Matricea emoțiilor: Emoțiile au o durată de viață, au un început și un sfârșit.
Matricea emoțiilor: emoțiile alcătuiesc viziunea noastră despre viață
Emoţiile apar pentru a îndeplini funcţii specifice. După ce funcţia a fost îndeplinită, emoţia dispare. Fritz Perls, coautorul teoriei gestalt-ului, ar fi spus că emoţiile au o durată de viaţă care include o naştere şi o moarte, un început şi un sfârşit. Când reuşim să le procesăm până la capăt, emoţiile îşi fac apariţia şi dispar în funcţie de o anumită necesitate.
Majoritatea sentimentelor vin şi pleacă fără a avea un impact semnificativ asupra noastră. Un număr redus dintre ele ne afectează în mare măsură: unele ne salvează viaţa, altele ne sunt inspiraţie, iar altele ne zdrobesc inima. Acestea sunt emoţiile care se împletesc şi alcătuiesc împreună viziunea noastră despre viaţă.
Dacă am considera că viziunea despre viaţă este o lentilă, atunci starea noastră ”de a fi”- ar echivala cu reglarea punctului focal. Starea noastră ”de a fi” variază atunci când trecem prin diverse stări emoţionale, aducând în centrul atenţiei viziunea pe care o avem despre viaţă.
Depresia, de exemplu, este o stare în care energia fizică se află la un minim, emoţiile ni se restrâng la o gamă redusă de sentimente şi ne simţim izolaţi spiritual. Avem aici un cerc vicios: starea ”de a fi” influenţează modul în care percepem lucrurile, iar ceea ce percepem ne influenţează starea de a fi. Cu timpul, această stare de a fi devine lentila prin care vedem viaţa, iar atunci, până şi fericirea este trăită prin prisma lipsei sale relative.
Matricea emoțiilor: emoțiile și inima
Legătura dintre inimă şi emoţii este legendară. Aristotel credea că inima este sediul gândirii, al raţionamentului şi al emoţiei, iar filosofii stoici greci, care au trăit în secolul al treilea î.e.n., susţineau că inima este sediul sufletului. În medicina tradiţională chineză inima este sediul Shen, lăcaşul fizic al legăturii noastre spirituale cu Sursa.
În sistemul chakrelor, chakra Inimii este punctul de întâlnire al Cerului cu Pământul, locul transfigurator situat între spirit şi materie în care impulsurile inferioare sunt transmutate în dorinţele conştiinţei superioare.
Pentru cei mai mulţi dintre noi inima este locul în care ne păstrăm iubirea şi ne jelim dispăruţii. Pentru mulţi, este locul în care ne păstrăm identitatea.
Neurocardiologul Andrew Armour, într-o publicaţie a Institutului HeartMath, aşează inima în centrul matricei emoţie-energie. Deşi ştim că creierul este centrul primar de procesare a informaţiei, cercetările lui Armour arată că şi inima este un centru de procesare al informaţiei. Informaţia este trimisă la inimă de ganglionii nervoşi din întregul corp.
Sistemul nervos intrinsec al inimii primeşte, procesează şi răspunde acestor informaţii atât împreună cu creierul, cât şi separat. De fapt, sistemul nervos al inimii dovedeşte că are aceleaşi mecanisme de memorare care sunt prezente şi în hipocâmpul din creier, arătând că sinapsele din inimă dau un tip de memorie pe termen scurt.
Ne aşteptăm ca inima să răspundă informaţiilor furnizate de corp prin modificări ale pulsului, ritmului sau vasoconstricţiei, însă Armour crede că informaţia suplimentară este îndreptată către bătaia inimii.
După modelul de funcţionare al sistemului nervos, care transmite mesajele prin codificarea informaţiei în pauzele dintre descărcările neuronale creând tipare de activitate electrică, Armour emite ipoteza că semnalele inimii sunt transmise prin tiparele formate de intervalele dintre bătăi şi prin unde electromagnetice.
Bătaia inimii influenţează fiecare celulă, antrenând corpul în ritmul ei şi sincronizând activităţile din organe şi ţesuturi. Schimbările de ritm ale inimii modifică starea energetică a întregului corp.
