Neâmplinirea dorinței duce la frustrare
În cartea sa ”4 pași către liniștea sufletului”, Henry Kellerman susține :” La origine este dorinţa. Aproape toate lucrurile sunt dorinţe. Cu toţii suntem creaturi îmbibate de dorinţe. Aceasta înseamnă că oamenii au mereu tot felul de dorinţe. Și mai presus de orice, de obicei nu facem deosebirea între marile dorinţe și cele mici. Pentru noi, toate sunt mari! Vrem ceea ce vrem atunci când vrem. Și aceasta e adevărat pentru noi toţi”.
Neâmplinirea dorinței duce la frustrare
În esenţă, dorinţa se naște din ceea ce se numește „principiul plăcerii“. Astfel, oamenii vor să se simtă tot timpul bine, mulţumiţi, satisfăcuţi și împliniţi. Oamenii vor să scape de sentimentele neplăcute.
Problema e că viaţa este construită în așa fel încât, de obicei, dorinţele noastre nu se îndeplinesc. Sau, dacă se împlinesc, nu este așa cum ne așteptam noi. Sau, dacă ni se îndeplinesc așa cum am vrut noi, aceasta se întâmplă adesea prea târziu. Sau, chiar dacă dorinţele ni se îndeplinesc când vrem, ele nu sunt de obicei pe măsura așteptărilor noastre.
Cel mai adesea avem nevoie de lucruri, vrem lucruri, ne rugăm pentru lucruri, ne dorim lucruri — având nevoie, vrând, rugându-ne, dorind — mai mult sau mai puţin la fel. Dar, de cele mai multe ori, dorinţele noastre nu se împlinesc. Ce se întâmplă atunci? E foarte simplu. Ne simţim frustraţi, trăim un sentiment de neputinţă și devenim tensionaţi.
Neâmplinirea dorinței duce la frustrare
Și după aceea ce urmează? Vom căuta moduri de a ne simţi mai bine. Și, de obicei, facem aceasta căutând și urmărind să ne simţim mai bine într-un mod automat — și inconștient. Așa încercăm să ne simţim mai bine și să suprimăm frustrarea. Nu ne place să fim neputincioși; cu alte cuvinte, nu vrem să fim lăsaţi să așteptăm.
Această problemă a frustrării este interesantă întrucât fiecare om — oricine — are aceeași reacţie la frustrare. Dacă nu obţinem ceea ce vrem, ne simţim frustraţi, supăraţi, încordaţi, ceea ce creează un sentiment de neajutorare în fiecare persoană. Dar ce înseamnă neajutorarea? Înseamnă, de fapt, că ne simţim neputincioși. Când o persoană este frustrată din pricină că o dorinţă a fost blocată, atunci se simte neajutorată sau lipsită de putere — neputincioasă.
Să luăm un exemplu. Alergi după un autobuz sau după un tren. Vezi autobuzul sau trenul și alergi după el, dar nu știi sigur dacă vei reuși sau nu să-l prinzi. Dorinţa de a prinde autobuzul sau trenul este presantă. Simţi că trebuie să-l prinzi. Și aproape că reușești, alergi, alergi!
Ai ajuns aproape de ușa autobuzului sau a trenului, dar aceasta se închide în faţa ta și vehiculul se pune în mișcare, în vreme ce tu rămâi pe loc istovit, respirând cu greutate după atât efort. Așadar, rămâi în staţia de autobuz sau pe peronul gol, cu bagaje cu tot, știind că următorul autobuz sau tren va veni după douăzeci de minute (dacă nu întârzie) și că nu vei fi la timp acolo unde trebuia să ajungi sau că vei face mai mult pe drumul spre casă.
Te simţi bine sau puternic fiindcă dorinţa ta de a prinde trenul s-a năruit? Nu, firește că nu. Dimpotrivă, te simţi frustrat, privat de putere — neputincios. Nu ţi-ai îndeplinit dorinţa. Te simţi frustrat și, ca urmare, neputincios.
Așadar, până acum avem dorinţa, blocarea dorinţei, frustrarea din cauza nesatisfacerii dorinţei și inevitabilul sentiment care derivă întotdeauna din această blocare a dorinţei — acela al lipsei de putere sau neputinţa.
Neâmplinirea dorinței duce la frustrare
Câteva caracteristici ale dorinţelor
Dorinţele sunt ceea ce vrem. Aceasta se referă la toate dorinţele, de la cele mai stupide la cele mai serioase. Trebuie să ne amintim că dorinţele nu sunt guvernate prea mult de legile societăţii. Mai degrabă ele se nasc din nevoile, atitudinile și sentimentele noastre.
De obicei dorim să intrăm în posesia anumitor lucruri sau să realizăm anumite lucruri. Ne dorim dragoste, dorim sănătatea cuiva sau moartea cuiva. Dorim să fim lăudaţi. Dorim să aflăm numai vești bune despre unii și numai vești rele despre alţii. Căutăm confortul, siguranţa, fericirea, avantajele, triumful, tovărășia și victoriile mici sau mari.
A venit momentul să precizez de ce unele simptome suprimă tensiunea și disconfortul afectiv, în vreme ce altele le accentuează. Totul are legătură cu dorinţele. Unele eliberează de tensiune, în timp ce altele o amplifică.
Cum poate fi explicat acest fapt? Răspunsul constă în natura dorinţei oricărei persoane — adică în direcţia dorinţei. Să simplificăm: dacă dorinţa ta este una directă, adică dacă dorești să ai ceva, simptomul va suprima pur și simplu tensiunea. Pe de altă parte, dacă dorinţa e indirectă, adică dacă dorești să eviţi ceva, atunci simptomul va amplifica tensiunea.
Sursa :”4 pași către liniștea sufletului”-Henry Kellerman
Te-ar putea interesa și: Sinele Divin este veriga de legătură cu sufletul
Matricea emoțiilor: Emoțiile au o durată de viață
Emoțiile ne influențează alegerile și viața
Imagine: www.pixabay.com
I commenti sono chiusi.