Rugăciunea- arta de a crede nevăzutul- Neville Goddard- traducere după cartea L’arte di credere: L’azione scientifica della preghiera
Rugăciunea este paspartu-ul. O cheie se poate potrivi unei uși a unei case, dar când poate deschide toate ușile, își poate reclama rangul de paspartu. O asemenea cheie este, pentru toate problemele pământești, rugăciunea.
Rugăciunea și Legea reversibilității
Rugăciunea este o artă şi cere practică.
Legea universală a reversibilităţii este temelia pe care se bazează afirmaţiile ei. Fie că omul reuşeşte sau nu să inverseze transformarea unei forţe, el ştie, totuşi, că toate transformările forţei sunt reversibile. Cum căldura poate produce mişcare mecanică, şi mişcarea mecanică poate produce căldură.
Această lege e de maximă importanţă, deoarece îţi permite să anticipezi transformarea inversă odată ce s-a verificat transformarea directă. Dacă ştii cum te-ai simţi de ţi s-ar realiza obiectivul, atunci, reciproc, ai şti ce stare ai putea realiza pentru a trezi în tine un asemenea sentiment. Porunca de a te ruga crezând că deja posezi acel ceva pentru care te rogi se bazează pe cunoaşterea acestei legi a inversei transformări.
Dacă rugăciunea ta împlinită produce în tine o trăire sau o stare de conştienţă definite, atunci, şi invers, acea trăire sau stare de conştienţă particulare trebuie să-ţi producă rugăciunea împlinită. Fiindcă toate transformările forţelor sunt reversibile, ar trebui să-ţi asumi întotdeauna sentimentul dorinţei tale împlinite. Ar trebui să-ţi trezeşti în tine sentimentul că eşti şi ai ceea ce până acum ai dorit numai să fii şi să ai. Aceasta se face cu uşurinţă contemplând bucuria pe care ai trăi-o dacă obiectivul tău ar fi un fapt împlinit, astfel că trăieşti şi îţi mişti şi îţi păstrezi fiinţa în sentimentul că dorinţa ta e realizată.
Sentimentul dorinţei împlinite, de e însuşit şi susţinut, trebuie să concretizeze starea care l-ar fi creat. Asumă-ţi sentimentul dorinţei tale împlinite şi continuă să simţi că e împlinită până când ceea ce simţi se concretizează.
Rugăciunea – arta de a crede ceea ce e negat de simţuri – ţine aproape exclusiv de subconştient. Prin rugăciune, subconştientului i se sugerează să accepte dorinţa împlinită şi, raţionând deductiv, o desfăşoară logic spre finalul ei legitim.
Imaginație și credință
Rugăciunile nu sunt făcute eficient dacă nu există un raport între minţile conştientă şi subconştientă ale operatorului. Acesta se face prin imaginaţie şi credinţă.
Imaginaţia şi credinţa sunt singurele abilităţi ale minţii necesare pentru a crea condiţii concrete. Credinţa necesară pentru operarea cu succes a legii conştienţei este o credinţă pur subiectivă şi este posibilă prin oprirea opoziţiei active din partea minţii obiective a operatorului. Depinde de abilitatea ta de a simţi şi accepta ca adevărat ceea
ce simţurile tale obiective neagă.
Nu ceea ce vrei atragi, atragi ceea ce crezi a fi adevărat !
Imaginaţia este începutul progresului a toate formele, iar credinţa este substanţa din care ele sunt formate. Prin imaginaţie, ceea ce există latent sau este adormit în adâncul conştienţei se trezeşte şi i se dă formă. Lecuirile atribuite influenţei anumitor medicamente, moaşte sau locuri sunt efectele imaginaţiei şi credinţei. Puterea tămăduitoare nu este în spiritul care e în ele, este în spiritul în care sunt ele acceptate.
Cunoscând legea reversibilităţii, omul disciplinat îşi transformă lumea imaginând şi simţind numai „câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun”. Mântuitorul lumii nu e un om, ci manifestarea care va mântui. Mântuitorul bolnavului este sănătatea, a celui flămând e mâncarea, a celui însetat mântuirea este apa.
Imaginația și credința sunt secretele imaginației.
Legea transmisiei gândului
Pentru a te ruga eficient, trebuie să ai obiective clar definite. Trebuie să ştii ce vrei înainte de a putea cere. Trebuie să ştii ce vrei înainte de a putea simţi că ai deja, iar rugăciunea este sentimentul dorinţei împlinite. Nu contează ce e ceea ce cauţi în rugăciune sau unde e sau pe cine priveşte.
