Puterea Gândului- Omraam Mikhael Aivanhov, idei spirituale despre forța gândului.(Potenze del pensiero– Omraam Mikhael Aivanhov)
Puterea Gândului
Toţi oamenii gândesc, nu există nici un om care să nu gândească, dar gândurile oamenilor plutesc ca frunzele în vânt. Mulţi gândesc cum să înşele, să fure, să omoare. Zi şi noapte oamenii se servesc de gândirea lor dar, fiindcă ei nu ştiu să se servească de ea, aceasta nu prea le foloseşte; dar ea îi conduce spre distrugere. Să gândeşti cu adevărat înseamnă să ştii mai întâi la ce să te gândeşti, şi cum să gândeşti.
Gândirea este o forţă, o putere, un instrument pe care Domnul l-a dat omului pentru ca acesta să poată deveni creator asemenea Lui, adică un creator de frumuseţe, de perfecţiune.
Răul vine, mai întâi, din interior. Când fiinţa trăieşte în armonie, forţele pe care le are în interior reacţionează şi resping impurităţile, chiar şi în planul fizic, iar organismul ajunge astfel să se apere. În interior, trebuie să introducem puritatea: în gânduri, în sentimente, în dorinţe, în privirile noastre, în cuvintele noastre. În gesturile noastre. Toate emanaţiile trebuie să fie schimbate, îmbunătăţite.
A trăi în armonie cu natura înseamnă să ne luăm precauţii pentru a produce mai puţină murdărie, mai puţine resturi şi să emitem gânduri pure, luminoase, binefăcătoare. Cum lucrurile nu rămân niciodată în acelaşi loc, ci se propagă, aceste unde purificatoare constituie o binecuvântare pentru omenire.
Legea afinității și puterea gândului
Toate gândurile, oricât de slabe şi nesemnificative ar fi, constituie o realitate. Dacă se lasă libere gândurile negative, întunecoase, distrugătoare, prin legea afinităţii acestea declanşează în minţile a mii de persoane stări corespunzătoare.
Gândurile sunt entităţi vii şi nu omul este acela care le crează. Ele se instalează în el, ca să-l distrugă sau să-l ajute, dar nu omul le crează: el pregăteşte numai posibilităţile pentru venirea lor. Omul nu crează gândurile, ci le atrage sau le respinge, pentru că în acest domeniu există legi egale, de atracţie şi de respingere.
Gândul trece prin ziduri şi obiecte fără să lase urme şi, ca să acţioneze asupra materiei, trebuie să construiască punţi, adică numeroşi intermediari. Este nevoie mereu de un intermediar, căci gândul nu este puternic şi eficient în acţiune decât cu condiţia trecerii prin intermediari care îi permit coborârea în materie. Acest intermediar este SENTIMENTUL. Prin sentiment, ideile se transformă materie, adică se materializează. Sentimentul este, deci, pârgia capabilă să acţioneze asupra materiei.
Cei care au acordat importanţă vieţii interioare, gândirii, voinţei, spiritului, îi depăşesc pe ceilalţi în stăpânirea de sine, în putere, calm şi împlinire. Oamenii au în ei înşişi factori extrem de eficienţi: gândul, imaginaţia, voinţa. Dar, fiindcă au obiceiul să alerge spre mijloacele exterioare, evident că facultăţile lor psihice nu se vor dezvolta.
Adevărata forță se află în interior
Dacă vă credeţi puternici cu ceea ce posedaţi, forţa voastră nu este decât o iluzie. Adevărata forţă se află în interior, în acest eu interior care gândeşte, simte şi acţionează. Adevărata forţă se găseşte în spirit, în voinţa şi inteligenţa spiritului. Tot ce se găseşte în afara voastră, nu vă aparţine. Ne este împrumutat pentru foarte scurt timp. Adevărata forță se află în Creatorul tuturor lucrurilor, adică în spiritul care se manifestă.
Din interior, spiritul se manifestă mereu, dar omul nu este conştient și se opune. Dumnezeu i-a dat inerţie materiei, iar spiritului, impuls; omul este situat între cele două. El este îmbrăcat pe dinafară în materie, dar în interior este îmbrățișat în intensitatea spiritului. El primeşte, deci, această dublă influenţă. Omul este obligat mereu să lupte şi, dacă nu este luminat şi activ, se lasă pradă inerţiei.
