Spune Pot și vei putea- Norman Vincent Peale ( Curtea Veche Publishing, 2001) -idei esentiale
Dr. NORMAN VINCENT PEALE (1898-l993), autorul a treizeci şi patru de cărţi, a fost un reputat orator specializat în probleme motivaţionale cunoscut în lumea întreagă sub numele de „Predicatorul de milioane”.
Spune Pot și Vei Putea
Cartea ”Spune Pot și vei putea” a apărut dintr-o credinţă entuziastă în oameni si din dorinţa de a-i încuraja să-şi ia viata în propriile mâini.
Chiar dacă nu beneficiaţi de cele mai bune şi incitante valori, această carte are menirea de a vă oferi sugestii practice pentru a vă atinge obiectivele. Dacă sunteţi năpădit de dificultăţi şi probleme si simţiţi că vi se zdruncină încrederea, cartea ”Spune Pot și vei putea” vă poate face să înţelegeţi că sunteţi într-adevăr în stare să înfruntaţi tot ce s-ar putea ivi si să o scoateţi la capăt cu bine. Veţi afla sugestii practice, care vă pot ajuta aşa cum i-au ajutat pe alţii.
Când aveţi o problema deosebit de grea si derutantă, poate îngrozitor de descurajatoare, există un principiu de bază pe care să-l aplicaţi iar şi iar. Este simplu: nu vă daţi bătut niciodată.
Nu vorbiţi niciodată ca un învins
Cum vă puteţi dezvolta această atitudine de a nu renunţa, de a nu te da bătut? Ei bine, în primul rând, nu vorbiţi ca un învins, pentru că în acest fel vă puteţi conduce singur la resemnare si înfrângere.
Phyllis Simolke comenta într-un articol ideea „vorbei celei bune” şi cât de periculoasă este folosirea cuvintelor negative. Ea sugera, de exemplu, să luăm în considerare cuvântul „no” (nu). Acest cuvânt simbolizează o închidere a uşii. Înseamnă eşec, înfrângere, întârziere. Dar recăpătaţi-vă speranţa, pentru că citit invers, obţineţi cuvântul „on” (înainte). Deveniţi cu adevărat activ; mergeţi înainte necontenit, până când vă atingeţi scopul sau vă rezolvaţi problema.
Simolke a atras atenţia şi asupra cuvântului „teem” (a musti). In viaţa dumneavoastră, totul pare să „mustească ” de greutăţi, de regrete, de ineficientă. De aceea, ea vă sfătuieşte să răsturnaţi cuvântul si să obţineţi „meet” (a întâmpina). Nu veţi mai musti de eşec şi deznădejde şi veţi deveni productiv şi creator, înfruntând cu curaj orice provocare pe măsură ce se iveşte. Faceţi din „no”, „on” si din „teem”, „meet”.
Modificaţi-vă gândirea pentru a întâmpina problemele într-un mod pozitiv, constructiv. Şi amintiţi-vă principiul perseverenţei: întotdeauna este prea devreme pentru a te da bătut.
Într-adevăr, în viaţă, şansele de a ajunge realmente acolo unde doriţi depind adeseori de reacţia pe care o aveţi faţă de un eşec zdrobitor. Renunţaţi sau continuaţi să încercaţi? Chiar este simplu. Şi ceea ce hotărâţi vă configurează viitorul.
Goethe spunea: „Perseverenţa austeră, severă şi continuă poate fi folosită de cel mai mărunt dintre noi şi rareori acesta nu va reuşi să îşi îndeplinească scopul, fiindcă puterea sa tăcută creşte irezistibil în timp.” Altfel spus, doar a continua să încercaţi este de ajuns.
Acest refuz de a renunţa este numit principiul perseverenţei.
William Edward Hickson spunea: „Dacă nu reuşeşti de la început, încearcă, încearcă iar.” Şi a adăugat: „Spune «pot» şi vei putea.” Afirmarea perseverenţei puternice, a efortului continuu si neabătut este răsplătită negreşit în final dacă eşti hotărât să-i urmezi neabătut calea.
Principiul percepţiei de sine
Pentru a fi eficient, principiul perseverenţei trebuie sprijinit de un alt principiu vital: de principiul percepţiei de sine şi de puterea ce derivă din el.
Ce înţelegem prin principiul percepţiei de sine? Când un om este învins în mintea sa sau este copleşit de o situaţie în care el însuşi se crede învins, are nevoie de percepţie de sine. Trebuie să aibă perspicacitatea necesară pentru a depista cauza internă a eşecului. Trebuie să vadă situaţia nu numai din afară, ci şi dinăuntru.
Trebuie să se înţeleagă pe sine cine şi ce este. Trebuie să-şi perceapă şi să-şi cultive puterile interioare. Apoi, poate să meargă înainte către o rezolvare fericită. Este un fapt că mulţi dintre cei care îşi strică viata şi se ratează o fac, cel puţin în parte, deoarece nu au o fire organizată; nu îşi pot da seama cine şi ce sunt.
