O nouă explicație a Evangheliilor
Nu se pune vinul nou în burdufuri vechi !- O nouă explicație a Evangheliilor
” Nimeni nu pune un petec de postav nou la o haină veche; pentru că și-ar lua umplutura din haină și ruptura ar fi mai rea. Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altfel burdufurile plesnesc, vinul se varsă și burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou îl pun în burdufuri noi și se păstrează amândouă.”
Fermentația este o descompunere naturală a materiei organice. Toate felurile de fermentație se pot produce și în om, mai ales în inima și capul său, adică în sentimentele și gândurile sale.
Când Iisus spunea: ” Ci vinul nou în burdufuri noi și se păstrează amândouă”, El compara învățământul Său cu vinul nou, căci acest învățământ trebuia vărsat în ființe solide, rezistente, capabile să suporte toate schimbările care, obligatoriu, s-ar fi produs în ele. Căci la fel ca vinul, un învățământ inițiatic nu este un lucru mort, din contra, el trăiește și viața sa antrenează tot felul de consecințe. Burduful reprezintă ființa omenească, adică capul, plămânii, inima, intelectul. Și dacă nu suntem atenți la ceea ce introducem în ele sau dacă neglijăm întreținerea lor, rezultatele sunt deplorabile.
Există și burdufuri vechi în care este prematur să se verse vinul nou . Trebuie pregătită în sine o formă solidă, capabilă să cuprindă și să suporte o filosofie, o idee, un învățământ nou. Nu poți primi o filosofie nouă fără să te armonizezi în prealabil cu această filosofie, fără să-ți fortifici și să-ți pregătești stomacul, capul, plămânii și întregul organism pentru a rezista la tensiunea produsă de noile energii pe care le vei primi. Se spune că oamenii sunt mult mai bine pregătiți pentru suferințe, griji și decepții decât pentru bucurie, inspirație și stări elevate.
Este atât de rar și atât de prețios să primești o inspirație divină ! Cei care se tem de Spirit nu știu prea bine de ce, dar simt instinctiv că există ceva de temut, că vor fi nevoiți să-și abandoneze vechile obiceiuri. Dacă noi vom opri aceste energii prin slăbiciunile noastre, prin gândurile noastre, prin sentimente negative, înseamnă că burdufurile nu sunt încă pregătite să primească vinul nou. Sunt vechile burdufuri pe care trebuie să le schimbăm.
Celulele organismului nostru se reânnoiesc constant, în fiecare zi celulele uzate, bolnave , sunt înlocuite cu cele sănătoase. Aceste procese de reânnoire au un ciclu de șapte ani. Din șapte în șapte ani celulele se vor găsi în aceleași stări, deseori inferioare.
Câte perioade de șapte ani ați trăit deja? Și totuși rămâneți credincioși acelorași obiceiuri, păstrați același mod de a gândi și a face lucrurile. Chiar dacă în șapte ani celulele vi s-au reânnoit, obiceiurile rămân aceleași. Pentru a se transforma realmente, trebuie schimbată memoria celulelor. Pe măsură ce noile celule le înlocuiesc pe cele vechi, trebuie să le impregnăm cu noi gânduri și noi sentimente. Dacă ești conștient, poți reânnoi burdufurile pe măsură ce se varsă în ele vinul nou al unui învățământ spiritual. Dar, dacă se continuă traiul în aceleași dezordini, cu aceleași obiceiuri periculoase, fermentațiile se vor produce în continuare.
De aceea, pe măsură ce vom primi învățământul spiritual, vom transforma memoria celulelor noastre, încercând să introducem elemente noi, supraveghind puritatea alimentației și a băuturilor, aerul pe care-l respirăm. Atunci doar vom putea primi o nouă filozofie, noi energii spirituale.
Vărsând vin nou în burdufuri noi se realizează unirea spiritului cu materia, iar materia nu este doar cea din plan fizic, dar și cea din plan psihic, al gândurilor și sentimentelor. Noi suntem cei care trebuie să muncim zilnic pentru transformarea burdufurilor noastre. Căci se apropie epoca în care marile mistere vor fi revelate. Umanitatea este compusă din burdufuri vechi și noi, dar când vinul va fi adus nu se va alege, vor fi umplute toate: cele noi vor rezista, pe când cele vechi vor exploda.
Dacă nu vă veți face ca niște copilași..
” Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei. Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș ,cu niciun chip nu va intra în ea.”
