Trăiești cu adevărat sau aștepți ca viața ta abia să înceapă ? Aștepți momentul potrivit, ziua potrivită , un semn din cer ?
Trăiești cu adevărat sau trăiești în frică ?
Toți vor o viață mai bună, să fie fericiți, o casă mare, un job ușor și bine plătit, o relație care să-i facă să se simtă vii. Dar puțini fac ceva în acest sens, puțini încep schimbarea cu adevărat și renunță la așteptări. Adevărul este că viața ta nu se va schimba dacă tu nu te schimbi.
Trăim zeci de ani în frici invizibile . Trăim cu ele zi de zi, adormim cu ele și deseori, vorbesc în locul nostru. Frica de a începe, frica de a eșua, frica de a nu fi suficient, frica de a nu fi judecați și criticați, chiar frica de noi înșine. În fiecare dimineață corpurile noastre se ridică din pat, iar mintea rămâne încă acolo, blocată într-un vis trist creat din gânduri negative și repetitive ale vieții de zi cu zi.
Mergi la muncă, te întorci acasă și totuși, te simți gol înăuntru. Fiecare zi este o copie a zilei trecute. Nicio schimbare: scrolare de telefon și urmărirea vieții altora, iar viața ta ? A devenit un gol, o tăcere glaciară de parcă ai privi totul din spatele unui perete de sticlă.
Viața nu te așteaptă !
” Nu trebuie să știi tot drumul până la destinație. Fă primul pas și vei ști care este următorul.”- Martin Luther King
Avem obișnuința de a spune: ” Voi începe mâine, săptămâna viitoare, când voi avea timp, când voi fi pregătit…” Dar acel mâine nu mai vine, iar fiecare zi va fi o zi pierdută. Ți s-a întâmplat să te simți blocat și să nu știi de ce ? Ai un vis în inimă, este acolo, dar nu reușești să faci o mișcare, rămâi imobilizat în fața lui. Și nu este vorba de lene, mai înseamnă obișnuință, zona de confort, frică și confuzie.
Este acea voce a ego-ului care-ți tot repetă: ” Nu vei reuși, este prea târziu, nu ești suficient de bun pentru a face.” Și astfel, rămâi acolo unde ești, în așteptare a ceva. Ești viu, dar stins, prezent și totodată absent, cu ochii deschiși, dar cu inima închisă, zâmbitor în afară și gol pe dinăuntru.
Viața nu te așteaptă !!! Dacă ai inima deschisă, vine momentul când vocea sufletului se face auzită, ea te va îndemna să începi, să ieși din zona confortului și să faci pași spre nou. Schimbarea nu se face într-o zi, ci prin schimbări mici zi de zi, cu curaj și îndrăzneală.
Pune- ți întrebarea: Ce pot face azi ca să fiu mâine altfel ? Da, inima va fi încă plină de frici, dar va apărea speranța că vei reuși. Fiecare pas mic îți va reaminti că orice călătorie începe cu un prim pas. Este un proces complicat, este ca și cum ai crea un nou program în creierul tău, este ca și cum ai aprinde o lumină într-o cameră întunecată. Vei începe să te simți prezent, viu cu adevărat.
Vei înțelege cum să trăiești cu adevărat …
Vei înțelege că frica trebuie ascultată, nu lăsată să te domine. Vocea ei îți va șopti să nu începi, că nu ești gata, că nu este momentul. Dar acea voce minte, minte pentru a te proteja, iar prin protecția ei te blochează.
Vei înțelege că nu trebuie să fii perfect, ci doar să fii prezent și autentic.
Vei înțelege că nu trebuie să știi totul, să ai toate răspunsurile, trebuie doar să începi să faci schimbarea, chiar dacă frica te bântuie, chiar dacă tremuri și nu știi unde vei merge pe acest drum. Astfel înveți zi după zi lucruri noi, mici, dar fundamentale.
Vei învăța că timpul nu se întoarce, de aceea trebuie să-l folosim constructiv, vei învăța că fiecare minută nu poate fi recuperată ca și vorba rea. Orice oră nefolosită cum trebuie este una pierdută, dar ai fi putut construi, iubi, ajuta. Fiecare minut este ca o cărămidă prin care-ți creezi povestea vieții tale.
Întrebarea nu este : ” Cât timp mai am?”, ci :” Ce pot face bun cu timpul care mi-a mai rămas ?„
Schimbarea nu vine cu forța !
Schimbarea nu vine cu forța, prin furie, grabă sau ură. Nu este ceva brusc, ci un proces lent. Vine prin alegeri tăcute, dar curajoase. Schimbarea vine atunci când începi să te trezești din somnul iluziei. Vor fi zile dificile, când totul va părea inutil, și te vei întreba : ” Care este rostul ? Mai bine renunț ! Vei vrea să te întorci la vechiul tu , cel care trăia pe jumătate.