În Universul nostru, spiritul şi materia sunt legate şi tot ce vedem, tot ce atingem, este construit din spirit şi materie, combinate într-o formă sau alta.
Dacă simţiţi că se trezesc gânduri şi sentimente care vă îngreunează, vă agită, încercaţi să le neutralizaţi. Cei care se vor lăsa pradă materiei îşi vor pierde lumina, libertatea şi frumuseţea; în timp ce cei care reuşesc să se detaşeze de ea, oferind primul loc activităţii spirituale devin liberi, luminoşi şi puternici.
Forţa se găseşte în spirit. Deci, trebuie să pătrundeţi din ce în ce mai mult în voi înşivă, să vă regăsiți, ca să atingeţi principiul divin din voi.
Inteligenţa, înţelepciunea, puritatea vă dau mari puteri. La fel şi iubirea. Dacă aveţi multă iubire, veţi ajunge, de asemenea, să depăşiţi stările voastre negative: necazul, tristeţea, furia, ura. Căci iubirea se aseamănă cu un alchimist care poate transforma totul. Dar, adevărata forţă se găseşte în adevăr, pentru că adevărul este domeniul privilegiat al spiritului.
Iisus a spus: „Căutaţi adevărul şi adevărul vă va elibera”. Ca să ne putem elibera, trebuie să deţinem adevărata forţă, pe care înţelepciunea singură nu o poate poseda. Chiar şi iubirea, numai ea singură, nu vă poate elibera în întregime. Numai adevărul o poate face, adică unirea înţelepciunii cu iubirea.
Nu cereţi succesul, el nu depinde de voi, ci de Cer, care vi-l va da la momentul potrivit. Eforturile depind numai de voi, căci Cerul nu le poate face în locul vostru. Aşa cum nimeni nu poate mânca în locul vostru, nici Cerul nu poate face eforturi în locul vostru; voi trebuie să le faceţi. Iar răsplata v-o dăruieşte cum vrea şi când vrea, în raport cu evoluţia voastră. Eforturile poartă în ele recompensa.
Dacă rezultatele se fac aşteptate, aceasta se datorează faptului că lumea spirituală, divină, este mai greu accesibilă decât lumea materială, dar noi nu trebuie să ne descurajăm. Dacă vom abandona nu vom avea nici cunoaştere, nici discernământ.
NU VĂ MAI ANUNŢAŢI PROIECTELE TUTUROR. PĂSTRATI-VĂ PLANURILE ŞI DORINŢELE NUMAI PENTRU VOI. ŞI ATUNCI VEŢI ÎNTÂLNI MAI PUŢINE OBSTACOLE ÎMPOTRIVA REALIZĂRII PROPRIILOR PROIECTE. IATĂ O PROBLEMĂ FOARTE IMPORTANTĂ DE REŢINUT.
Rugăciunea este o creaţie.
Toate fiinţele simt nevoia de a crea. Dar, dacă nu s-au dezvoltat anumite calităţi, inteligenţa, lumina, ele nu crează nimic, copiază numai lucrurile, le reproduc. Omul care vrea să creeze, încearcă să se autodepăşească şi, prin sufletul şi spiritul său, captează elemente din regiunile cereşti.
Adevărata rugăciune stabileşte legătura cu Fiinţa sublimă, Creatorul Cerului şi al Pământului. Rugându-vă Creatorului, vă legaţi de această Fiinţă sublimă care este imensitatea, infinitul şi prin această legătură aveţi posibilitatea de a capta, de a atrage ceva din lumile superioare spre noi, spre lumea în care trăim, spre beneficiul tuturor creaturilor.
Există în interior un loc foarte liniştit unde trebuie să pătrundem, închizând uşa după noi. Închiderea porţii înseamnă să nu lăsaţi să pătrundă alte gânduri, dorinţe, altfel totul va fi tulburat în comunicarea cu Cerul şi nu veţi primi nici un răspuns. Doar în camera secretă lucrurile se desfăşoară corect: vorbiţi, auziţi, adresaţi o întrebare Cerului şi primiţi răspuns. Dacă nu ajungeţi să înţelegeţi bine ceea ce vi se spune, cauza o constituie uşa ce a rămas deschisă. Deci, camera secretă este un loc al liniştii şi al tainelor. Ceilalţi nu trebuie să observe ceea ce spuneţi, cum şi cui spuneţi.
