Cum se manifestă karma- din învățăturile lui Rudolf Steiner
După cum ne explică Rudolf Steiner în conferințele sale, ”Karma” mai este numită ”Legea cauzalității spirituale”, este legea conform căreia unei anumite cauze, care se află în viața spirituală, îi urmează anumite efecte. Atunci când se spune că un efect decurge dintr-o cauză, se vorbește pe alături de realitate. Nu se poate spune niciodată că un efect decurge dintr-o cauză, dacă în întâmpinarea cauzei nu vine nimic.
Cum se manifestă karma
Deci, nu putem vorbi despre karmă atunci când, pur și simplu, un efect este în legătură cu o cauză. Să luăm exemplul unui arc. Dacă dintr-un arc tragem o săgeată, prin încordarea arcului apare un efect. Nu ne putem referi la karmă având în vedere efectul săgeții trase, în raport cu cauza sa. Dar dacă, observăm faptul că după o folosire mai îndelungată arcul nu va mai putea fi încordat ca la început, atunci deja, putem avea în vedere procesul de karmă, dar fără a-l preciza, încă.
Ceea ce se întâmpă cu arcul nu are doar un efect exterior, ci efectul se întoarce asupra arcului însuși. Ceva care se întâmplă prin încordarea arcului se întoarce asupra arcului însuși. Astfel, apare un efect care se întoarce asupra obiectului care a provocat efectul.
Acest lucru intră deja în accepția karmei. Noțiunea de ”Karma” nu poate fi concepută fără producerea unui efect care să se întoarcă asupra lucrului sau ființei ce face să apară acel efect. Adică efectul provocat de un lucru sau de o ființă se întoarce în mod necesar asupra acestui lucru sau a ființei înseși.
Totuși, nu poate fi vorba de o karmă a arcului, care, ca urmare a încordării sale repetate, nu mai are aceeași putere ca la început, din următorul motiv: dacă am încordat arcul timp de câteva săptămâni, după care el s-a slăbit, în acest caz el a devenit altceva, n-a rămas același. Prin urmare, chiar dacă efectul ce se răsfrânge asupra cauzei este de așa natură, încât acel lucru sau acea ființă devin cu totul altceva, încă nu putem să vorbim de o karmă. Vorbim de o karmă numai atunci când efectul se întoarce asupra aceleași ființe sau când ea a rămas, cel puțin într-un anumit sens, neschimbată.
Dacă fenomenul cauză și fenomenul efect, care se întorc asupra ființei, au loc în același moment, nu putem vorbi despre karma. Nu putem vorbi despre karmă dacă un om care săvârșește o faptă prin care urmărește un anumit scop și dacă apoi, conform cu intenția sa, apare efectul dorit de el. Între cauză și efect trebuie să existe ceva care se sustrage conștienței imediate a cuiva, în timp ce declanșează cauza, în așa fel încât legătura dintre cauză și efect există, fără ca ea să fi fost în intenția ființei respective. Aparține karmei faptul că legătura între cauză și efect trebuie să fie logică, aflându-se dincolo de ceea ce a intenționat direct ființa implicată.
Aplicarea karmei
Exemplu: un tânăr , la vârsta de 18 ani renunță la meseria care părea să-i fie predestinată. Să presupunem că acesta a urmat studii universitare care l-au pregătit pentru o anume carieră, dar că, din cauza unui accident suferit de părinții săi, el e nevoit să devină negustor. Devine un negustor priceput, dar că după un anumit timp, începe să se plictisească și este nemulțumit. După cum schimbarea meseriei a avut loc la vârsta de 18 ani, anii următori vor trece fără incidente. Dar în jurul vârstei de 23 de ani în sufletul tânărului se așează un sentiment inexplicabil.
Nemulțumirea ce apare la 5 ani după schimbarea meseriei își găsește explicația în ceva ce s-a întâmplt la vârsta de 13 sau 14 ani. Cauzele unui asemenea fenomen trebuie căutate cam cu tot atâta timp în urmă cât a trecut de la această schimbare până la un eveniment de felul celui descris mai înainte.