Când ajungi în astfel de momente, închide ochii, fă câteva respirații și amintește-ți de ce ai început schimbarea. Amintește-ți că viața nu te așteaptă. Ridică-te din nou, chiar dacă ai lacrimi în ochi, chiar dacă te bântuie vocea fricii de necunoscut, chiar dacă cazi în capcana zonei de confort, aceasta este cea mai periculoasă pe calea schimbării.
Este ca o întemnițare plăcută, dar goală. Este rutina de zi cu zi cunoscută, învățată, liniștită, dar stinsă. Nu poți crește în confort. A confortului este expresia : ” O VOI FACE DUPĂ” O expresie scurtă, dar otrăvitoare, ca o minciună îmbrăcată în promisiune, o promisiune care sună bine, dar ucide lent. Astfel fiecare zi devine ”niciodată” sau ”renunțare”.
Atunci când vei fi început schimbarea, după ceva timp , chiar dacă în afara ta totul va fi la fel, înăuntru lucrurile se vor mișca. Vei învăța să privești mai mult înăuntru, în tine și la viața ta. Nu te va mai interesa cine și cum o duce, nu vei mai fi în competiție cu nimeni decât cu tine însuți, vei înțelege că fiecare are drumul lui și depinde de alegerile care le face clipă de clipă.
Acum îți vei vedea pașii, căderile, gândurile, reacțiile, apusurile și nopțile sufletului. Vei înțelege că nu trebuie să fii cel mai bun, ci cel mai bun în comparație cu tine însuți, azi mai bun decât cel de ieri, mâine mai bun decât cel de azi. Vei înțelege că nu trebuie să demonstrezi nimănui nimic, nu trebuie să lupți împotriva altora. Trebuie să câștigi bătălia cu fricile tale, cu scuzele, cu trecutul care te trage înapoi, convingerile distructive și limitele nesănătoase.
Promisiunea vieții
Fă-ți o promisiune , nu pe hârtie, ci în inimă, cu următoarele cuvinte: ” Nu renunța chiar dacă îți este frică, continuă. Înaintează, chiar dacă procesul este lent. Mergi înainte, chiar dacă nimeni nu te vede. ” Aceste cuvinte să-ți fie busola din întuneric, modul de a-ți spune că ești și te alegi pe tine, zi de zi, clipă de clipă.
Nimeni nu te poate salva înafară de tine însuți. Nimeni nu poate face primii pași în locul tău. Nimeni nu poate lupta cu demonii din tine. Nimeni nu poate crede pentru tine, tot așa cum nimeni nu poate mânca pentru tine și tu să fii sătul.
Atunci când faci primii pași și viața începe cu tine. Astăzi, nu am tot ce-mi doresc, nu am toate răspunsurile, dorințele încă nu-mi sunt realizate, dar am ceva mult mai important: M-am ales pe mine, am decis să fiu, să încerc, să cresc, să-mi ascult vocea interioară. Am în interiorul meu tot ce-mi trebuie. Este în interiorul fiecăruia, acoperit de frici, de scuze, nereușite. Este acolo și doar așteaptă să-l eliberezi pentru a se manifesta.
Am parcurs acest drum și-l mai parcug, doar că acum acceptându-l așa cum este, a devenit mai ușor. Mi-am privit demonii în față și i-am îmblânzit, am trecut prin frici de care nici nu știam că există. Am savurat din plin meniul emoțiilor negative și le-am înțeles.
Am văzut iadul pentru a înțelege raiul, am muncit mult să dau vălurile întunericului la o parte ca să ajung la esența divină și atunci am înțeles că, de fapt, ea era cea care m-a ghidat în tot acest parcurs și atunci când eram jos și vroiam să renunț, ea era cea care-mi șoptea că mai pot, că trebuie să merg înainte, iar acum pot să-i ajut și pe alții, cei care vor să pornească pe acest drum sau cei care s-au poticnit la vreo răscruce și o fac cu mare drag.
Mă bucur că oamenii încep să-și deschidă inimile spre pace și mințile spre adevăr, că vor să se cunoască cu adevărat cine sunt și de ce sunt aici. Important este să vrei să faci primul pas !
Știu că textul a fost cam lung, dar astfel este și drumul transformării sau al trezirii, al schimbării sau al vindecării sufletului. Nu vreau să sperii pe nimeni, ci doar să încurajez: esența divină din noi așteaptă să o căutăm și ne va ajuta în acest proces, iar găsirea ei însemnă găsirea păcii adevărate, a iubirii necondiționate, a ghidării și ajutorului divin. Restul urmează acestora !
Sper să vă fiu de folos, cu drag și lumină pentru voi !
Te-ar putea interesa și : 2 Povești înțelepte despre viață și suflet
Subconștientul este o poartă către suflet
Suntem ființe spirituale care trăiesc experiența umană
Imagine: www.pixabay.com

Adevărat, și, mulțumesc. Mintea mea încearcă să opună rezistență, dar sufletul rezonează cu această informație .Mulțumesc cu recunoștință!
I commenti sono chiusi.