Skip to content

Libertate pentru toți- Neville Goddard- The Most Important 1)

libertate pentru toti

Libertate pentru toți- Neville Goddard

Conştienţa neschimbătoare este Dumnezeu, singura realitate. Prin conştienţă neschimbătoare se înţelege un simţ al conştiinţei ”de a fi”; un simţ al cunoaşterii că EU SUNT, separat de cel al cunoaşterii CINE SUNT EU.

Unicitatea lui Dumnezeu- Libertate pentru toți

EU SUNT conştient de a fi om, dar nu trebuie să fiu om pentru a fi conştient că exist. Înainte de a deveni conştient că sunt cineva, EU, conştiinţa neschimbătoare, eram conştient că exist, iar această conştiinţă nu depinde de a fi cineva anume. EU SUNT de-sinestătător, conştienţă neschimbătoare; am devenit conştient a fi cineva; şi voi deveni
conştient a fi altcineva decât cel de care sunt acum conştient a fi; dar EU SUNT veşnic conştient de a fi, indiferent că sunt fără de formă şi neschimbător, sau sunt formă schimbătoare.

Nu există noroc sau accident pe care să le invoc drept cauze pentru ceea ce mi se întâmplă . Nici soarta predestinată nu este autorul fericirilor ori nenorocirilor mele. Inocenţa şi vina sunt simple cuvinte fără de înţeles pentru legea conştienţei, ele doar reflectă starea de conştienţă în sine.

Conştienţa de vină atrage după sine condamnare. Conştienţa lipsei produce sărăcie. Omul a uitat că starea lui interioară este cauza manifestării exterioare – „Precum înăuntru, aşa şi afară”.

„EU SUNT Domnul şi nimeni altul! Afară de Mine nu este Dumnezeu” îmi declară conştienţa de a fi unul şi singurul Domn, iar în afară de conştienţa mea nu este Dumnezeu. „Stai neclintit şi cunoaşte că EU SUNT Dumnezeu”, înseamnă că ar trebui să-mi liniştesc mintea şi să cunosc astfel că propria mea conştienţă este Dumnezeu.

„Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert” , „Eu sunt Domnul şi acesta este Numele Meu” . Acum că ţi-ai descoperit EU SUNT-ul tău, conştienţa ta ca fiind Dumnezeu, nu spune că ar fi adevărat în privinţa ta ceva ce nu ai spune că ar fi adevărat în privinţa lui Dumnezeu, căci definindu-te pe tine, Îl defineşti pe Dumnezeu. Dumnezeu şi omul sunt una. Tu şi cu Tatăl sunteţi una.

Numele lui Dumnezeu- Libertate pentru toți

Poveştile Bibliei sunt toate revelaţii mistice scrise în simbolism oriental ce descoperă celui intuitiv secretul creaţiei şi formula eliberării. Biblia este încercarea omului de a exprima în cuvinte cauza şi modalitatea creaţiei. Omul a descoperit că propria lui conştienţă era cauza, ori creatorul lumii sale, aşa că s-a apucat să spună povestea creaţiei într-o serie de poveşti simbolice cunoscute nouă astăzi drept Biblie.

Pentru a înţelege această măreaţă carte îţi trebuie puţină inteligenţă şi multă intuiţie – suficientă inteligenţă pentru a-ţi permite să citeşti cartea şi intuiţie pentru a o interpreta şi înţelege ceea ce citeşti. Ai putea întreba de ce Biblia a fost scrisă în limbaj simbolic. De ce nu a fost scrisă într-un stil clar, simplu, pentru ca toţi cei care o citesc să o înţeleagă. Fiindcă toţi oamenii vorbesc într-un limbaj simbolic pentru partea de lume care diferă de a lor.

Continuare aici: Numele lui Dumnezeu

Legea Creației- Libertate pentru toți

În povestea lui Noe se consemnează că Ham a văzut secretele Tatălui său , şi din cauza descoperirii lui, a fost făcut robul fraţilor săi , Sem şi Iafet. Ham, sau sentimentul, este secretul Tatălui, EU SUNT-ul tău, căci prin sentiment, prin trăire lăuntrică se uneşte conştienţa doritoare cu lucrul dorit. Uniunea conştientă este făcută posibilă numai prin sentiment.

A simţi prezenţa lucrului dorit, a realiza subiectiv o stare imprimând-o asupra ta, prin simţire, prin trăirea lăuntrică a stării conştiente definite – acesta este secretul creaţiei.

Abilitatea de a simţi nevăzutul, de a face reală o stare subiectivă precisă prin simţul trăirii interioare este secretul creaţiei, secretul prin care Cuvântul sau dorinţa nevăzută devin vizibile – se fac trup . „Dumnezeu cheamă la fiinţă cele ce încă nu sunt . Conştienţa cheamă la fiinţă lucruri care nu se văd încă, şi face asta mai întâi definindu-se pe sine drept ceea ce doreşte să exprime şi apoi rămânând înlăuntrul stării definite până ce invizibilul devine vizibil.

Nu pune în discuţie felul în care se va produce; pur şi simplu simte că îl ai deja. Asumă-ţi atitudinea mentală care
ar fi a ta dacă ai fi deja în posesia lui, astfel încât să simţi că s-a rezolvat.

Simţirea – trăirea lăuntrică este secretul creaţiei.

Secretul trăirii lăuntrice- Libertate pentru toți

Conştienţa ta este cauza lumii tale. Starea conştientă în care te menţii determină felul lumii în care trăieşti.