Problema ești chiar tu
S-a spus adeseori: „El însuşi îşi este cel mai mare duşman.” Oameni cu ţeluri şi obiective, care muncesc cu râvnă, pot eşua totuşi. Cineva poate dori să realizeze ceva creator si totuşi nu o face; dă greş. De ce? Poate că problema este chiar el însuşi.
De fapt, persoana cel mai greu de cunoscut din lume este propria persoană. Avem încorporat în noi un mecanism de autoprotecţie care încearcă să facă mereu ceea ce vrem. Caută să facă astfel încât iraţionalul să pară raţional. Mulţi oameni nu vor, pur şi simplu, să se cunoască pe ei înşişi.
Vorbesc despre alţii şi despre problemele altora, dar se ascund de ei înşişi şi nu înfruntă realitatea. De fapt, unul dintre momentele cele mai importante din experienţa dezvoltării cuiva este acela când nu mai încearcă să se ascundă de sine, ci se hotărăşte să se cunoască aşa cum este cu adevărat.
Acesta este principiul percepţiei de sine şi se bazează pe autoexaminare. Staţi în faţa oglinzii şi spuneţi-vă: „Uite ce este, vreau să ştiu adevărul despre mine.”‘
Imediat, mintea vă va spune, poate: „Ei, eşti în regulă. Nu te mai agita atât.” Dar individul normal, cu o minte sănătoasă, va înţelege că adevărata cunoaştere de sine este întotdeauna începutul autoperfecţionării.
Perseverenţa motivată prin percepţia de sine eliberează o nouă putere si este formula validă care duce la realizare, oricât de greu ar fi procesul.
Concluzii:
1. Când abordaţi o problemă, aşezaţi pe primul plan ideea de a nu renunţa să o atacaţi.
2. Ţineţi minte: puteţi depăşi înalţii munţi de greutăţi gândindu-vă că treceţi pe deasupra lor.
3. Adoptaţi deviza: „Oricând este prea devreme să te dai bătut.” Respectaţi-o.
4. Folosiţi cuvinte optimiste. Nu vorbiţi niciodată ca un om învins. Rostiţi Vorba cea Buna.
5. Munca sârguincioasă aduce rezultatele scontate.
6. Stăpâniţi principiul percepţiei de sine. Învăţaţi să vă cunoaşteţi. Faceţi cunoştinţă cu adevărata persoana care sălăşluieşte adânc înlăuntrul dumneavoastră.
7. Dacă nu reuşiţi de la început, încercaţi, încercaţi din nou.
8. Nu vă lăsaţi copleşit de împrejurări. Cu mintea, controlaţi împrejurările. Puteţi dacă sunteţi convinşi că puteţi.
9. Perseveraţi în stăruinţă — continuaţi să încercaţi — pentru că astfel veţi reuşi. Nu vă daţi bătut, situaţia se poate schimba în bine.
10. Dumnezeu să vă binecuvânteze în stăruinţele dumneavoastră.
Problemele sunt un semn de viaţă
Sunteţi cu atât mai viu cu cât aveţi mai multe probleme.
Poţi afla multe despre starea sănătăţii tale mentale observându-ţi reacţia la probleme. Dacă te vaieţi şi te înverşunezi şi te plângi de tratamentul „nedrept” la care eşti supus, adoptând o atitudine de felul „de ce eu?”, poate că nevoia de ajutor este evidentă. Dacă însă accepţi cu calm o problemă, ca fiind parte a ţesăturii vieţii, şi crezi că o poţi întoarce în avantajul tău şi în acelaşi timp ai convingerea că îi poţi face faţă, atunci se pare că mintea este sănătoasă.
„Orice problemă conţine sâmburii propriei sale soluţii.” Această afirmaţie demnă de reţinut a lui Stanley Arnold, unul dintre remarcabilii gânditori americani, subliniază faptul că soluţia este încorporată în fiecare problemă.
Aproape invariabil, lumea presupune că o problemă este ceva rău în sine. Însă dimpotrivă, o problemă poate fi, şi de obicei este, bună în sine.
Principala problemă este cum să te descurci
Printre alte probleme, se numărau teama si anxietatea, cea din urmă fiind neliniştea obsedantă că se va întâmpla ceva îngrozitor. Dr. Blanton numea anxietatea „marea plagă a lumii moderne”. Mai erau problemele legate de culpabilitate şi resentimente, alături de problemele legate de droguri, de alcool, de căsnicie si de tinereţe. Pe toate acestea le-am întâlnit, şi altele pe deasupra.
După cum spunea dr. Blanton, una dintre principalele probleme constă într-un conflict intern profund, un sentiment de nepotrivire şi inferioritate, în senzaţia unui individ că el pur şi simplu nu posedă capacitatea de a face faţă problemelor obişnuite ale existenţei umane.
Există cel puţin trei proceduri vitale în tratarea cu succes a problemelor:
(1) cunoaşterea,
(2) gândirea şi
(3) credinţa; sau, altfel spus: cunoaşte, gândeşte, crezi.