Poate la vârsta de 13-14 ani, adică cu 5 ani mai înainte de a-și schimba meseria, s-a întâmplat ceva care i-a provocat o anumită fericire lăuntrică. Poate că atunci nu trebuia să-și schimbe meseria, dar el totuși a făcut-o și această schimbare a meseriei îi aduce acum o nemulțumire.
Schimbarea meseriei i-a trezit interesul tânărului la început. Ceea ce a intrat în viața lui sufletească a estompat conținutul anterior al acestuia. Un anumit timp, o asemenea trăire poate fi reprimată, dar tocmai reprimarea ei duce la transformarea ei în ceva mai mare, este ca și cum s-ar acumula în interior o forță tensionată.
Este ca atunci când ai comprima o minge elastică, o poți comprima până la o anumită limită, apoi ea opune rezistență. Astfel de trăiri pe care acest tânăr le-a preluat în interiorul său la 13 ani și care apoi și-a schimbat meseria, s-au tot consolidat, pot fi și ele reprimate, într-un anumit mod, dar după un anumit timp, în suflet se face simțită o rezistență.
Apoi această rezistență devine suficient de puternică pentru a-și arăta efectul. Din cauza că sufletului îi lipsește ceea ce el ar fi avut, dacă n-ar fi intervenit schimbarea meseriei, conținutul reprimat până la acest moment se face simțit și iese la suprafață sub forma nemulțumirii, a plictiselii față de ceea ce îi oferă lumea din jur.
Aici avem situația de karmă, când tânărul a avut o trăire la 13-14 ani, apoi, mai târziu și-a schimbat meseria, iar aceste cauze se manifestă mai târziu prin efectele lor, care se întorc asupra aceleiași ființe.
Dacă vom lua exemplul unui om care la 20 de ani era un pierde-vară, adică nu voia să facă nimic util, la 25 de ani va primi o lovitură grea a destinului care-l va face la vârsta de 50 de ani să devină om dintr-o bucată, activ și destoinic. Sentimentele noastre pot să treacă printr-o schimbare esențială, în funcție de felul în care privim un fapt al vieții: drept efect sau drept cauză. Unele evenimente vor apărea cu o anumită regularitate, iar altele în mod neregulat.
Felul cum educăm un copil între vârsta de 7-14 ani iese la suprafață, prin efectele sale, în penultima perioadă a vieții. Cauza și efectul se derulează în mod ciclic, ca în cerc. Cauzele care au existat cel mai timpuriu apar ca efect cel mai târziu. Ceea ce omul a viețuit înăuntrul sufletului atrage după sine efecte care se întorc mai târziu asupra sa. Așa se împlinește karma în viața omului.
Omul nu caută cauzele unui eveniment din viața sa în perioadele anterioare ale existenței. El ar putea face acest lucru dacă ar fi suficient de atent la tot ce i se întâmplă. Ar putea face acest lucru cu ajutorul conștienței amintirilor sale. Și dacă ar încerca, apelând la amintirile sale, să-și aducă în fața sufletului legătura dintre evenimentele mai vechi și cele recente, în sensul karmei, el ar ajunge la o anumită concluzie. Cunoașterea a ceea ce i s-a întâmplat la 12 ani îl va conduce, la 40 de ani, spre o anumită acțiune, o compensație pentru unele greșeli care au avut loc în educația sa la 12 ani.
Rezultatul vieților anterioare
Animalul parcurge, în esență, un traseu dinainte stabilit, el trăiește conform unui program de viață prestabilit. Omul însă, tocmai datorită faptului că a urcat mai sus pe treapta evoluției, este în situația de a face deosebire între corect și incorect, adevăr și minciună, bine și rău, precum și de a trăi conform cu acestea. El intră în contact cu lumea exterioară în modurile cele mai diferite, iar acestea se răsfrâng asupra corpului său astral, adică lasă impresii în corpul său astral.
Când omul trece prin poarta morții, el își depune corpul fizic și rămâne cu corpul eteric, care este legat de corpul astral și Eu. După câteva zile, partea principală a corpului eteric e depusă și ea, ca un al doilea cadavru. Se păstrează, totuși, o chintesență a corpului eteric, pe care omul o ia cu el și care rămâne pentru timpurile viitoare. În această chintesență e cuprins tot ceea ce e pătruns în viața omului, tot ce a înfăptuit și simțit corect sau incorect.
