Libertatea Iertării, tipuri și mituri despre iertare
” A ierta înseamnă a elibera un prizonier și a descoperi că prizonierul erai chiar tu.”- Dr. Lewis Smedes
Ce nu este iertarea ?- Libertatea iertării
Iertarea înseamnă să renunți la resentimente, ranchiună, atitudini negative și supărări care-ți preocupă mintea, îți slăbesc capacitatea de a iubi și-ți distrug liniștea sufletească. Ea nu înseamnă să întorci și celălalt obraz ca să fii rănit din nou, să te împaci cu persecutorul tău sau să treci cu vederea ceea ce a făcut. Tocmai aceste interpretări regretabile i-au dat iertării conotații jalnice.
Iertarea este universală și o parte integrantă a experienței umane. Fiecare persoană este diferită și iartă în felul său și la timpul său.
Esența puterii iertării este să renunți la regret, vină și autoînvinuire. Iertarea de sine și compasiunea de sine reprezintă cheia eliberării permanente de orice fel de supărare. Iertarea de sine e necesară pentru că vina și rușinea te țin prins în capcana gândurilor și sentimentelor tale negative, ce te fac să fii în continuare convins că nu meriți ceva mai bun.
Iertarea este alegerea finală ce ne apropie de idealul uman și divin al iubirii și păcii. În mod similar, faptul de a nu ierta ne poate duce la disperare.
Iertarea este necesară nu doar în plan spiritual și emoțional, dar și social. Ea ar putea fi chiar pilula magică pentru multe probleme sociale, precum violență și dependență, în special în situații ce implică furie sau vină.
Ea ne mărește capacitatea de a rămâne stăpâni pe gândirea noastră și de a ajunge la cel mai înalt nivel al aptitudinilor, conștienței și spiritualității noastre. Este necesară pentru viața în sine, întrucât capacitatea de a ne elibera de supărări ne permite să continuăm să facem parte din nucleul social și spiritual mai profund și ne aduce o viață mai sănătoasă și mai fericită.
Fără iertare nu există viitor
Iertarea este necesară. Ea ne poate aduce pace și vindecare în relațiile noastre. Fără iertare, suntem captivi în trecut și nu putem merge mai departe. Iertarea ne oferă oportunitatea de a ne construi un viitor mai bun, plin de armonie și înțelegere.
” Adevărata iertare se ocupă de trecut- tot trecutul-
Pentru a face posibil viitorul.”- Desmond Tutu
A ierta nu înseamnă a uita. Unii consideră dificilă iertarea, crezând că dacă ierți, înseamnă că ierți durerea pe care ai suferit-o. Nu, a ierta nu înseamnă a uita loviturile primite. Nu înseamnă să negi răul care ți s-a făcut. Nu înseamnă să pretinzi că nu ți s-a făcut acel rău, sau că durerea nu a fost atât de mare pe cât a fost într-adevăr.
Iertarea nu presupune să ne purtăm durerea în tăcere sau să fim niște martiri pe crucea minciunilor. Ietarea presupune să spunem lucrurilor pe nume, să numești durerile pe care le-ai suferit. Trebuie să spui :” Sunt rănit…sunt trădat…O să fac tot ce-mi stă în putere să nu te mai las să-mi faci iar rău…N-o să mă răzbun nici pe tine, nici pe mine…”
A ierta înseamnă să te eliberezi de orice traumă sau suferință la care ai fost supus și să preiei frâiele propriei vieți. Este dificil procesul iertării. Traumele la care am fost martori sau pe care le-am trăit sunt vii în memoria noastră. Chiar și peste ani ne provoacă durere de fiecare dată când ni le amintim.
Tipuri de iertare:
Iertarea nu depinde de acțiunile celorlalți, dar, cu siguranță, este mai ușor să ierți când cel ce ți-a greșit regretă sau îți oferă un fel de satisfacție sau despăgubire.
Astfel , putem distinge două tipuri de iertare:
- Iertarea condiționată- este cel mai familiar mod al iertării. Este iertarea în care punem condiționări pentru a ierta pe cel care ne-a greșit. Exemplu: ”Nu mai vorbesc cu tine până nu-ți ceri iertare !„ Dar ceea ce nu înțelegem la această iertare, este că toate condițiile pe care le atașăm de darul iertării devin lanțuri care ne leagă de persoana care ne-a rănit. Astfel continuăm să fim victimele acelei persoane.
- Iertarea necondiționată- este iertarea ca semn de bunăvoință, un dar făcut din mărinimie. Acest tip de iertare eliberează persoana care a făcut rău de povara capriciilor victimei. Dar, tototdată, îl eliberează și pe cel ce iartă. Cei care acordă această iertare sunt imediat eliberați din jugul care-i leagă de persoana care le-a greșit. După ce ierți, ești liber să mergi mai departe în viață și să nu mai fii o victimă, iar viitotul tău nu mai poartă povara trecutului tău.
Iertarea este o alegere care ne eliberează
Iertarea este o alegere pe care o facem. Iertarea deschide porțile păcii între oameni și face loc păcii înăuntrul fiecărui om. Iertarea este singura cale de vindecare a rănilor din copilărie și a tuturor rănilor emoționale.
Când iertăm pe cineva, ne iertăm pe noi înșine. Când iertăm cu adevărat pe cineva, atunci amintirea lui nu mai exercită nici un control asupra stărilor noastre de dispoziție . Acesta este un semn că ai iertat cu adevărat.
Când ierți cu adevărat, toate firele remușcărilor și ale tristeții dispar. Atunci înțelegi că tu contezi și ești mai mult decât imaginea și părerea cuiva despre tine.