Când devii conştient de rădăcinile problemei tale, ai făcut un mare pas către rezolvarea ei. Aproape orice problemă se va reduce la „a şti cum” — la cunoaştere şi înţelegere. Problema însă se supradimensionează în raport cu faptele dacă nu reuşeşti să o examinezi. Inteligenţa umană este un factor puternic atunci când studiază şi analizează fiecare faţetă a unei probleme, până când aceasta se înfăţişează într-o manieră ordonată în vederea cercetării şi deciziei.
Apoi se descoperă, de obicei, că problema care părea nu numai complexă, dar şi potenţial distructivă poate conţine posibilităţi de soluţionare remarcabil de creatoare.
Pentru orice dezavantaj există, în corespondenţă, un avantaj.
Prin gândire vă puteţi descurca în orice situaţie
Gândiţi; este de ajuns să gândiţi. Puteţi, dacă vă antrenaţi voinţa, perseverenţa şi calmul mental, să găsiţi prin gândire soluţia oricărei probleme. Marea dumneavoastră unealtă este mintea. Datorită minţii, aveţi putere asupra tuturor condiţiilor şi împrejurărilor şi asupra oricărei probleme, oricât de grea ar fi. Puteţi dacă într-adevăr credeţi în rezolvarea problemei şi dacă gândiţi corect.
Thomas A. Edison a spus că singurul motiv pentru care am avea nevoie de corp este ca să ne purtăm creierul dintr-un loc în altul. Creierul este dominant. Poate de aceea este plasat în partea cea mai de sus a trupului, în craniu. Cu aceaste Edison spunea, desigur, că toate lucrurile — existenţa noastră zilnică, succesele, fericirea, viitorul — sunt determinate minte, adică de acea funcţiune care operează în interiorul creierului. Acolo înmagazinăm cunoştinţe; acolo înţelegem, visăm şi gândim.
De obicei însă, când apare o problemă, unii au mai curând tendinţa de a reacţiona emoţional decât de a gândi. Mintea care nu se găseşte sub un control rece şi logic trimite stimuli emoţionali nervilor, chiar şi stomacului, care, într-o reacţie de panică, se simte rău.
Oamenii devin nervoşi, trezindu-se toiul nopţii cu fierbinţeli şi fiori reci în tot trupul, cu gura uscată, cu palpitaţii ale inimii. „De ce eu?”, strigă. „De ce trebuie să mă găsesc tocmai eu în această situaţie? Nu ştiu, pul şi simplu, încotro să mă îndrept.”
Aveţi în minte toate răspunsurile la problema dumneavoastră, dar sunt blocate datorită puternicelor reacţii emoţionale, care pot lua chiar forma panicii. Un lucru este sigur; mintea umană nu va funcţiona în mod creator atunci când este înfierbântată. Doar când este rece, absolut rece, vi furniza aceste perspective faptice, raţionale, intelectuale, carej generează soluţii şi aduc rezolvarea.
Primul pas atunci când sunteţi confruntat cu o problemă este să reuşiţi să fiţi calm.
Ţineţi minte acest lucru: spuneţi „pot” si veţi putea, fiindcă toate ideile de care aveţi nevoie pentru rezolvarea unei probleme vă stau la dispoziţie, atât înăuntrul, cât şi în afara minţii. Reacţiile calme vor deschide liniile de comunicaţie prin care ideile se vor revărsa către dumneavoastră.
Orice fiinţă umană poate fi mobilizată, într-adevăr, orice persoană poate fi determinată să aibă mai multă eficienţă atunci când este găsită combinaţia care deschide larg uşa prin care se poate ivi adevărata personalitate.
Scoateţi la lumină tot ce aveţi mai bun în dumneavoastră
Nici o fiinţă umană nu ar trebui să se dea bătută în nici o, împrejurare, nu ar trebui să-şi asume o atitudine de om învins când este vorba despre propria sa capacitate. Acea calitate ce aduce succesul, intrinsecă oricărei personalităţi, aşteaptă mereu să iasă la lumină sub impactul motivaţiei care într-adevăr motivează.
Dar de ce unii par să nu reuşească niciodată, deşi au capacităţi evidente? Poate din cauză că nu se dăruiesc niciodată complet, ci îşi reţin mereu o parte din capacitate, de parcă s-ar teme să îşi dea drumul, să scoată tot ce pot din ei. Cei ce reuşesc cu adevărat în viaţă, în orice fază a existenţei umane, sunt entuziaştii neînfrânaţi, nu reţinuţii.
O experienţă motivaţională puternică, una care vă atinge în adâncul fiinţei, care are puterea de a cutremura şi impulsiona centrul mecanismului de reacţie al personalităţii, poate avea un efect hotărâtor şi de durată asupra viitorului dumneavoastră. Din acest motiv, ar trebui să fim mereu deschişi către posibilele experienţe motivaţionale. Intr-adevăr, este vital să ne expunem constant unei inspiraţii care înalţă spiritul şi mintea la reacţia emoţională şi intelectuală de nivel superior.
Cumpără cartea aici
Imagine:www.pixabay.com
I commenti sono chiusi.