Revolta și sacrificiul- din învățăturile lui Omraam Mikhael Aivanhov
”Cerul nu ne-a dat viața ca noi să o risipim, tot ceea ce facem se notează, se înscrie.”- spune Omraam Mikhael Aivanhov. Și în cartea naturii vii puteți citi aceasta :” Fericiți cei care își consacră și își utilizează toate energiile fizice, afective și mentale pentru binele umanității…”
Utilizarea energiilor și revolta
Un om neevoluat este cel care își consumă toată energia în accese de furie, în excese de sexualitate, în activități egoiste și criminale. Trebuie să deveniți conștienți de modul în care vă cheltuiți forțele, pentru că ele v-au fost numărate, cântărite, măsurate. Dacă Cerul vede că voi le cheltuiți în acțiuni dăunătoare, el vă va închide robinetele. Va spune: ” Omul acesta este foarte periculos, trebuie legat! ”
Înainte de a vă revolta împotriva unuia sau altuia, ceea ce de multe ori nu servește la nimic, un adevărat discipol se revoltă împotriva tuturor entităților rele care s-au instalat în el, din vina lui, el le-a permis și a contribuit la instalarea lor în el. El, însă, caută să le gonească pentru a se elibera. Dacă revolta există în Univers, înseamnă că ea are un rost. Doar că oamenii nu au înțeles rolul revoltei: unde, când și împotriva cui trebuie să se revolte. Trebuie să ne revoltăm împotriva tuturor celor care s-au instalat în noi sub formă de slăbiciuni și care ne înșeală și ne distrug.
Câți oameni sunt nenorociți și nemulțumiți pentru că sunt conștienți de defectele lor, de slăbiciunile lor. Oricum, ei încă nu sunt suficient de revoltați pentru a ieși din această situație și aceasta îi permite situației ca să continue.
Omraam Mikhael Aivanhov ne sfătuie să nu ne mai revoltăm împotriva soției, a soțului, șefului, vecinului, ci doar împotriva noastră înseși. Atunci putem gândi că dacă nu ne revoltăm împotriva celorlalți, ei vor continua să abuzeze. Dar vom gândi astfel, fiindcă nu am înțeles faptul că pentru ca ceilalți să-și schimbe comportamentul, nu trebuie să îi combatem, căci ei se vor schimba de la sine când vor simți că noi ne-am schimbat, că suntem mai luminoși și inteligenți. Deci, revoltându-ne doar împotriva noastră înseși îi putem învinge pe ceillați și îi vom transforma. Aceasta este o formă de luptă cu dușmanii !
Dușmanii noștri cei mai mari sunt , nu în exeteriorul nostru, ci în interiorul nostru. Și atunci când vom reuși să învingem dușmanii interiori, vom ajunge să învingem și dușmanii exteriori, prin exemplul nostru, prin atitudinea noastră, prin vorbele, privirile și emanațiile noastre vibraționale.
Idealul omului trece prin sacrificiu
Foarte puțini oameni sunt conștienți că în fiecare zi trebuie să adauge vieții lor câte ceva nou, ceva mai puternic, mai luminos. Inteligența cosmică a creat omul pentru ca el să poată înainta neâncetat pe calea evoluției, care îl va conduce până la îngeri…până la Dumnezeu.
Idealul oamenilor este să devină îngeri, iar cel al îngerilor este să devină arhangheli sau divinități. Deci, fiecare tinde să se apropie de cea de dinaintea ei, pentru a depăși stadiul la care a ajuns deja. Dar trecerea omului la stadiul de înger nu se poate face decât prin foc, prin focul sacrificiului.
Hristos este Mielul Divin, spiritul dragostei care atrage, apropie, susține, iar dragostea este aceea care a fost pusă ca bază a creației, el este cel care s-a sacrificat, s-a înzidit, care a impregnat materia acestui edificiu. El este liantul, cimentul care menține coeziunea universului. Peste tot, de la pietre până la stele, dragostea este cea care susține totul.