ACEASTĂ CAMERĂ SECRETĂ SE POATE IDENTIFICA CU INIMA, CU LINIŞTEA INIMII.
Nu inima este aceea care corespunde planului astral, care este locul dorinţelor inferioare, al pasiunilor. Camera secretă este inima spirituală, adică sufletul. Atât timp cât nu vom ajunge să obţinem adevărata linişte, înseamnă că nu am reuşit, încă, să pătrundem în această cameră.
Pentru ca ea să fie primită, trebuie să vină din inimă , din gând şi din sentiment, adică din cele două principii: masculin şi feminin. Aceasta nu înseamnă că, pentru rugăciune, trebuie obligatoriu să împreunezi mâinile fizic, nu atitudinea fizică contează, ci atitudinea interioară. Trebuie să împreunaţi sufletul şi spiritul, inima şi intelectul, deoarece împreunarea lor dă putere rugăciunii voastre.
Fiecare lucru spiritual are o corespondenţă materială, iar fiecare particulă de materie îşi are propria corespondenţă în planul spiritual. Trebuie să muncim în plan spiritual, prin gând, prin rugăciune, pentru că anume aceşti curenţi invizibili atrag elemente din regiunile sublime.
Cucerirea sublimului prin puterea gândului
Căutarea divinităţii este de lungă durată şi pretenţioasă. Uneori eşti dezamăgit, ai impresia că munceşti în zadar. Acela care îl caută pe Dumnezeu, deşi nu găseşte nimic palpabil, lucrează cu o realitate foarte puternică care există în el. Aflându-ne în căutarea Divinităţii, este obligatoriu să obţinem zilnic câteva particule din lumina Sa, din iubirea Sa, din puterea şi frumuseţea Sa.
Zilnic trebuie să vă obişnuiţi să mergeţi foarte sus cu gândul. Dacă nu obţineţi imediat rezultate, aceasta nu înseamnă că nu s-a întâmplat nimic. Din cauza opacităţii materiei care vă îmbracă, nu ajungeţi încă să simţiţi nici o schimbare. Nu simţiţi nimic, nu vedeţi nimic şi vă imaginaţi că nu există nimic. Ba da, ceva este: pe măsură ce vă străduiţi, drumul vi se dechide în faţă, se stabileşte un pod între voi şi regiunile cereşti şi într-o bună zi vă va fi necesară doar o concentrare de câteva minute asupra acestor regiuni, pentru a simţi imediat bucuria, forţa, fericirea.
Și noi avem un vârf sau un centru – este acelaşi lucru – iar acest centru care reprezintă Divinitatea este Eul superior. Deci, când vă concentraţi asupra vârfului universului, când îl rugaţi pe Dumnezeu, ajungeţi să atingeţi această culme a fiinţei voastre: acolo, aceasta declanşează vibraţii extrem de pure şi de subtile, care produc în voi prin propagare transformări binefăcătoare. Deci, chiar dacă nu vi se îndeplineşte dorinţa, veţi câştiga un element spiritual.
Este adevărat, adesea rugăciunea nu vi se îndeplineşte deoarece Inteligenţa cosmică consideră că ceea ce aţi cerut vă poate face mai mult rău decât bine, şi atunci ea refuză să vi le acorde. Dar, utilitatea acestei cereri constă în atingerea vârfului care este în voi înşivă, în declanşarea unei forţe cu vibrație înaltă.
Pentru obţinerea adevăratelor rezultate trebuie să atingem acest centru, punctul care organizează totul, care comandă totul.
Te-ar putea interesa și: Smerenie, orgoliu sau vanitate- din învățăturile lui Omraam M. Aivanhov
Revolta și sacrificiul-din învățăturile lui Omraam Aivanhov
Reguli de Aur pentru o viață spirituală și plină de lumină
Alchimia Fericirii și sensul vieții- găsirea lui Dumnezeu
Imagine: www.pixabay.com