Arta realizării dorințelor. Trăirea e secretul- Neville Goddard,
Conştienţa este cauza, precum şi substanţa întregii lumi. Spre conştienţămtrebuie să ne îndreptăm dacă vrem să descoperim secretul creaţiei.
Legea Conștienței și arta realizării dorințelor
Cunoaşterea legii conştienţei şi metoda de operare a acestei legi îţi va permite să îţi realizezi toate dorinţele vieţii.Conştienţa este singura și unica realitate. Pentru a opera inteligent legea conştienţei, e necesar să înţelegem relaţia dintre conştient şi subconştient. Conştientul e personal şi selectiv , iar subconştientul este impersonal şi neselectiv. Conştientul este tărâmul efectului, iar subconştientul e domeniul cauzei. Aceste două aspecte sunt diviziunile masculin şi feminin ale conştienţei. Conştientul este masculin, iar subconştientul este feminin.
Conştientul generează idei şi imprimă aceste idei în subconştient, iar subconştientul primeşte ideile şi le dă formă şi expresie.
Prin această lege – mai întâi concepând o idee şi apoi imprimând ideea concepută în subconştient – toate lucrurile evoluează din conştienţă. Conştientul imprimă subconştientul, în timp ce subconştientul exprimă tot ceea ce îi este imprimat.
Subconştientul nu dă naştere la idei, el doar le acceptă ca adevărate pe acelea pe care mintea conştientă le simte ca fiind adevărate şi, într-un fel numai lui cunoscut, concretizează ideile acceptate. Astfel, prin puterea lui de a imagina şi a simţi, precum şi prin libertatea lui de a alege ideea pe care să o întreţină, omul are control asupra creaţiei. Controlul asupra subconştientului se obţine prin controlul asupra ideilor şi emoțiilor tale.
Emoțiile sunt secretul din arta realizării dorințelor
Procesul creativ începe cu o idee şi ciclul său îşi urmează cursul ca sentiment şi se încheie cu voinţa de a acţiona.
Ideile sunt imprimate în subconştient prin intermediul trăirii. Nicio idee nu poate fi imprimată subconştientului până ce nu este trăită, simţită, dar, odată trăită – fie ea bună, rea sau neutră – trebuie să fie exprimată. Trăirea emoției e singurul, unicul mijloc prin care ideile sunt transmise subconştientului. Astfel, cel care nu-şi controlează sentimentele poate cu uşurinţă imprima subconştientului stări nedorite. Prin control al emoțiilor nu se înţelege stăpânirea sau suprimarea lor, ci, mai degrabă, disciplinarea sinelui în a imagina şi întreţine numai acele trăiri care contribuie la fericirea ta.
Controlul emoțiilor este de maximă importanţă pentru o viaţă plină şi fericită. Nu întreţine o emoție nedorită, nici nu gândi solidar greşelii de orice fel. Nu stărui asupra imperfecţiunii tale sau a altora. A face asta înseamnă a imprima subconştientul cu aceste limitări. Ce nu vrei să ţi se facă ţie nu simţi că ţi se face nici ţie nici altuia. Aceasta e întreaga lege a unei vieţi pline şi fericite. Orice altceva este numai detaliu.
”Sunt sănătos” e o emoție mai puternică decât ”voi fi sănătos”. A simţi că voi fi înseamnă a recunoaşte că nu sunt; sunt este mai puternic decât nu sunt. Ceea ce simţi că eşti domină întotdeauna ceea ce simţi că ţi-ar plăcea să fii.
Simțirea precede manifestarea şi e fundaţia pe care se sprijină întreaga manifestare. Fii atent cu stările şi trăirile tale, căci e o legătură indestructibilă între sentimentele tale şi lumea ta vizibilă. Trupul tău este un filtru emoţional şi poartă semnele inconfundabile ale trăirilor tale predominante. Tulburările emoţionale, în special trăirile suprimate, sunt cauzele tuturor bolilor. A simţi intens în privinţa unei nedreptăţi fără a exprima acea simţire este începutul bolii – suferinţei – atât în trup cât şi în mediu. Nu întreţine sentimentul regretului sau al eşecului, căci frustrarea sau îndepărtarea de obiectivul tău duce la boală.
Gândeşte intens numai la starea pe care doreşti să o realizezi. Simţind realismul stării căutate şi trăind şi acţionând cu această convingere e calea tuturor miracolelor aparente. Toate schimbările de expresie sunt cauzate de o schimbare afectivă. O schimbare afectivă înseamnă o schimbare a destinului. Întreaga creaţie se produce pe tărâmul subconştientului. Ceea ce trebuie să obţii, aşadar, este un control contemplativ al operaţiunii subconştientului, adică, un control al ideilor şi trăirilor tale.
Norocul sau întâmplarea nu sunt responsabile pentru lucrurile care ţi se întâmplă ţie, nici soarta predestinată nu e autorul şansei sau neşansei tale. Impresiunile tale subconştiente determină condiţiile lumii tale.
Subconştientului nu-i pasă de adevărul sau falsitatea trăirii tale. Acceptă întotdeauna ca adevărat ceea ce simţi tu a fi adevărat. Trăirea este acordul subconştientului asupra adevărului a ceea ce e declarat a fi adevărat.
Datorită acestei caracteristici a subconştientului, nimic nu e cu neputinţă omului. Orice poate mintea omului concepe şi simţi a fi adevărat, subconştientul poate şi trebuie să concretizeze. Trăirile tale creează tiparul după care lumea ta e modelată şi o schimbare de sentiment este o schimbare de tipar.
