Efectul gândurilor asupra circumstanțelor exterioare. Mintea umană poate fi comparată cu o grădină ce poate fi cultivată inteligent sau lăsată în paragină. Indiferent dacă este cultivată sau neglijată, ea dă fructe. Chiar dacă omul nu cultivă semințe utile, există destule semințe inutile de buruieni care vor cădea, se vor acumula.
Efectul gândurilor asupra circumstanțelor exterioare
Așa cum un grădinar își cultivă lotul de pământ, semănând florile și fructele pe care și le dorește și desțelenind buruienile, noi trebuie să ne îngrijim grădina minții, să smulgem buruienile gândurilor impure, nedemne, inutile și incorecte și să cultivăm gânduri frumoase, nobile, curate și utile, tinzând astfel către perfecțiune. Prin acest proces, vom descoperi mai devreme sau mai târziu că suntem stăpânii propriului nostru suflet și a vieții noastre.
Mai mult, ajungem să descoperim legile gândirii și să înțelegem din ce în ce mai clar cum funcționează forțele-gânduri și elementele minții în modelarea caracterului, circumstanțelor și destinului nostru.
Gândurile și caracterul sunt acelaș lucru
Așa cum caracterul se relevă numai prin manifestarea lui în circumstanțele exterioare, aceste circumstanțe depind întru totul de starea noastră interioară de spirit. Asta nu înseamnă că anumite circumstanțe prin care trecem exprimă întregul nostru caracter, ci doar că ele sunt intim conectate cu anumite gânduri pe care le emitem, fiind indispensabile pentru dezvoltarea noastră ulterioară.
Indiferent în ce etapă ne aflăm, aceasta corespunde întru totul legii existenței noastre, respectiv gândurilor care ne structurează caracterul. Nimic din viața noastră nu este întâmplător, totul fiind rezultatul legii, care nu poate da greș. Acest lucru este valabil în egală măsură pentru cei nemulțumiți de mediul exterior și pentru cei încântați de acesta.
Noi suntem ființe progresive, aflate în plin proces de evoluție. De aceea, fiecare etapă prin care trecem are unicul scop de a ne ajuta să creștem. Pe măsură ce ne învățăm lecțiile spirituale, etapele și circumstanțele vieții se modifică, făcând loc altor condiții și altor lecții.
Circumstanțele exterioare și sufletul
Circumstanțele ne copleșesc doar atât timp cât avem convingerea că suntem sclavii condițiilor exterioare. Atunci când ajungem să înțelegem că noi suntem înzestrați cu o putere creatoare și că deținem controlul asupra solului nostru interior și a semințelor pe care le cultivăm în el, din care se nasc apoi circumstanțele exterioare, noi devenim stăpânii destinului nostru.
Sufletul atrage realitatea pe care o găzduiește în gândurile sale, în egală măsură lucrurile pe care le iubește și cele de care se teme. El se poate înălța până la nivelul aspirațiilor sale supreme, dar poate cădea la fel de ușor pe nivelul dorințelor sale neâmplinite, Modalitatea prin care el primește ceea ce merită reprezintă circumstanțele exterioare.
Orice sămânță-gând cultivată sau care ajunge întâmplător în minte tinde să prindă rădăcini aici, să producă roade, să înflorească mai devreme sau mai târziu sub forma acțiunilor și să genereze oportunități și circumstanțe similare esenței sale. Gândurile bune generează roade pozitive, iar cele rele roade negative.
Lumea exterioară a circumstanțelor se modelează în funcție de cea interioară a gândurilor. Din acest punct de vedere, atât circumtanțele plăcute cât și cele neplăcute servesc în egală măsură binele suprem al individului, căci noi culegem ceea ce semănăm și învățăm atât din suferințe, cât și din bucurii.
Prin urmărirea dorințelor, aspirațiilor și gândurilor noastre, în măsura în care ne lăsăm dominați de ele (fie de imaginația noastră impură, fie de gândurile noastre elevate și pure), noi ajungem să culegem în sfârșit roadele pe care le-am semănat, sub forma condițiilor exterioare din viața noastră. Acestea corespund legilor creșterii spirituale și adaptării la mediu.
