Smerenie, orgoliu sau vanitate- din înțelepciunea lui Omraam Mikhael Aivanhov
Vanitatea și modestia/ simplitatea
Întreaga viață se bazează pe o alternantă continuă de dilatare și contractare. Mare și mic sunt cei doi poli între care oscilează viața, pericolul pentru un om este același de a vrea să se fixeze la un singur pol.
” Să dorești să fii primul, nu este un lucru condamnabil, căci Dumnezeu însuși a pus în om această dorință. Veți spune că este vorba aici de vanitate. Da, dar nu este tocmai vanitatea acea care îi împinge pe oameni să facă lucruri minunate ?”- spune Omraam Mikhael Aivanhov .
Acest înțelept ne explică că vanitatea nu devine prilej de îngrijorare decât atunci când ea ascultă de mobiluri pur egoiste, când omul vrea să-și satisfacă dorințele în detrimentul altora, înlăturând pe cei din jurul său. Dar a dori să fii cel mai bogat și cel mai puternic pentru a-i ajuta pe cei săraci sau pentru a conduce întreprinderi care vor fi benefice tuturor, este altceva.
Fără o direcție, fără un control, dorința de a avea poate dăuna, dacă nu altoa, cel puțin, persoanei în cauză. De aceea, este mai mult decât necesar să știm să creștem și să descreștem.
Vanitatea este cea care umflă lucrurile în timp ce modestia le readuce la starea normală. Vanitatea epuizează., în timp ce simplitatea sau modestia vă va ajuta să recuperați energiile. De aceea este înțelept să fim simpli, pentru a recupera energiile pe care am fost obligați să le cheltuim vrând să-i ajutăm pe ceilalți, să-i luminăm.
Vanitatea este întotdeauna o tendință bună în măsura în care ea este pusă în serviciul evoluției. Ea este mult mai naturală decât orgoliul. Orgoliul nu este ceva natural, este chiar o atitudine care are în ea ceva monstruos. Nu încercați să vă eliberați de vanitate, căci ea ne poate fi utilă, ne putem servi de ea, o putem pune la lucru, cu condiția să înțelegem cât este de periculos să dorim gloria pentru noi înșine.
Vanitate și orgoliu
Vanitatea se arată bună, amabilă , generoasă, ea merge peste tot pentru a fi văzută, ea face bine pentru a fi remarcată, este serviabilă pentru a fi apreciată. Dar celui care o manifestă îi este dăunătoare, asta este sigur, căci este sinonimă cu comparația, cu competiția.
În schimb, orgoliul nu -i este nimănui de folos. Cel orgolios este dur și disprețuitor, el vrea să fie apreciat și respectat fără să facă nimic pentru altcineva. El vrea ca ceilalți să se deranjeze până la el pentru ca să-l descopere. El este ca vărful muntelui, solitar, de gheață. Iar atunci când consideră că nu i se acordă nici respect și nici aprobare, el se închide și se întunecă. La cel vanitos există cel puțin un pic de lumină, iar cel orgolios este întunecat, fără niciun pic de lumină.
Centrul vanității este situat pe lateralul craniului, în timp ce orgoliul este situat pe axa mediană puțin mai la spate. Dintre animale, găina este vanitoasă, în timp ce cocoșul este orgolios. Dintre vegetale, pepenele este vanitos și dovleacul este orgolios. La oameni, femeia este vanitoasă și bărbatul este orgolios. O femeie orgolioasă este un bărbat deghizat și invers. Acestea sunt niște exemple simple, dar explicabile, oferite de Omraam Mikhael Aivanhov.
În ființa noastră interioară întâlnim atât orgoliul cât și vanitatea: intelectul este înclinat spre orgoliu, inima spre vanitate. Pe măsură ce se dezvoltă, intelectul devine orgolios, el se izolează de ceilalți. Orgoliul, după părerea lui Omraam Aivanhov, este defectul cel mai greu de învins. El ne explică că, tendințele noastre inferioare nu rezistă la o anumită elevare spirituală, cu excepția orgoliului care, ca lichenul agățat încă de stâncile cele mai înalte, îi acompaniază pe Sfinți și pe Inițiați până la ultimul lor grad de evoluție.
