Conștiența este secretul vieții- Cum să fii conștient
” Valoarea supremă a vieții depinde mai mult de conștiență și de puterea de concentrare decât de simpla supraviețuire.”- Aristotel
Conștiența este secretul vieții
Fără conștiență nu avem nimic și nu existăm. Conștiența nu înseamnă mintea ta. Dacă mintea ar fi un bec, atunci conștiența ar fi electricitatea care îl aprinde. O minte strălucind de conștiență e calmă și prezentă. Ea răspândește o blândețe senină, ce le aduce liniște celorlalți. Dacă te gândești la conștiență ca la o ”lumină lăuntrică”, vei înțelege importanța sa vitală.
Conștiența este ca lumina soarelui. Ușurează emoțiile și luminează mintea. Mințile încețoșate și emoțiile tulburi dau o reflexie slabă a conștienței. Percepția este alimentată de către conștiență.
Conștiența neclară face ca lumea să pară un loc înfricoșător. Iar aceasta este determinată de grijile pentru viitor și ancorarea în trecut, plictiseala, frustrarea, furia, anxietatea și frica. Conștiența este peste tot în același timp, pur și simplu, noi nu suntem atenți la ea.
Conștiența pură nu are limite
Mintea este recipientul pentru gânduri și emoții. Prin intermediul simțurilor, mintea e menținută în contact cu lumea materială. Sarcina minții este să identifice diferitele forme, să le eticheteze , apoi să le folosească sau să le păstreze pentru a se folosi de ele în viitor.
Conștiența pură este una, fără formă. Aceasta înseamnă că nu are limite pe care să le poată identifica mintea noastră. Gândește-te că ea este precum o pagină albă de hârtie, pe care urmează să fie scrise cuvintele (adică gândurile). Indiferent cât de mult vei încerca, nu vei reuși să înțelegi conștiența. Și nici nu o vei putea controla sau folosi. Ea nu există ca lucru, astfel că din punct de vedere al minții, ea nu există. Și totuși, există.
Acest fel de nimic este veșnic. Toate celelalte lucruri, adică toată creația , se schimbă, și în cele din urmă, încetează să mai existe. Schimbarea este singura constantă din lumea creată. În clipa când un lucru este creat, acesta își începe drumul către extincție. Conștiența pură nu se schimbă niciodată, nu moare niciodată. Este domeniul iubirii nemuritoare și al liniștii nelimitate.
Tot ce are o formă provinde din conștiența pură, lipsită de formă !
Din haosul conștienței pure se țese pânza creației. Acest întreg nelimitat conține esența creației, care așteaptă în liniște să devină formă sau energie. După cum spunea și David Bohm :” Totul provine din nimc.” Astfel creația apare din nimicul conștienței pure.
Orice lucru din creație exprimă două calități: ordine și energie. Ce numești scaun, este de fapt, energie sub formă de scaun. Cea mai elementară formă creată este unda. O undă este infinită, întinzându-se la nesfârșit. Acolo unde se suprapun undele acestea creează particule subatomice. Când particulele ajung mai compacte, ele devin atomi. Atomii se adună laolaltă pentru a forma molecule, iar moleculele se aranjează în forme fizice, precum scaune, flori sau automobile.
Fiecare nivel al creației, cu cât este mai subtil, cu atât conține mai multă energie. Dacă gândurile sunt energie și nu rămân niciodată fără ele, atunci e logic că sursa gândurilor este o sursă inepuizabilă de energie. Astfel, locul de unde începe totul este conștiența pură.
Creația, prin definiție, este mișcarea energiei într-un mod ordonat. Conștiența pură este sursa energiei fără să fie energie. Aceasta înseamnă că nu se mișcă. Are potențialul de a crea, dar încă nu a făcut-o. Și nu are nici formă. Este perfecțiunea ce așteaptă să fie manifestată.