Subconștientul în arta realizării dorințelor
Pentru a imprima subconştientului starea dorită, trebuie să-ţi asumi sentimentul pe care l-ai trăi dacă ţi-ai fi realizat deja dorinţa. Trebuie să te preocupe numai obiectivul în sine. A gândi cu pasiune la orice stare înseamnă a o imprima subconştientului. Aşadar, dacă insişti asupra dificultăţilor, piedicilor sau întârzierilor, subconştientul, prin însăşi natura sa neselectivă, acceptă sentimentul dificultăţilor şi piedicilor drept solicitare din partea ta şi continuă să le producă în lumea din jurul tău.
Subconştientul este centrul creaţiei. Primeşte ideea asupra sa prin sentimentele omului. Nu schimbă niciodată ideea primită, dar întotdeauna îi dă formă. Aşa că, subconştientul exteriorizează ideea după chipul şi asemănarea sentimentului primit. A simţi o stare de deznădejde sau imposibilitate înseamnă a imprima subconştientul cu ideea eşecului.
Somnul- ușa către subconștient în arta realizării dorințelor
Somnul, viaţa care ocupă o treime din şederea noastră pe pământ, este uşa naturală către subconştient.
Cele două treimi conştiente ale vieţii noastre pe pământ sunt măsurate prin gradul de atenţie pe care îl dăm somnului.
Ceea ce ai în conştienţă când mergi la culcare este măsura expresiei tale în cele două treimi treze ale vieţii tale pe pământ. Inconştienţa somnului e starea naturală a subconştientului. Fiindcă toate lucrurile vin dinlăuntrul tău şi concepţia ta despre tine determină ceea ce vine, ar trebui să trăieşti mereu dorinţa deja împlinită înainte de a te lu
somnul.
Starea, dispoziţia ta de dinaintea somnului defineşte starea ta de conştienţă cu care te înfăţişezi veşnicei tale iubite, subconştientul tău. Ea te vede exact aşa cum te simţi pe tine a fi. Dacă, pe măsură ce te pregăteşti de culcare, îţi asumi şi menţii conştienţa succesului simţind „Sunt plin de succes”, trebuie să fii un om de succes. Întinde-te pe spate, cu capul la acelaşi nivel cu cel al corpului. Simte-te cum te-ai simţi dacă ai fi în posesia dorinţei tale împlinite şi cufundă-te în necunoştinţă.
Subconştientul nu doarme niciodată. Somnul este poarta prin care mintea conştientă, trează, trece pentru a se uni în creaţie cu subconştientul. Somnul ascunde actul creativ, în timp ce lumea concretă îl descoperă. În somn, omul
imprimă subconştientul cu propria sa concepţie de sine. Pregătindu-te de culcare, te simţi într-o stare a dorinţei ce a primit răspuns şi apoi te cufunzi în inconştienţă.
Noapte după noapte, ar trebui să-ţi asumi sentimentul de a fi, a avea şi de a petrece ceea ce cauţi să fii, să ai şi să vezi manifestându-se. Nu te culca niciodată simţindu-te descurajat sau nesatisfăcut. Nu dormi niciodată în conştienţa eşecului.
Somnul e poarta către ceruri. Ceea ce duci acolo ca sentiment, ca trăire, vei aduce ca acţiune, condiţie sau obiect în spaţiu. Adormi aşadar cu sentimentul dorinţei împlinite.
Rugăciunea -iluzie a somnului în arta realizării dorințelor
Rugăciunea, ca şi somnul, e tot o intrare spre subconştient. Mintea, în rugăciune, se află într-o stare de relaxare şi receptivitate asemănătoare senzaţiei obţinute chiar înainte de a adormi.
Rugăciunea nu e atât ce ceri, cât cum te pregăteşti pentru a primi. „Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea” [Marcu 11:24]. Singura condiţie necesară este să crezi că rugăciunile tale au primit deja
răspuns și se vor manifesta.
În clipa în care accepţi dorinţa ca fapt împlinit, subconştientul găseşte mijloace pentru realizarea ei. Pentru a te ruga eficient, aşadar, trebuie să accepţi dorinţa, să simţi dorinţa împlinită.
Rugăciunea e arta de a ceda dorinţei şi nu de a forţa dorinţa. Oricând trăirea ta e în conflict cu dorinţa ta, trăirea va învinge. Trăirea dominantă se exprimă pe sine, invariabil. Rugăciunea trebuie să fie fără efort. În încercarea de a întări o atitudine a minţii care este negată de simţuri, efortul e dezastruos.
Cheamă-ţi dorinţele întru fiinţă imaginând şi trăind dorinţele ca deja împlinite. Pe măsură ce este acceptat finalul, devii complet indiferent la potenţiale eşecuri, fiindcă acceptarea finalului constrânge mijloacele spre acel final. Când ieşi din momentul rugăciunii, e ca şi când ţi s-a arătat finalul fericit şi de succes al unui film, deşi nu ţi s-a arătat cum s-a obţinut acel final. Totuşi, fiind martor al sfârşitului, indiferent de orice secvenţă a punctului culminant, rămâi calm şi sigur în cunoaşterea că finalul a fost perfect definit.
Sursa: Opere Complete, o compilație de Barry Peterson- Neville Goddard, Adevăr Divin
Citește și La porunca ta– Neville Goddard
imagine: pixabay.com
I commenti sono chiusi.