Să cunoşti legea expresiei de sine, legea prin care nevăzutul se face văzut, nu e suficient. Ea trebuie aplicată; şi iată metoda de aplicare:

Pasul 1Binecuvântarea, sau aducerea în realitate a unui lucru

Şezi în camera ta și gândește-te la un covor ori lampă pe care ţi-ar plăcea să o ai în această cameră anume. Priveşte la spaţiul din cameră unde ai pune-o, dacă ai avea-o. Închide-ţi ochii şi lasă ca tot ce ocupă acel spaţiu al camerei să dispară. În imaginaţia ta, vezi acel loc ca spaţiu gol – nu e absolut nimic acolo. Acum începe să umpli acest spaţiu cu piesa de mobilier dorită; simte şi „atinge” faptul că acum o ai în acel loc, imaginează că vezi ceea ce doreşti să vezi. Continuă în această conştienţă până ce simţi fiorul posesiunii.

Paul 2- Binecuvântarea sau aducerea în realitate a unui loc

Şezi acum în apartamentul tău din New York City, contemplând bucuria care ar fi a ta dacă ai fi pe un pachebot navigând de-a lungul vastului Atlantic. „Mă duc să vă gătesc loc. Şi dacă Mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu” . Ochii-ţi sunt închişi; ai dat conştient drumul apartamentului din New York şi în locul lui simţi şi „atingi” că eşti pe un pachebot oceanic. Eşti aşezat pe un scaun pe punte; nu e nimic în jur decât vastul Atlantic.

Fixează realitatea vasului şi a oceanului astfel încât îţi poţi aminti din această stare ziua când stăteai în apartamentul tău din New York şi visai la această zi pe mare. Aminteşte-ţi imaginea mentală cu tine însuţi stând aici în New York visând la această zi. În imaginaţia ta, vezi imaginea din memorie cu tine stând în trecut, acolo, departe, în apartamentul din New York.

Dacă reuşeşti să priveşti în urmă la apartamentul tău din New York fără să te întorci conştient acolo, atunci ai pregătit eficient realitatea acestei călătorii. Rămâi în această stare conştientă simţind realitatea vasului şi a oceanului; simte bucuria acestei realizări – apoi deschide-ţi ochii. Aceasta înseamnă că „Te-ai dus şi ai gătit loc”; ai fixat o stare psihologică precisă şi, unde ai fost în conştienţă, acolo vei fi şi cu trupul.

Pasul 3- Aducerea în realitate a unui punct în timp

Renunţi conştient la ziua aceasta, luna sau anul, după caz, şi îţi imaginezi că acum este ziua, luna sau anul pe care doreşti să le experimentezi. Trăieşti lăuntric, simţi realitatea timpului dorit imprimând asupra ta faptul că s-a împlinit de-acum. Percepând naturaleţea acestui timp, începi să simţi fiorul de a fi realizat deplin ceea ce, înainte de a începe această călătorie psihologică în timp, doreai să experimentezi în acel timp.

Sabatul- Libertate pentru toți

Adevăratul înţeles al celor şase zile de lucru este descoperit în misterul lui VAV, care este cea de-a şasea literă din alfabetul ebraic şi cea de-a treia în Numele Divin – IOD HE VAV HE. După cum s-a arătat mai devreme în misterul numelui lui Iehova, VAV înseamnă a uni. Creatorul este unit cu creaţia sa prin simţire; iar timpul necesar pentru a fixa o trăire precisă este adevărata măsură a acestor şase zile ale creaţiei. Separându-te mental de lumea concretă şi ataşându-te pe tine însuţi, prin secretul simţirii stării subiective, este funcţia celei de-a şasea litere a alfabetului ebraic, VAV, ori cele şase zile lucrătoare.

Există întotdeauna un interval între fixarea stării subiective şi expresia exterioară a acelei stări. Intervalul se numeşte sabat. Sabatul este odihna mentală ce urmează fixării stării psihologice; este rezultatul celor şase zile de lucru. „Sâmbăta a fost făcut pentru om” . Această odihnă mentală care urmează unei impregnări conştiente eficiente este perioada de graviditate mentală; o perioadă al cărei scop este incubaţia manifestării.

Această perioadă a fost făcută pentru manifestare; nu manifestarea a fost făcută pentru ea. Automat ţii sabatul ca zi de odihnă – o perioadă de odihnă mentală – dacă reuşeşti în realizarea celor şase zile de lucru. Nu poate fi niciun sabat, nicio a şaptea zi, nicio perioadă de odihnă mentală până ce se încheie cele şase zile – până ce ajustarea psihologică este completă şi imprimarea mentală realizată deplin.

Omul este avertizat că, de nu va ţine sabatul, de nu va reuşi să pătrundă în odihna dumnezeiască, el nu va căpăta făgăduinţa – va eşua în a-şi realiza dorinţele. Motivul acestui lucru e simplu şi evident. Nu poate fi odihnă mentală până ce nu se va fi făcut o impresiune conştientă.

Sabatul este rezultatul a şase zile de muncă. Omul care cunoaşte adevăratul înţeles al acestor şase zile de lucru îşi dă seama că respectarea unei zile a săptămânii ca zi de tăcere propriu-zisă nu înseamnă că ţii sabatul. Pacea şi liniştea sabatului pot fi experimentate numai când omul a reuşit să devină conştient a fi ceea ce doreşte să fie. Dacă nu reuşeşte să-şi facă sie însuşi această impresiune conştientă, a ratat ţinta; a păcătuit, căci a păcătui înseamnă a rata ţinta – a eşua în a-şi realiza obiectivul; o stare în care nu există pace a minţii.

Înainte ca soarele să apună în această zi, trebuie să-ţi fi încheiat fixarea prin simţire: „Aşa este” – „Săvârşitu-s-a”.

Sursa: Fuori da questo mondo

Imagine: pixabay.com

Comments are closed.