Tipul primar de informaţie transmis de bătaia inimii este emoţional. Experimentele au arătat că „informaţiile transmise de inimă creierului influenţează centrii implicaţi în perceperea şi procesarea emoţiilor”. Astfel , informaţia primită de creier de la inimă alcătuieşte experienţa noastră emoţională – un fapt care popoarelor antice părea să le fie cunoscut.
Matricea emoțiilor: emoțiile și conștiența
Emoţiile şi conştienţa au o legătură aparte şi, totuşi, nerecunoscută ca atare, pentru că ambele sunt atât de greu de definit. Conceptul de conştienţă este utilizat adesea ca sinonim al conştiinţei de sine ,deşi conştienţa are două aspecte: este atât un atribut individual cât şi un principiu colectiv omniprezent al cunoaşterii, denumit conştiinţă universală.
Conştiinţa individuală înseamnă conştientizarea propriilor motivaţii şi a forţelor care ne dirijează, deci inclusiv a percepţiilor, experienţelor personale şi a modului în care ne percepem pe noi înşine în tabloul general al vieţii. Conştiinţa universală se adresează unei realităţi mai profunde şi mai fundamentale, respectiv totalităţii a tot ceea ce este. Deşi simţurile noastre percep realitatea ca fiind alcătuită din părţi disparate, conştiinţa universală consideră realitatea ca pe un tot indivizibil şi interconectat.
Ne putem imagina conştiinţa universală ca principiul organizator care face să vibreze matricea energiei subtile aducând-o la nivelul specific tiparelor din realitatea fizică. Punctele de conştiinţă ale indivizilor sunt punctele nodale ale matricei, toate fiind interconectate şi relaţionând unele cu celelalte.
Exerciţiu pentru discernerea semnificaţiei emoţiilor:
- Faceţi o pauză înainte de a citi descrierea unei emoţii.
- Amintiţi-vă un moment în care aţi simţit foarte clar emoţia respectivă.
- Cu ochii minţii, imaginaţi-vă că trăiţi acea emoţie. Examinaţi-vă faţa, tensiunea musculară, ochii. Observaţi fiecare detaliu al limbajului corporal şi fiecare expresie în timp ce resimţiţi emoţia respectivă.
- Pătrundeţi în amintirea acelei emoţii şi simulaţi adoptarea unui limbaj corporal, ca şi când v-aţi pune o mască. Pătrundeţi-vă de sentimentul pe care vi-l dă această emoţie. Exageraţi emoţia; duceţi-o la extreme. Din interiorul ei studiaţi-vă tensiunea musculară, chipul, privirea, câmpul de energie.
- Unde se îndreaptă energia şi ce efecte produce? Care este mesajul transmis de sentimentul respectiv?
- După ce obţineţi informaţia, îndepărtaţi masca limbajului corporal pe care l-aţi adoptat şi ieşiţi din amintirea aceea.
- Imaginaţi-vă că staţi sub o cascadă de energie. Faceţi un duş de energie şi lăsaţi să dispară toate resturile emoţiei respective.
- Acum citiţi descrierea şi comparaţi-o cu experienţa voastră. Dacă cele două diferă, nu o respingeţi pe niciuna. Puneţi deoparte ce nu se potriveşte şi păstraţi-l ca referinţă.
Emoţiile se adresează direct esenţei noastre şi devin baza percepţiilor noastre instinctive şi intuitive. Sunt decodificări ale frecvenţei care ajunge în câmpul nostru energetic şi interacţionează cu trupul, inclusiv cu toate învelişurile sale impregnate de energie. Esenţa noastră vorbeşte acelaşi limbaj emoţional, iar când suntem conectați la centrul fiinţei noastre suntem în dialog cu universul conştient.
Sursa: Matricea emoțiilor– Synthia Andrews, edituracarteadaath.ro
Te-ar putea interesa și: Emoțiile ne influențează alegerile și viața
Compasiunea eliberează din iluzia Ego-ului
Calea Energiei – Dr. Synthia Andrews
Bhagavad Gita- Cântarea lui Dumnezeu
Imagine: www.pixabay.com