Nu ai nimic de făcut în afară de a te convinge pe tine de adevărul a ceea ce doreşti să vezi manifestat. Când te ridici din rugăciune, nu mai cauţi, fiindcă – dacă te-ai rugat corect – ţi-ai însuşit subconştient realitatea stării căutate, iar prin legea reversibilităţii, subconştientul tău trebuie să concretizeze ceea ce afirmă.
. Nimic nu ni se întâmplă dacă nu există în propria noastră natură.
O persoană care îndreaptă un gând răutăcios spre altul va fi rănit de ricoşeu dacă nu reuşeşte să obţină acceptul subconştient al aceluia. „Ce semeni, aceea culegi”. Mai mult, ceea ce poţi dori şi crede despre altul poate fi dorit şi crezut despre tine, iar tu nu ai puterea de a o respinge dacă cel care ţi-o doreşte o acceptă ca fiind un adevăr în ceea ce te priveşte.
A da presupune abilitatea de a primi. Posibilitatea de a imprima o idee în mintea altuia presupune abilitatea acelei minţi de a primi acea impresie. Nebunii exploatează lumea; înţelepţii o transfigurează.
Nu accepta niciodată ca adevărat despre alţii ceea ce nu ai vrea să fie adevărat despre tine. Pentru a trezi o stare înlăuntrul altuia, aceasta trebuie să fie trează mai întâi în tine. Starea pe care ai transmite-o altuia poate fi transmisă dacă este crezută de tine. Aşadar, a da înseamnă a primi. Nu poţi da ceea ce nu ai şi ai numai ceea ce crezi. Deci a crede o stare ca fiind adevărată despre altul nu numai că trezeşte acea stare înlăuntrul aceluia, dar îi dă viaţă şi în tine. Eşti ceea ce crezi.
Lumea este o oglindă în care fiecare se vede reflectat pe sine. Lumea concretă reflectă credinţele minţii subiective.
Obiceiul aparent inofensiv de „a vorbi cu tine însuţi” este cea mai rodnică formă de rugăciune. Cum certurile mentale produc conflicte, similar, conversaţiile mentale bine alese produc stări vizibile ale fluxurilor prielnice. Omul se creează pe sine din propria sa imaginaţie.
Virtutea milostivirii e de două ori binecuvântată – binecuvântează pe cel care a primit-o şi pe cel care a dat-o” . Binele pe care îl accepţi subiectiv ca adevărat despre alţii nu numai că se va exprima prin ei, dar o bună parte se va realiza prin tine.
Cea mai mare rugăciune
Imaginaţia este începutul creaţiei. Îţi imaginezi ce doreşti şi apoi crezi că e real.
Omul perfect nu judecă după aparenţe, ci judecă drept. Îi vede pe alţii aşa cum îi doreşte să fie; aude numai ceea ce vrea să audă. Vede numai binele din alţii. Asupra lui nu e nicio osândă, fiindcă el transformă lumea cu văzul şi auzul lui.
O dispoziţie îşi atrage afinităţile, dar nu creează ceea ce atrage. Cum somnul se cheamă prin simţământul „mi-e somn”, la fel, şi Iisus Hristos se cheamă prin sentimentul „Eu sunt Iisus Hristos”. Omul se vede numai pe sine. Nimic din ce nu e în natura lui nu se întâmplă omului. Oamenii se ivesc în jurul tău din mulţime trădându-şi afinitatea cea mai apropiată dispoziţiilor tale pe măsură ce se zămislesc. Îi întâlnești aparent din întâmplare, dar descoperi că sunt pe măsura dispoziţiilor tale. Fiindcă dispoziţiile tale se exteriorizează continuu pe ele însele, poţi profeţi, citindu-ţi propriile dispoziţii, că vei întâlni curând, fără ca măcar să cauţi, anumite personaje şi anumite circumstanţe.
Prin urmare, cheamă-L pe Cel perfect întru fiinţă trăind în sentimentul „Eu sunt Hristos”, căci Hristos este singurul concept de sine prin care se pot vedea realităţile dezvăluite ale veşniciei.
Citește și: Legea Asumpției- Neville Goddard
Arta realizării dorințelor- Goddard Neville
Imagine: pixabay.com
I commenti sono chiusi.