Lecția Răului- Umbrele vieții . Anxietatea, tristețea și durerea sunt umbre ale vieții. Nu există inimă în această lume care să nu fi simțit ghimpele durerii, minte care să nu fi fost afectată de apele întunecate ale îndoielii sau ochi care să nu fi plâns cu lacrimi amare datorate angoasei și tulburării. Nu există cămin în care marii distrugători- boala și moartea- să nu fi pătruns, îndoliind inimile și învăluind totul în ceața întunecată a durerii. Toată lumea este mai mult sau mai puțin prinsă în mrejele puternice și aparent indestructibile ale răului, și întreaga umanitate este afectată de durere, nefericire și insucces.
Lecția Răului și suferințele
În încercarea de a scăpa din acest cerc vicios și de a evita într-un fel sau altul suferința generalizată, oamenii încearcă diferite căi în speranța că vor putea găsi o fericire durabilă. Unii își găsesc refugiul în alcool sau în excitația sexuală, alții în frumusețea estetică. Aceștia din urmă se ascund de suferința generalizată a lumii și se înconjoară de obiecte de lux, în speranța că acestea îi vor face fericiți. Alții tânjesc după bogăție sau faimă și subordonează orice alte idealuri acestora. În sfârșit, există oameni care își caută consolarea în ritualurile exterioare ale religiilor.
La început, acești oameni par să găsească fericirea pe care o caută, iar sufletul lor se simte pentru o vreme într-o siguranță deplină, uitând temporar de existența răului. Din păcate, această stare aparent beatifică nu durează niciodată prea mult, fiind înlocuită de boală, de o tristețe enormă, de tentație sau de un ghinion. Sufletul fragil cedează în fața acestei suferințe, iar țesătura fericirii sale aparente se destramă sub ochii lui.
Așa se face că deasupra capului oricărei fericiri personale atârnă sabia lui Damocles, sabia durerii, gata în orice moment să cadă și să strivească sufletul neprotejat de cunoaștere.
Copilul de-abia așteaptă să crească și să devină adult, iar adulții regretă inocența copilăriei. Săracul este sclavul lanțului care îl leagă, iar bogatul trăiește cu teama de sărăcie sau se folosește de bogăția sa pentru a căuta umbra iluzorie pe care o confundă cu fericirea.
Cum ne eliberăm de suferință ?
Oare chiar nu există o cale de eliberare de lanțurile durerii și suferinței ? Chiar nu există nicio modalitate de sfărâmare a lanțului răului ? Nici vorbă ! Există o cale prin care răul poate fi alungat pentru totdeauna din viața noastră. Există un proces prin care boala, sărăcia și condițiile adverse pot fi evitate. Pentru a realiza însă în ce constă această cale ce conduce la o realizare atât de glorioasă, noi trebuie să începem prin a înțelege natura răului.
Nu este suficient să negăm sau să ignorăm răul. Noi trebuie să-l înțelegem. Nu este suficient să ne rugăm la Dumnezeu pentru ca acesta să alunge răul din viața noastră. Noi trebuie să aflăm de ce ne afectează acesta și ce lecție ne învață el. Nu este suficient să tragem de lanțurile care ne leagă, în speranța că le-am putea rupe. Noi trebuie să înțelegem cum și de ce am devenit înlănțuiți. În acest scop, noi trebuie să ne distanțăm de realitatea imediată și să analizăm cine suntem și cum am ajuns aici.
Cum se transformă răul ?
Trebuie să încetăm să mai fim un elev neastâmpărat la școala experienței și trebuie să învățăm cu răbdare și cu smerenie lecțiile menite să ne conducă la cunoaștere, iar în ultimă instanță la perfecțiune. Atunci când este corect înțeles, răul se transformă dintr-un principiu universal cu o putere aparent nelimitată într-o simplă frază trecătoare a experienței umane și un profesor ideal pentru cei dispuși să învețe la școala vieții. Răul nu este un principiu abstract și exterior nouă, ci o experiență prin care trebuie să treacă inima noastră.
Prin examinarea plină de răbdare și prin rectificarea acesteia, noi putem descoperi gradat originea și natura răului, descoperire care va fi urmată inevitabil de eradicarea completă a acestuia.
Orice rău poate fi corectat și remediat, nefiind niciodată permanent. El este adânc ancorat în ignoranță, respectiv în necunoașterea adevăratei naturi și relații dintre lucruri , și atât timp cât vom rămâne în această stare de ignoranță, vom continua să fim expuși răului .
Nu există manifestare a răului din acest univers care să nu fie rezultatul ignoranței și care să nu conducă la o înțelepciune superioară, desigur, cu condiția ca noi să fim dispuși să îi învățăm lecția. De îndată ce facem acest lucru, răul dispare. Oamenii continuă să sufere pentru simplul motiv că nu sunt pregătiți și dispuși să își învețe lecțiile predate de lucrurile rele din viața lor.
Simbolul răului
Răul a fost simbolizat dintotdeauna prin întuneric, iar binele prin lumină. Realitatea sau interpretarea perfectă este ascunsă adânc în interiorul acestor simboluri. Așa cum lumina inundă Universul, iar întunericul nu este decât o umbră întunecată aruncată de un corp care interceptează câteva raze ale luminii nemărginite, Lumina Binelui Suprem este acea putere pozitivă și dătătoare de viață care inundă Universul, iar răul este umbra insignificantă aruncată de sinele care interceptează razele care cad asupra lui.
Chiar și atunci când noaptea scufundă totul în întunericul ei impenetrabil, ea nu acoperă decât o jumătate din planeta noastră minusculă, în timp ce restul Universului continuă să fie scăldată în lumina vie. De altfel, fiecare suflet știe că a doua zi se va trezi în lumina nouă a dimineții. În mod similar, dacă noaptea întunecată a tristeții, durerii, se așterne asupra sufletului tău, făcându-te să te împiedici la fiecare pas, cele care se interpun între tine și lumina eternă a fericirii și bucuriei nemărginite sunt dorințele tale personale, și că umbra neagră în care te-ai cufundat este aruncată chiar de sinele tău.
Destinația sufletului este evoluția
Așa cum întunericul care te înconjoară nu este altceva decât o umbră negativă care apare de nicăieri și care nu are o destinație, nici întunericul din interiorul tău nu reprezintă altceva decât o umbră negativă care trece efemer pe lângă sufletul tău luminos și aflat într-o continuă evoluție.
De ce trebuie să trecem prin acest întuneric al răului ? Deoarece, datorită ignoranței noastre, noi am ales singuri să facem acest lucru, iar prin experiența acumulată putem cunoaște și înțelege natura binelui și răului. După ce am trecut prin întuneric, ajungem să apreciem lumina. De aceea, după învățarea plenară a lecțiilor sale, ignoranța dispare și este înlocuită de înțelepciune.
Propune-ți să realizezi printr-o introspecție sinceră, nu doar în teorie, că răul este doar o etapă trecătoare în viața ta, o umbră creată de tine, și că ai atras singur, prin puterea legii imuabile, toate durerile, tristețile și ghinioanele, pentru că le meritai. Prin acceptarea și prin înțelegerea lor, tu poți deveni mai puternic, mai înțelept și mai nobil. Dacă vei înțelege acest lucru, tu îți vei putea modifica circumstanțele, vei putea transforma în bine tot răul din viața ta și vei putea țese cu o mână de maestru întreaga țesătură a destinului tău.
Sursa: Omul devine ceea ce gândește– James Allen
Citește și: Gândurile și menirea în viață
Efectul gândurilor asupra circumstanțelor exterioare
Imagine: www.pixabay.com