Nivelul conștient al minții
” Precursorul oricărei acțiuni este un gând.”- Ralph Waldo Emerson
Mintea ta este ceva creat. Este mentală, nu fizică. Este energie și ordine. Fiecare gând nou creat este un punct unic de energie tensionată, aflat la limita conștienței pure. Înăuntrul fiecărei forme-gând este câte o vibrație care reprezintă emoția, gândul logic și fiecare dintre cele cinci simțuri. Fiecare gând este o galaxie înăuntrul universului minții.
Odată ce ia naștere, gândul își taie cordonul ombilical care îl leagă de mama conștiență și începe să crească și să se extindă, ca o bulă care se ridică de pe fundul unui eleșteu. Egoul se naște chiar în această clipă, în care gândul se separă de totalitate. Pe măsură ce se extinde, gândul se dispersează deasupra unei suprafețe din ce în ce mai mari. Gândul devine cu atât mai slab cu cât ajunge mai departe de sursa sa.
Ajunge într-un punct în care poate fi chiar falsificat. În cele din urmă, gândul se sparge ca o bulă la suprafața minții. Spargerea bulei-gând este momentul în care mintea devine conștientă de gând, aflat la sfârșitul călătoriei sale. Abia în acest moment suntem noi capabili să ne folosim gândurile conștiente. Acest proces este foarte clar explicat de către DR. Frank J. Kinslow în cartea sa Secretul vindecării spontane.
Tot Dr. Frank Kinslow ne explică că cu cât se îndepărtează mai mult de conștiența pură, cu atât gândul devine mai slab și este mai susceptibil de a deveni dăunător. Gândurile negative nu sunt negative de la începutul creării lor. Ele sunt deformate de către presiunile interne dezechilibrate, generate de înțelegere greșită și de frică. Odată ce un gând s-a născut, el trăiește un fel de anxietate de separare. În Bhagavad Gita acest lucru se explică astfel :” Frica se naște din dualitate.”Gândul percepe faptul că este singur și încearcă să compenseze pierderea pe care o resimte.
Un gând, cu cât are de parcurs un drum mai lung până la conștiență, cu atât are o probabilitate mai mare de a deveni nearmonios. Dacă ne-am putea extinde conștiința în așa fel încât să preluăm gândul mai aproape de originea sa, am diminua probabilitatea lipsei de armonie.
Spațiul dintre gânduri
Cu cât preluăm un gând mai aproape de conștiența pură, cu atât acesta are mai multă energie și ordine. Preluarea unui gând în momentul concepției sale înseamnă atingerea perfecțiunii, eliberarea de influențele nearmonioase.
Exercițiu pentru oprirea gândurilor
Așează-te confortabil și închide ochii. Acum fii atent la gândurile tale. Observă-le doar cum vin și pleacă. După ce le-ai observat timp de 5-10 secunde, puneți următoarea întrebare: ” De unde va veni următorul gând?” Fii atent să observi ce ți se întâmplă. Se întâmplă să ai un spațiu între gânduri, un gol, o pauză. Este că minta ta așteaptă să vadă ce se întâmplă . În acest gol nu a existat nici un gând. Astfel ți-ai eliberat mintea de gânduri. Repetă acest exercițiu, punând și alte întrebări: ” Ce culoare va avea următorul gând?”, ” Cum va arăta următorul gând?”. Dar să știi că nu întrebarea este importantă, ci atenția pe care o acorzi. Acest gol este conștiența pură.
Cu cât mai mult te obișnuiești să ai conștiența acestei pauze mentale, ea va începe să-și manifeste puterile magice.
Repetă exercițiul timp de 2-3 minute, punând câte o întrebare la fiecare 15 secunde. Fii atent la gol atunci când apare. Caută-l dacă nu apare. În doar câteva minute, vei observa că gândurile tale sunt mai liniștite, iar trupul ți-e mai relaxat. Curând vei deveni conștient de spațiul pe care l-ai descoperit între gânduri.
Citește și: Codul lui Dumnezeu este în ADN-ul nostru
Schimbă-ți viitorul în 3 pași și împlinește-ți dorințele
Puterea Cuvântului Rostit- F. Scovel Shinn
I commenti sono chiusi.