Este destul de ușor să te eliberezi de toate celelalte defecte, dar de orgoliu este foarte dificil, cu atât mai dificil cu cât el este capabil să îmbrace toate aparențele, chiar și cele virtuoase, cele mai luminoase.
Smerenie și umilința
Ce este orgoliul ? Un mod de a ține capul și de a privi; o comparație cu cei ce se află sub voi. Smerenia este atitudinea inversă: ea constă în a privi în sus, în a ridica ochii către toate făpturile superioare….și comparându-vă cu ele, vă veți găsi foarte mic.
Pentru a scăpa de orgoliu trebuie să facem eforturi și să cunoaștem cele două naturi ale noastre, cea superioară și cea inferioară, individualitatea și personalitatea.
Prima condiție pentru a stăpâni orgoliul este a ști să-i recunoști manifestările. Dar mulți oameni consideră orgoliul drept umilință. Dacă un om, atunci când a primit în mână bogăția și puterea și rămâne înțelegător, accesibil, se poate spune că umilința sa este reală, autentică.
Adevărata umilință nu este să te închini în fața celor puternici, a celor bogați, ci în fața lumii divine, în fața Domnului, să respecți tot ce este sacru, să-l păstrezi în tine și în jurul tău. Câți nu se cred umili, în timp ce calcă în picioare legile divine. Umilința este serviciul absolut, disponibilitatea absolută, este supunerea absolută față de Creator.
Orgoliosul este acela care își închipuie că este totul, că el nu depinde de nimeni și de nimic. Orgoliosul crede că el este izvorul fenomenelor ce se petrec în el. De aceea, pentru a scăpa de orgoliu, Inițiatul care obține o victorie spirituală nu trebuie să spună: ” Eu sunt cel care am reușit !” ci ”Doamne, Tu ești cel care ai reușit prin mine. Fie ca gloria să revină numelui Tău !”.
Omul umil știe că el nu este o ființă izolată, că nimic nu depinde de el, și că dacă nu rămâne legat de Cer, nu va avea nici forță, nici lumină, nici înțelepciune. Omul smerit este o vale stropită cu apa care coboară de pe înălțimi pentru a fertiliza câmpiile, el primește forțele care izvorăsc în munți și atunci cunoaște abundența. În timp ce cel orgolios, care crede că depinde numai de el, sfârșește prin a pierde totul.
Orgoliul este un defect al intelectului. Adevărata inteligență este umilința, adică să recunoașem că există ființe deasupra noastră care nu depășesc și care pot înțelege lucrurile mai clar, mai pur, și mai divin decât noi.
Nimic nu produce mai multe conflicte între oameni decât dezacordul asupra ideilor. Toți sunt dispuși să se accepte unii pe alții cu slăbiciunile și lipsurile lor, dar odată ce ideile lor politice, filozofice sau religioase se opun, conflictul a izbucnit. Căci orgoliul te face orb la virtuțile celui ale cărui opinii vrei să le combați. Orgoliul este cel care pun ființele unele împotriva altora, iar umilința ete cea care restabilește armonia între ele.
Adevărata inteligență divină o posedă ființele umile. Inteligența Cosmică nu se poate manifesta perfect printr-un individ care nu știe încă să-și stăpânească mișcările instinctive, dar cu cât se purifică, se perfecționează, cu atât mai mult crește capacitatea lui de a sesiza și a capta lumina acestei inteligențe. Nu există un alt mod de a-ți ameliora inteligența, decât prin a-ți îmbunătăți felul în care trăiești !
Citește și: Revolta și sacrificiul-din învățăturile lui Omraam Aivanhov
Conștiența este secretul vieții- Cum se creează gândul
Imagine: www.pixabay.com
I commenti sono chiusi.