Viața este ca un cerc în care începutul este copilăria și sfârșitul este bătrânețea, cele două extreme se ating. Copilul se naște cu pumnii strânși în timp ce bătrânul moare cu mâinile deschise. Copilul cu pumnii lui strânși vrea să spună :” Am mare încredere în forțele mele, vreau să mă manifest și să cuceresc întreaga lume.” Întimp ce bătrânul care și-a risipit viața căutând o fericire pe care n-a găsit-o zice:” Am crezut că voi obține o multitudine de lucruri și am pierdut totul, sânt decepționat.” El n-a putut reține nimic, atunci își deschide mâinile.
În Cer există deja 24 de Bătrâni și nu mai este loc pentru alții. Aceștia sunt spirite foarte înalte, ei formează un consiliu care conduce destinele ființelor. Atunci, dacă nu putem să intrăm în Paradis ca bătrâni, trebuie să intrăm ca niște copii ! Deci, intrarea este liberă, toți copiii sunt acceptați ! Paradisul este populat de copii, cu excepția celor 24 de Bătrâni. Dovada este simplul fapt că bătrânii sunt retrimiși pentru a se reâncarna pe pământ, pentru a învăța iubirea și înțelepciunea ascunse în cele două simboluri: copilul și bătrânul.
Copilul și bătrânul reprezintă cele două virtuți pe care va trebui să învățăm să le dezvoltăm în existența noastră. Copilul reprezintă dragostea care aduce abundența forțelor și energiilor, este cel ce vrea să vadă totul, să atingă totul, care vrea să acționeze și să valorifice toate posibilitățile vieții. Bătrânul este înțelepciunea care observă, analizează și concluzionează.
Copiilor, dacă le dai o bomboană, ei se bucură. În schimb, pe bătrâni nu-i satisface nimic, ei găsesc întotdeauna motiv de ceartă și de a se lamenta. De aceea ei nu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu, căci Împărăția lui Dumnezeu este o stare de conștiință făcută din supunere și bucurie. Dacă ei nu vor fi capabili să intre în Împărăția lui Dumnezeu în timpul acestei vieți, atunci cu atât mai puțin vor reuși când vor fi dincolo.
Copiii sunt fără griji, nu-i îngrijorează ziua de mâine. În timp ce bătrânii se frământă tot timpul pentru viitorul pe care-l văd plin de incertitudini, boală și singurătate. De aceea, forțați-vă să deveniți copii cu inima mereu tânără, iubitoare, iertând repede, bucurându-vă de toate lucrurile, o inimă dispusă mereu să iubească, să îmbrățișeze lumea întreagă, o inimă care să nu se răcească. Atât timp cât inima voastră își va păstra căldura, nu puteți îmbătrâni. Copiii sunt plini de încredere în ei înșiși.
Cel care va dori mereu să fie respectat, va pierde dragostea celorlalți. Acela care va rămâne aidoma unui copil, nu va fi, poate respectat, dar lumea îl va iubi. Respectul nu umple niciodată inima noastră, numai iubirea ne face fericiți. Iată de ce acela care dorește să ajungă pe culmi trebuie să prefere iubirea și să devină asemenea unui copil. Trebuie să avem iubire în inimă și înțelepciune în intelect.
Să fii adult sau să fii copil reprezintă mai puțin o problemă de vârstă, cât de atitudine. Când îți abandonezi viața în mâinile lui Dumnezeu, rămâi copil, adică, prin acest fapt, te supui părinților cerești, realizezi totul după sfatul lor. Și din momentul când ai această atitudine, Cerul se va ocupa de noi, ne va hrăni, ne va veghea și ne va proteja.
Să rămâi copil nu înseamnă menținerea unei mentalități infantile, ci de a continua, chiar fiind adult, de a avea o atitudine de copil față de Cer, de a se arăta docil, supus și plin de iubire Cerului. Este doar o problemă de atitudine, iar Cerul, când va remarca acest suflet, nu-l va mai abandona, dar îi va trimite ajutor și lumina sa. Cerul nu va veni să ne ajute decât dacă suntem copii.
Sursa: Fragmente de înțelepciune de Omraam Mikhael Aivanhov
Citește și: Smerenie, orgoliu sau vanitate– din învățăturile lui Omraam M. Aivanhov
Revolta și sacrificiul-din învățăturile lui Omraam Aivanhov
Imagine: www.pixabay.com
I commenti sono chiusi.