Nimeni nu devine un bețiv sau un criminal din cauza tiraniei sorții sau a circumstanțelor exterioare, ci ca urmare a cultivării unor gânduri și dorințe impure. În mod similar, un om cu mintea pură nu poate cădea brusc în capcana crimei sau a stresului din cauza unor forțe exterioare oarecare. Criminalii au cultivat multă vreme gânduri odioase în inima lor, iar când oportunitatea li se prezintă, ei le manifestă brusc. Nimeni nu poate coborî panta viciului și a suferinței dacă nu a avut înclinații vicioase, la fel cum nu poate urca pe culmea virtuții fără cultivarea unor gânduri pure. Fiind stăpânii propriilor noastre gânduri, noi ne făurim singuri destinul, caracterul și mediul exterior.
Nici chiar condițile nașterii pe care le atrage sufletul nu sunt întâmplătoare, iar cu fiecare nou pas pe care îl face în acest pelerinaj terestru, el continuă să atragă acele combinații de condiții care îi reflectă propria puritate sau impuritate, propriile puteri și slăbiciuni, adică propria sa față (la fel ca o oglindă).
Noi nu atragem realitatea pe care ne-o dorim, ci ceea ce suntem
Noi nu atragem realitatea pe care ne-o dorim, ci ceea ce suntem. Poftele și ambițiile noastre apar și dispar la fiecare pas, dar gândurile și dorințele noastre cele mai profunde sunt alimentate de propria noastră hrană, care poate fi nutritivă sau nu. Divinitatea care ne modelează destinul se află în interiorul nostru, fiind chiar sinele nostru. Noi suntem cei care ne întemnițăm singuri, iar gândurile și acțiunile noastre sunt păzitorii Destinului.
Ele ne pot deveni temniceri dacă sunt impure, dar și îngeri păzitori dacă sunt pure și nobile. Noi nu primim lucrurile pe care ni le dorim și pentru care ne rugăm, ci cele pe care le merităm. Divinitatea ne răspunde la dorințe și rugăciuni decât dacă acestea se armonizează cu gândurile și cu acțiunile noastre.
Ce înseamnă să lupți împotriva circumstanțelor ? Înseamnă să te revolți împotriva unui efect exterior, în timp ce în sinea ta îi alimentezi singur cauza prin gândurile care le cultivi în inima ta. Această cauză poate lua forma unui viciu conștient sau a unei slăbiciuni subconștiente și te silește să găsești un remediu.
Toți oamenii îți doresc să își îmbunătățească circumstanțele exterioare, dar puțini își doresc să se perfecționeze. De aceea ei continuă să rămână înlănțuiți. Cine nu se crucifică singur nu are niciun motiv să nu își îndeplinească toate obiectivele pe care și le propune. Chiar și cei care nu își doresc altceva decât bogăție exterioară trebuie să fie pregătiți să facă mari sacrificii personale înainte de a-și îndeplini obiectivul.
Să luăm exemplul unui on sărac lipit. El își dorește cu disperare să își îmbunătățească mediul exterior și confortul personal, dar în același timp își bate joc de munca sa și se consideră îndreptățit să își înșele patronul sub pretextul salariului insuficient pe care i-l plătește acesta. Un astfel de om nu înțelege nici măcar rudimentele acestor principii care stau la baza adevăratei prosperități, așa că nu umai că nu are nicio șansă de a ieși din sărăcia în care se zbate, dar chiar atrage o sărăcie încă și mai mare prin indolența și gândurile sale negative, impure și incinoase.
Să luăm exemplul unei femei bogate care este victima unei boli dureroase și persistente datorate lăcomiei sale. Ea este dispusă să plătească oricât pentru a se vindeca, dar nu renunță la dorințele sale lacome. Cu alte cuvinte, ea și-ar dori să se bucure în egală măsură de poftele sale nefirești și de o sănătate perfectă. Din păcate pentru ea, această femeie nu are nicio șansă să se vindece, căci nu a învățat care sunt principiile unei vieți sănătoase.