Corpul eteric conține această chintesență și omul o ia cu sine pentru perioada care durează până la o nouă naștere. Când omul intră într-o nouă existență, prin naștere, chintesența corpului eteric anterior se revarsă în noul său corp eteric, împânzește noul corp eteric în perioada de formare a individului. Iată de ce în noua sa existență omul are în corpul eteric rezultatul a ceea ce a viețuit în viața sa anterioară. Și deoarece corpul eteric este formatorul unui organism cu totul nou, duă o nouă naștere toate acestea se întipăresc și în corpul său fizic.
Prin forma unui trup uman care intră, prin naștere, în existență, putem cunoaște, în mod aproximativ, ce fapte a săvârșit acel om într-o viață anterioară. Faptele dintr-o anumită viață pot influența starea sănătății noastre din viața prezentă, iar starea sănătății noastre este, în multe cazuri, un efect karmic, al faptelor săvârșite de noi într-o viață anterioară.
Cum ne influențează impresiile ?
Să luăm exemplu un incident minor, care vă produce o impresie foarte zguduitoare și nu înțelegeți de ce un incident așa minor v-a produs așa o impresie. Dacă veți cerceta mai adânc, veți descoperi că tocmai în perioada între naștere și momentul cel mai îndepărtat din viața de care vă puteți aminti- ați avut o trăire similară, pe care, însă ați uitat-o. N-a rămas nicio reprezentare a acelei trăiri. Odinioară ați avut o trăire puternică și ea continuă să trăiască în dumneavostară și, întâlnindu-se cu cea actuală, se intensifică.
Așa se face că un evenimnet care , în mod obișnuit, v-ar fi impresionat mult mai puțin, acum vă afectează deosebit de puternic. Evenimentele care nu trec indiferent pe lângă copil, care i-au determinat o impresie puternică asupra sa, mai târziu, în viața de adult va acționa cu deosebită putere.
După ce și-a depus corpul eteric ca pe un al doilea cadavru, omul își retrăiește întreaga viață, în sens invers, trece prin toate trăirile pe care le-a avut, nu trece pe lângă ele indiferent. Din cauza că omul mai păstrează încă vechiul său corp astral, toate evenimentele prin care a trecut fac să apară în el cele mai adânci trăiri afective. Exemplu: un om moare la vârsta de 70 de ani.
El își va parcurge viața în sens invers până la vârsta de 40 de ani, când i-a dat cuiva o palmă sau a produs un rău cuiva. Acum el simte durerea pe care i-a provocat-o celuilalt. Și astfel apare un fel de reproș pe care și-l face lui însuși. Acel reproș rămâne în el, ca un fel de dorință de a repara răul făcut cuiva în viața viitoare.
Ceea ce e resimțit de noi drept faptă se imprimă adânc în ființa noastră interioară, contribuind la construirea noului corp. Astfel, faptele pe care le săvârșim în viețile trecute, sunt transformate în viața prezentă, într-un sentiment foarte puternic. Acest sentiment, care nu e estompat de nicio reprezentare psihică și nici de conștiența obișnuită, căci aici creierul nu este necesar, acest sentiment face ca faptele noastre și întreaga noastră ființă din viața trecută să se imprime în viața noastră perzentă.
De aceea, un om, care într-o viață trecută, a avut un mod de a gândi, simți și acționa egoist, se va pătrunde de sentimente puternice împotriva faptelor sale trecute. În el se vor naște tendințe orientate împotriva propriei sale ființe egoiste.
Dacă o persoană a fost mincinoasă într-o viață trecută, în viața prezentă va lupta împotriva minciunii, dacă a fost bârfitoare, va lupta împotriva bârfei.
Există, deasemenea, o legătură între felul cum trăim într-o anumită încarnare, între bine și rău, între felul cum trăim din punct de vedere moral și intelectual în acea încarnare și starea noastră de sănătate sau boală din încarnarea viitoare.
Citește și: Karma semnelor zodiacale
Vieți în trecut-Miracole în prezent
Imagine: www.pixabay.com
I commenti sono chiusi.