Dacă ai o emoție puternică asociată unei supărări, îți este adesea greu să ierți. Simpa decizie de a ierta te poate conduce la iertarea falsă, în care ai intenția de a ierta, dar încă mai ai resentimente, fiind chiar posibil să vrei să te răzbuni într-un anumit fel. La început, dacă te decizi să ierți fără să faci vreo muncă interioară, adesea e necesar ca decizia să fie luată în mod repetat, din cauza zbuciumului emoțional care nu a fost eliberat.
Mituri despre iertare:
- Iertarea are nevoie de scuze;
- Iertarea trece cu vederea acțiunile răufăcătoare;
- Iertarea provine din slăbiciune;
- Îți cere să te împaci cu persoana care te-a rănit;
- Te face să fii rănit din nou, pentru că trebuie ” să întorci și celălalt obraz.”
În cultura noastră suntem de acord cu aceste mituri, dar ele nu sunt adevărate. Iertarea nu trece cu vederea răul sau faptele care te-au rănit. În plus, ea nu înseamnă să te împaci, dacă nu dorești. Nu înseamnă nici slăbiciune și nu are nevoie de scuze. În schimb, cere să renunți la supărări care îți fac rău și să stabilești granițe cu privire la tine și la ceilalți- granițe ce te mențin în siguranță.
Calea Iertării
Calea iertării desface rana încleștată de timp. Când nu există timp, nu există rană. Desprinde-te de trecut și vei fi liber de reproșuri, resentimente și nemulțumiri. E simplu.
Ori de câte ori gândești că cineva a greșit sau că ceva e greșit, iartă-te pe tine însuți pentru că ai acest gând. Ori de câte ori gândești că te afli în greșeală, iartă-te pe tine însuți pentru că ai acest gând. Spune-ți: ” Acest lucru pare a fi greșit, dar așa să fie oare ? Probabil că există ceva aici la care trebuie să mă uit, ceva ce nu vreau să văd. De asta cred eu că este greșit, pentru că nu vreau să mă uit la el.” Fii dispus să privești lucrurile pe care îți vine să le condamni. Aceasta este calea cea mai rapidă de a-ți demonta vina.
Orice sau oricine ți se pare că nu este în regulă, nu face decât să-ți arate ceea ce ți se pare că nu e în regulă cu tine însuți. Aceasta este vina ta. Ai face bine să te uiți la ea, altfel, va continua să-ți dirijeze viața. Încetează de a mai încerca să faci ca iluziile să fie adevărate. Încetează de a mai încerca să-ți justifici judecățile. Aceasta îți va adânci doar convingerea că ești separat de alții.
Ai de iertat doar o singură persoană în călătoria ta- și aceea ești tu însuți. Tu ești judecătorul, tu ești jurații și tot tu ești prizonierul. Tot ceea ce ți se pare că le-ai făcut altora nu este decât o formă de autopedepsire. Tu ești cel ce trebuie să trăiască cu vina. Cu cât te simți mai vinovat cu atât te vei chinui mai mult. Proiectând vina asupra altuia nu faci decât să mai adaugi la povara vieții pe care o porți. Singura cale de ieșire din acest labirint al fricii este calea iertării. Iartă tot ce crezi că este greșit, iertându-ți ție însuți faptul că judeci.
Iertarea este calea, pentru că numai ea desface rana prinsă de timp. Nu ești vinovat de niciun păcat, doar crezi că ești. Și atâta vreme cât crezi asta, vei avea nevoie de iertare. Este singura cale de ieșire din iluzia autoimpusă.
Iertarea este un proces
Procesul iertării începe în propria inimă. El are foarte puțin de-a face cu ceilalți. Este ușor să-i ierți pe ceilalți, atunci când te-ai iertat deja pe tine. Dar este imposibil să-i ierți pe ceilalți, până când nu te-ai iertat pe tine.
Învață să te ierți pe tine însuți. Indiferent ce ai făcut sau ai spus, nu meriți să suferi. Suferința ta nu îi va hrăni pe cei înfometați, nu îi va vindeca pe cei bolnavi. Iartă și întoarce-te în viața ta cu un punct de vedere clar și o inimă puternică. A te elibera de vinovăție nu este doar un serviciu pe care ți-l faci tu însuți, ci și celor care au nevoie de faptele tale bune și de înțelegerea ta plină de compasiune.
Iertarea nu se produce deodată. Este un proces care poate să ia săptămâni, chiar luni, ani întregi. Este foarte important să-ți amintești că fiecare gest de iertare este suficient prin el însuși. Orice putem face acum , este suficient. Restul se va produce, atunci când vom fi gata.
Dacă vrem să fim autentici în acest proces, trebuie să facem ceea ce putem face acum- și să ne iertăm pentru toate modurile în care nu vrem să iertăm, sau suntem incapabili să iertăm.
Iertarea adevărată îți eliberează inima, sufletul și mintea. Trecutul nu mai poate fi schimbat, însă poți schimba ceva astăzi, iar iertarea este punctul de plecare spre eliberare, spre curățarea sufletului de răni.
Surse: Desmond Tutu- Non c’è futuro senza perdono (Fără iertare nu există viitor)
Dr. Jim Dincalci- Come perdonare quando non puoi. (Cum să ierți atunci când nu poți ?)
Te-ar putea interesa și : Iertarea- rădăcinile nefericirii
Legea iertării- iertarea părinților
Cum se realizează Vindecarea- Iluzia Bolii- Curs de Miracole
Învierea este înfrângerea morții- legea firească a vieții
Imagine: www.pixabay.com