Sabatul- adevărata semnificație
„Şase zile să lucreze, iar ziua a şaptea este zi de odihnă, închinată Domnului” [– Ieşirea 31:15, Leviticul 23:3]
Sabatul- Cele 6 zile
Aceste şase zile nu sunt perioadele de timp de douăzeci şi patru de ore. Ele simbolizează momentul psihologic când s-a fixat o stare subiectivă precisă. Aceste şase zile de lucru sunt experienţe subiective şi, prin urmare, nu pot fi măsurate prin timp sideral, căci adevăratul lucru al fixării stării psihologice definite se face în conştienţă. Timpul petrecut definindu-te conştient drept ceea ce doreşti să fii este măsura acestor şase zile.
O schimbare de conştienţă este lucrul făcut în aceste şase zile creative; o ajustare psihologică ce se măsoară nu prin timp sideral, ci prin realizarea (subiectivă) în sine. Aşa cum o viaţă se măsoară retrospectiv nu în ani ci în conţinutul acelor ani, la fel, acest interval psihologic se măsoară – nu prin timpul petrecut în pregătirea ajustării – ci prin realizarea acelui interval.
Numele Divin- IOD HE VAV HE
Adevăratul înţeles al celor şase zile de lucru („facerea”, „geneza”, creaţia) este descoperit în misterul lui VAV, care este cea de-a şasea literă din alfabetul ebraic şi cea de-a treia în Numele Divin – IOD HE VAV HE. După cum s-a arătat mai devreme în misterul numelui lui Iehova, VAV înseamnă a prinde în cui sau a uni. Creatorul este unit cu
creaţia sa prin simţire; iar timpul necesar pentru a fixa o trăire precisă este adevărata măsură a acestor şase zile ale creaţiei.
Separându-te mental de lumea concretă şi ataşându-te pe tine însuţi, prin secretul simţirii stării subiective, este funcţia celei de-a şasea litere a alfabetului ebraic, VAV, ori cele şase zile lucrătoare.
Sabatul este ziua de odihnă sau Duminica
Există întotdeauna un interval între fixarea impresiunii, sau a stării subiective, şi expresia exterioară a acelei stări. Intervalul se numeşte sabat. Sabatul („sâmbăta” – de fapt, „duminica”, „ziua de odihnă”, ) este odihna mentală ce urmează fixării stării psihologice; este rezultatul celor şase zile de lucru. „Sâmbăta a fost făcută pentru om” (Marcu 2:27).
Această odihnă mentală care urmează unei impregnări conştiente eficiente este perioada de graviditate mentală; o perioadă al cărei scop este incubaţia manifestării. Această perioadă a fost făcută pentru manifestare; nu manifestarea a fost făcută pentru ea.
Automat ţii sabatul ca zi de odihnă – o perioadă de odihnă mentală – dacă reuşeşti în realizarea celor şase zile de lucru. Nu poate fi niciun sabat, nicio a şaptea zi, nicio perioadă de odihnă mentală până ce se încheie cele şase zile – până ce ajustarea psihologică este completă şi impresiunea mentală realizată deplin.
Nerealizarea dorințelor și sabatul
Omul este avertizat că, de nu va ţine sabatul, de nu va reuşi să pătrundă în odihna dumnezeiască, el nu va căpăta făgăduinţa – va eşua în a-şi realiza dorinţele. Motivul acestui lucru e simplu şi evident. Nu poate fi odihnă mentală până ce nu se va fi făcut o impresiune conştientă.
Dacă omul nu reuşeşte să imprime asupra lui însuşi faptul că are acum ceea ce până aici doar dorea să aibă, el va continua să dorească acel lucru şi, prin urmare, nu va fi la odihnă mental, sau nu va fi satisfăcut. Dacă, pe de altă parte, reuşeşte în producerea conştientă a acestei ajustări astfel încât, ieşind din perioada de tăcere sau cele şase zile de lucru subiectiv ale sale, el cunoaşte, pe baza sentimentului de satisfacţie, că are lucrul dorit, atunci intră automat în sabat, sau în perioada de odihnă mentală. Incubaţia urmează impregnării.
Omul nu mai continuă să dorească ceea ce deja a obţinut. Sabatul poate fi ţinut ca zi de odihnă numai după ce omul reuşeşte în a deveni conştient că este ceea ce, înainte de a intra în tăcere, dorea doar să fie.
Sabatul este rezultatul a şase zile de muncă
Omul care cunoaşte adevăratul înţeles al acestor şase zile de lucru îşi dă seama că respectarea unei zile a săptămânii ca zi de tăcere propriu-zisă nu înseamnă că ţii sabatul. Pacea şi liniştea sabatului pot fi experimentate numai când omul a reuşit să devină conştient a fi ceea ce doreşte să fie.
Dacă nu reuşeşte să-şi facă sie însuşi această impresiune conştientă, a ratat ţinta; a păcătuit, căci a păcătui înseamnă a rata ţinta – a eşua în a-şi realiza obiectivul; o stare în care nu există pace a minţii. „De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar avea” [Ioan 15:22]. Dacă omului nu i s-ar fi arătat o stare ideală spre care să ţintească, o stare de dorit şi de obţinut, el ar fi fost satisfăcut cu soarta lui în viaţă şi nu ar fi cunoscut păcatul.
Acum că omul cunoaşte că propriile sale capacităţi sunt infinite, cunoaşte că lucrând şase zile sau făcând o ajustare psihologică îşi poate realiza dorinţele, el nu va fi satisfăcut până ce nu-şi atinge fiecare obiectiv. Îşi va defini obiectivul, prin adevărata cunoaştere a acestor şase zile lucrătoare, şi va începe să devină conştient de a fi acel obiectiv. Când impresiunea lui conştientă s-a produs, este urmată automat de o perioadă de odihnă mentală, o perioadă pe care misticul o numeşte sabat, un interval în care impresiunea conştientă va fi purtată ca într-un pântece şi apoi exprimată fizic.
Sabatul sau odihna
Cuvântul se va face trup. Dar acesta nu e sfârşitul! Sabatul sau odihna, ce se va tulbura prin întruparea unei idei, va deschide mai apoi drumul altor şase zile de lucru, pe măsură ce omul defineşte alt obiectiv şi începe din nou actul de a se defini pe sine drept ceea ce doreşte să fie.
Omul a fost stârnit din somnul său prin intermediul unei dorinţe, şi nu poate găsi linişte până ce nu-şi realizează dorinţa. Dar înainte de a putea intra în odihna Domnului, sau să ţină sabatul, înainte de a putea umbla fără teamă şi în pace, el trebuie să devină un trăgător de elită şi să înveţe secretul de a atinge ţinta, ori de a lucra şase zile – secretul prin care el renunţă la starea obiectivă şi se ajustează celei subiective.
Acest secret a fost revelat în numele divin Iehova, iar apoi în povestea lui Isac binecuvântându-şi fiul, pe Iacov. Dacă omul va aplica formula aşa cum e ea revelată în aceste piese biblice, va atinge drept centrul unei ţinte spirituale de fiecare dată, căci el va cunoaşte că în odihna mentală sau sabat se pătrunde numai reuşind în ajustarea psihologică.
Citește și: Menirea omului-principiul Eu Sunt
Povestea Potopului- Daniel în groapa leilor- semnificație– Neville Goddard
Imagine: www.pixabay.com