Dacă dragostea dispare și corpul nostru începe să se distrugă, căci puterea dragostei este cea care unește toate celulele, toate particulele. Sacrificiul prezintă manifestarea cea mai înaltă, cea mai divină a dragostei. Este Omega, ultima literă, nu mai există o alta. Sacrificul rămâne pentru eternitate actul cel mai sublim.
Secretul fericirii este de a a face sacrificii. Cei care sunt capabili sunt cei privilegiați, ei au înțeșes sensul vieții. Cel care este incapabil de sacrificiu este încă copil, nu poate deveni încă tată sau mamă. El este poate părinte în plan fizic, dar este numai o aparență și Cerul nu o consideră ca atare.
A fi tată sau mamă este un ideal înalt de atins, dar să rămâi copil nu este un ideal. Idealul este să fii întâi tată sau mamă pentru ca apoi să devii copil. Semințele vin după fructe și pentru a da acest fruct, trebuie să fii tată sau mamă, trebuie să fii capabil de dragoste impersonală. Idealul este să devii tată sau mamă pentru a putea aduce copilul pe lume, adică sacrificiul, fructul impersonal al tatălui și mamei care sunt luminați. Toți cei care nu știu să facă sacrificii nu pot aduce pe lume copii, pentru că încă nu sunt copți.
La 13-14 ani, copilul ajunge la perioada de pubertate. Pubertatea este o fază de transformare a ființei umane, din egoist și personal cum era, el devine capabil să dăruiască, să producă, adică să facă sacrificii. Înainte de pubertate, copilul este ca un pământ steril care doar preia. Dar după pubertate este capabil atât fizic cât și psihic să producă fructe.
Sacrificiile trebuie să aibă un rost
Trebuie să lucrați pentru o idee divină și toate sacrificiile pe care le veți face pentru această idee se va transforma în aur, în lumină, în dragoste. Iată secretul ! Cel mai mare secret este ideea, ideea pentru care lucrați. Dacă lucrați pentru voi înșivă, pentru a vă satisface dorințele, pasiunile, poftele, toate sacrificiile pe care le veți face pentru a reuși se vor transforma în cenușă, nu în lumină.
Ideea este latura magică, piatra filosofală care transformă totul în aur, adică în sănătate, frumusețe, lumină, abundență.
Obiceiurile negative sunt acelea care vă împiedică să dați fructe. Priviți un copac. Când este năpădit de insecte, adică obiceiuri negative, el nu poate da fructe și trebuie curățat cu ajutorul insecticidelor. Exact așa, trebuie să eliminați toate obiceiurile negative, plăcerile nesănătoase care sunt pe cale să aspire sucul destinat să hrănească Eul superior. Nu puteți da fructe, nici nu puteți face sacrificii pentru că adăpostiți în voi alte făpturi care vă beau și vă epuizează forțele.
Adevăratul sens al sacrificiului este acesta: să golești, să renunți la anumite obiceiuri rele, pentru a putea introduce în tine altceva. De cum renunțăm la un defect, o calitate vine să-i ia locul în noi.
Forțele noastre trebuie să fie disponibile pentru a se duce în altă parte și a trezi alte celule. Dar oamenii sunt neștiutori și spun: ” trebuie să mai gust din această plăcere căci dacă renunț, voi suferi”. Ei nu au înțeles nimic ! Cerul nu ne cere să suferim, ci să ne rafinăm plăcerile, să le facem mai subtile, mai pure. Cu cât renunțăm mai mult la plăcerile trecătoare, cu atât suntem mai pătrunși de viață adevărată.
Adevăratul sens al sacrificiului
Pentru majoritatea oamenilor, cuvântul sacrificiu este însoțit de ideea de dificiultate, de privațiune, de suferințe. Tocmai aici se înșeală. Sacrificiul nu este o privațiune, ci o substituire, o transpunere, transformarea unei materii în alta, a unei energii în alta, renunțăm la ceva pentru a căpăta altceva. Nu trebuie să renunțăm la un lucru decât pentru a-l înlocui cu altul mai bun, adică să înlocuim un obicei nociv cu unul constuctiv.
Vreți să renunțați la un obicei dăunător, cum ar fi: alcoolul, jocul, femeile ? Atâta timp cât nu îl înlocuiți, el va veni să vă tenteze, să vă chinuie, pentru că nu ați trezit în voi o altă cerință capabilă să o învingă pe prima, iar această renunțare devine o refulare.