Exemplele de mai sus ilustrează adevărul că fiecare om își generează singur circumstanțele exterioare, cel mai adesea inconștient. Deși încearcă să își îmbunătățească aceste circumstanțe, atât timp cât gândurile și dorințele sale nu se armonizează cu scopul său, el nu are nicio șansă să și-l atingă și se va simți în permanență frustrat.
Omul onest va culege , mai devreme sau mai târziu, rezultatele onestității sale, dar tot el reprezintă cauza sărăciei sale, datorită viciilor pe care le are. În mod similar, cel necinstit culege cu siguranță roadele virtuților și viciilor sale, manifestate sub forma suferinței și fericirii.
Gândurile și acțiunile bune nu pot produce niciodată rezultate rele, la fel și gândurile și acțiunile rele nu pot produce nicodată consecințe benefice. Lucrurile se petrec la fel ca în lumea plantelor, în care dintr-un porumb nu poate rezulta decât porumb, la fel cum dintr-o urzică nu poate crește decât urzică.
Suferința este întotdeauna efectul gândurilor negative
Ea arată că nu suntem în armonie cu noi înșine, și cu Legea Vieții. Unicul scop al suferinței este purificarea, arderea gândurilor inutile și impure. În cazul oamenilor puri, suferința nu poate exista. Odată arse impuritățile minereului, aurul nu mai trebuie ars. În mod similar, o ființă perfect pură și iluminată nu are de ce să sufere.
Există oameni blestemați, dar bogați, la fel cum există oameni binecuvântați, dar săraci. Binecuvântarea nu se asociază cu bogăția materială decât atunci când este folosită în mod just și cu înțelepciune. La rândul lui, omul sărac nu devine nefericit decât dacă este nemulțumit de destinul său, considerându-l nedrept.
Cele două extreme ale negativității sunt sărăcia și excesul. Ele sunt consecința unui dezechilibru interior. Indiciile armoniei sunt fericirea, sănătatea și prosperitatea. Aceste indicii sunt consecința adaptării echilibrate a mediului interior la cel exterior, respectiv a integrării noastre armonioase în mediul înconjurător.
Principiul care prevalează în Univers este Legea, nu confuzia. Sufletul și substanța vieții este justiția, nu injustiția.
Unii cred că gândurile pot fi ținute secrete, dar nu pot. Ele se cristalizează rapid în obiceiuri, iar obiceiurile se solidifică în circumstanțe exterioare. Gândurile animalice se cristalizează în obiceiuri precum alcoolismul și desfrâul, care se solidifică în degradare și boală. Gândurile impure de orice fel se cristalizează în obiceiuri degradante, care se solidifică în dificultăți. Gândurile de teamă, îndoială și indecizie se cristalizează în obiceiuri care conduc la slăbiciune și inconstanță, care se solidifică în circumstanțele specifice eșecului, sărăciei și dependenței.
Gândurile de ură și resentimente se cristalizează în obiceiuri precum acuzațiile și violența, care se solidifică în circumstanțe precum rănile și persecuțiile.
Gândurile frumoase de toate felurile se cristalizează în obiceiuri pline de grație și de bunătate, care se solidifică în circumstanțe geniale și însorite. Gândurile pure se cristalizează în obiceiuri precum cumpătarea și autocontrolul, care se solidifică în circumstanțe precum liniștea și pacea interioară. Gândurile de curaj, independență și decizie se cristalizează în obiceiuri puternice, care se solidifică în circumstanțe asociate cu succesul, abundența și libertatea.
Dacă vom renunța să mai emitem gânduri negative, întreaga lume se va purta mai frumos cu noi și va fi gata să ne ajute. Dacă vom renunța la gândurile de slăbiciube și de boală, în viața noastră vor apărea oportunități vindecătoare. Dacă vom cultiva doar gânduri bune, soarta nu ni se va mai părea crudă și nu ne va conduce niciodată către circumstanțe care ne vor umple de rușine. Lumea este caleidoscopul nostru personal, iar diferitele combinații de culori pe care ni le prezintă în fiecare clipă sunt proiecții colorate ale propriilor noastre gânduri.
Sursa: Omul devine ceea ce gândește- James Allen
Citește și: Schimbă-ți viitorul în 3 pași și împlinește-ți dorințele
Imagine: www.pixabay.com