibilul principal al existenței umane. Acest gol poate fi resimțit fizic, dar cel mai adesea, este resimțit ca o amorțeală emoțională și afectivă.
Impactul neglijării emoționale în cuplu
Neglijarea emoțională este drama invizibilă și disperarea liniștită atunci când vine vorba despre relații intime. Dacă vorbim despre cuplu, atunci vorbim despre iubire, iar iubirea, la rândul ei , este o emoție. Aceasta înseamnă că pentru sistemul nervos al unei persoane neglijate emoțional, iubirea este , fie ceva nepermis, fie ceva periculos, fie ceva imposibil.
Și nu este vorba despre îndrăgostirea romantică, ci despre iubire ca emoție supremă. Există mai mulți parteneri care n-au învățat să primească și să accepte iubirea în viețile lor, decâr cei care au învățat. Ei sunt cei, ai căror sisteme nervoase au învățat să anticipeze absența, dar nu prezența iubirii. Este un fel de-a fi cu care s-au obișnuit atât de tare încât cred că așa s-au născut. De aceea, este important de transformat necunoscutul, adică neglijarea emoțională, în cunoscut și de redobândit sinele emoțional.
Acestea sunt persoanele, care fiind întrebate ce cred despre relații, vor răspunde că sunt complicate. Aceste persoane consideră că nu sunt demne de iubire, deoarece nu-și asumă această convingere și vor face multe anticipări negative în momentele dificile ale relației sau vor identifica doar ceea ce nu face bine partenerul.
Persoanele neglijate emoțional au o parte dezvoltată de victimizare și din punct de vedere relațional, își construiesc o realitate care să le îndeplinească predicțiile. Astfel, partenerul care este înțelegător, generos, iubitor, va fi considerat plictisitor sau slab, iar un partener care va pune limite, va fi considerat rău. Pentru astfel de persoane neglijate emoțional, partenerul indisponibil este cel mai atrăgător, față de el va avea cea mai mare familiaritate.
Sindromul neglijării emoționale este un gol interior
Cei care manifestă sindromul neglijării emoționale simt un gol interior, pe care îl descriu ca o senzație că ceva din ei lipsește, că se simt diferiți, neânțeleși, defecți, excluși. Aceste sentimente duc la faptul că persoana își pierde liniștea și bucuria de a trăi.
Neglijarea emoțională nu dispare odată cu trecerea timpului. Ea va rămâne prezentă în viața de adult și va afecta toată viața acestuia, inclusiv: relațiile, imaginea de sine, bunăstarea mentală. Iar pentru a avea o viață sănătoasă mental, fizc și emoțional, este foarte important să fim în contact autentic cu emoțiile noastre. Pentru a ne ajuta, Dr. Jonice Webb, în cartea sa ” Drama neglijării emoționale din copilărie” recomandă 3 pași:
- Încearcă să simți. După o vreme în care vei depune efort ca să simți, vei începe să simți mai mult.
- Reglează-ți radarul emoțional. Este posibil să avem tot timpul sentimente, dar să nu le recunoaștem. Trebuie să ne concentrăm atenția mai mult asupra a ceea ce simțim, iar atunci când avem un sentiment să ne întrebăm: ” Ce simt acum ?”
- Învață să identifici cât mai multe emoții. O tehnică destul de eficientă pentru intrarea în contact cu prorpiile emoții este aceea de a le pune în cuvinte.
Ceea ce trebuie să înțelegem este că părinții sau persoanle care s-au îngrijit de noi când am fost mici, au făcut tot ce au putut ei mai bine, ne-au îngrijit așa cum au știut ei mai bine și asta ne-a modelat creierul. Noi nu avem nicio responsabilitate cu ceea ce ni s-a întâmplat în trecutul îndepărtat, dar lucrurile diferă odată ce ajungem la maturitate. În funcție de acțiunile noastre de astăzi, ne rescriem propria realitate . Important este să conștientizăm nevoia de schimbare și să ne implicăm în comportamente sau acțiuni noi, astfel viața va prinde mai multă culoare.
Te-ar putea interesa și: Oamenii sunt fericiți când copilul lor interior este în armonie
Păcatul se naște din ignoranță și este o negare a ființei noastre
Fericire înseamnă libertate totală și o stare naturală !
Imagine: www.pixabay.com