Un adevărat spiritualist nu se privează: el mănâncă, bea, respiră, iubește, dar în stări de conștiință minunate, necunoscute pentru omul obișnuit. În fiecare zi trebuie să ne preocupăm să facem această înlocuire pentru a crea o mișcare, o circulație a energiilor, altfel totul stagnează, se atrofiază și apare mucegaiul, fermentația. Mereu trebuie să curgă apă proaspătă, trebuie să ne rugăm și să medităm, căci cu adevărat nou este numai ceea ce vine din Ceruri. Schimbările trebuie făcute în Sine, apoi exteriorul se va schimba de la sine.
Sacrificarea vieții egoiste- secretul vieții
Pentru ca lumina și focul să existe, este necesar un combustibil și acest combustibil este lumânarea. Noi reprezentăm o lumânare, avem tot felul de materiale combustibile. Singur focul sacrificiului va putea aduce la viață defectele și viciile, le va putea face luminoase, cu condiția ca o scânteie să vină și să dea foc materiei.
Atât timp cât omul va duce o viață obișnuită, el rămâne făcut din materie neânsuflețită, ca un copac mort. El se luminează, se înfrumusețează, prinde viață, se încălzește numai după ce a fost vizitat de focul spiritului. Doar că pentru aceasta, el trebuie să-și sacrifice viața egoistă. Ceea ce îi împiedică pe oameni să facă acest sacrificiu, este teama de a dispărea.
Dar acest ceva trebuie să dispară ca altceva să poată lua naștere. Substanța lumânării dispare pentru ca să apară lumina și căldura. Veți gândi că după un timp de ardere, din lumânare nu va mai rămâne nimic. Este adevărat, dar omul poate arde nelimitat, odată aprins, el nu se mai poate stinge. Întotdeauna va exista în el o materie care va arde.
Idealul este de a arde pentru focul sacru al dragostei divine, căci aici veți găsi secretul vieții. Majoritatea oamenilor încă nu sunt aprinși, ei nu vor să sacrifice nimic din natura lor inferioară, ei nu vor să fie consumați, de aceea rămân ca niște lumânări stinse. Trosniturile pe care le auziți, sunt bucuria, fericirea, eliberarea energiilor.
Dacă există obiceiul de a ne ruga Domnului aprinzând o lumânare, arzând tămâie, aceasta se face deoarece lumânarea sau tămâia sunt simbolurile sacrificiului, care consumându-se, produce rezultate. Nu se obține nimic fără sacrificiu. Singur, sacrificiul, care transformă energiile trecându-le de la o stare la alta, produce vindecarea, iluminarea. El este adevărata transmutare alchimică.
Oamenii au acumulat în interiorul lor atât de multe lucruri pe care le-ar putea arde. Dacă ei ar fi în stare să ardă toate impuritățile, toate tendințele egoiste, pasionale, care îi împing spre întunecimi, acestea ar produce o asemenea lumină, care i-ar transforma complet. Dar, în loc să le ardă, ei le păstrează cu grijă pe toate. Iar acest fapt îi duce să treacă prin diverse nenorociri, peripeții, prin mari decepții, pentru ca, în sfârșit, să se hotărască să ardă vechiturile care s-au adunat în el de veacuri.
Există o lege magică conform căreia dacă vreți să obțineți rezultate foarte înalte, trebuie să sacrificați ceva din personalitatea voastră, pentru că, prin această renunțare veți elibera o energie care va alimenta succesul.
Iisus i-a învățat pe oameni să nu mai sacrifice lucruri exterioare (care este rostul să dai bani unui cerșetor, adică să te sacrifici material și să continui să fii criminal, să distrugi , să bârfești), ci să renunțe la slăbiciuni, pofte sau dorințe nepotrivite. Doar atunci spiritul se va scălda în lumină.
Citește și: Cum se manifestă karma- din învățăturile lui Rudolf Steiner
Subconștientul- cum să-l folosim ? De ce avem necazuri ?
Imagine: www.pixabay.com
I commenti sono chiusi.