Viața nu este o competiție, ci o experiență de trăit !

Viața nu este o competiție, ci o experiență de trăit ! Viața nu este despre a ajunge undeva , este despre a fi prezent.

Viața nu este o cursă cu o linie de sosire.

Nu poți câștiga o cursă care nu există. Nu există o linie de sosire cosmică, nici un trofeu final. Viața nu te va răsplăti pentru că ai fost mai rapid. Te va răsplăti doar dacă ai fost prezent. Dacă ai simțit, dacă ai iubit, dacă ai trăit cu adevărat, nu ai supraviețuit.

De mici suntem condiționați să ne grăbim: să fim mai buni, mai rapizi, mai realizați. Dar această goană constantă ne face să ratăm chiar viața pe care încercăm să o trăim. Viața nu este despre a ajunge undeva , este despre a fi prezent.

Iar această condiționare începe devreme, care mai târziu se transformă în acea alergare continuă după ceva care poate nu vom realiza niciodată. Și atunci care este rostul ? Rămânem cu alergarea și cu un gust amar al vieții.

Toată viața alergăm după promovări, recunoaștere, bogăție , cu ideea că „atunci” viața va începe cu adevărat. Compararea cu ceilalți devine o normă. Dar orizontul se îndepărtează mereu. Nu ajungem niciodată, pentru că nu există un „acolo” final. Este ca și cum ai alerga după linia orizontului: o poți urmări toată viața, dar nu o vei atinge niciodată.

”Adevărata savoare a vieții se găsește înlăuntrul vostru” – Osho

Valoarea noastră nu este legată de viteză.

Valoarea noastră nu este legată de viteză. ”Cu cât avansăm mai repede, cu atât suntem mai demni” este o credință ce ne înstrăinează de noi înșine. Da, obținem lucruri materiale, statut, bani, dar golul din interior nu se umple. Sufletul se îmbogățește cu puterea interioară, acesta este bagajul care-l duce acasă, nimic material. Nu zic că este rău să ai bani, niciodată, suntem într-o viață în care avem nevoi materiale, este ceva normal.

Zic doar să acordăm atenție și sufletului nostru, să-l hrănim cu energie utilă , cu stări frumoase și să-l lăsăm să-și facă treaba.

Priviți natura ! Ea nu se grăbește. Anotimpurile se schimbă, mareele cresc și scad, inima bate în ritmuri. Totul are un ritm și un timp.  Viața este o spirală, nu o linie dreaptă, decurge în cicluri, exact ca și anotimpurile.  Dar societatea ne învață să gândim în termeni de „înainte” și „înapoi”. Însă, această gândire ne face să ne simțim mereu în întârziere, ca și cum am ratat ceva.

Fericirea nu este undeva….

Ideea că într-o zi vei avea totul și te vei simți întreg este o iluzie. Fericirea nu este în altă parte , este în textura fiecărui pas. În lumina soarelui care cade peste tot, în râsul împărtășit la o cafea, în respirația conștientă. Dar, dacă alergi pe lângă aceste lucruri, alergi pe lângă viață. Și atunci nu înțelegi că fericirea începe și constă din lucruri mărunte, ce ne stau la îndemână. Încearcă cineva să se bucure de un răsărit ? Încearcă cineva să savureze din albastrul cerului ?

Mulțumește cineva că s-a trezit sănătos dimineața, cineva poate n-a reușit ?! Mulțumește cineva că este întreg, că poate merge la o muncă, cineva nu are posibilitatea ?! Nu ne mulțumim niciodată cu ceea ce avem, vrem mai mult, mai repede… 

Mereu fugim nemulțumiți, frustrați, încărcați cu griji, ne victimizăm, învinovățim….  Ne sacrificăm prezentul pentru un viitor imaginar. Alergăm mereu din frica de a sta pe loc. A ne opri ni se pare terifiant, căci, dacă  ne oprim, s-ar putea să simțim golul pe care l-am evitat de la începutul cursei. A te opri din alergat înseamnă să te asculți, să-ți auzi sufletul și să începi să-ți pui întrebări: ” Cine sunt ?„ ” De ce sunt aici ?” Dar viața  ni se dezvăluie doar în acea liniște, când totul se pune la locul lui.

Nu înseamnă că nu trebuie să muncești, ba da, dar o vei face cu drag. Nu înseamnă că nu vei avea de trecut obstacole, ba da ! Dar vei trece cu mai multă înțelepciune, fără a învinovăți, ci a înțelege rădăcina problemei. Nu înseamnă că nu vei mai avea nevoi, ba da ! Dar vei găsi cu mai mare ușurință posibilitățile de acoperire.

Când ne oprim, când ne ascultăm și ne privim interiorul, renunțăm la tabela de scor și ne întoarcem la clipa prezentă. Doar acolo viața se întâmplă cu adevărat. Recompensa nu e la final , e în trăirea fiecărei zile, iar adevărata libertate vine din încetinire.

Te-ar putea interesa și : 4 pilde înțelepte despre grabă și răbdare, calmul minții

Trăiești cu adevărat sau aștepți ca viața să înceapă ?

Mintea umană este o grădină ! Deprogramarea mentală !

Imagine: www.pixabay.com