Imaginația este poarta către realitate- Crede că ai primit și vei primi- Fragment din înțelepiunea lui Neville Goddard
Ce este imaginația ?
” Nu mă odihnesc niciodată din marea mea misiune de a deschide Lumile Eterne, de a orienta Ochii nemuritori ai Omului asupra Lumilor gândirii, asupra Eternității care se dilată de-a pururi la Sânul lui Dumnezeu- Imaginația Umană. (Blake, Ierusalim 5:18-20)
Cuvântul imaginație nu are sens precis și clar. Nici chiar dicționarul nu ne ajută prea mult. Acesta definește imaginația astfel: 1. Puterea de a crea imagini sau acte mentale; principiu constructiv sau creativ; 2- fantasmă; 3- noțiune sau convingere irațională.
În lume nu există decât un singur lucru- Imaginația, și toate deformările la care am supus-o noi. Imaginația este însăși poarta către realitate. Blake spunea: ” Corpul etern al omului este imaginația, aceasta este Dumnezeu însuși, corpul divin.” Imaginația ne conferă puterea de a fi tot ce ne dorim. Principiul Christic este în noi și este imaginația noastră. Atunci când înțelegem acest lucru, noi realizăm că nu putem spune că trăim atunci când trăim în imaginația noastră.
Noi putem experimenta chiar acum viața abundentă pe care ne-a promis-o Christos, dar numai dacă ne cultivăm principiul christic sub forma imaginației. ” Taina cea din veci ascunsă neamurilor…. Christos din voi, nădejdea slavei, (Coloseni 1:26,27) este imaginația ta.
Imaginația este mântuitoarea noastră, ”Domnul din cer”, născut din om, dar nu creat de om. Toți oamenii sunt într-un fel Fecioara Maria și trebuie să îi dea naștere lui Christos. Exploratorii moderni numesc imaginația subconștient.
Fiul lui Dumnezeu nu este un personaj istoric și nu poate avea o formă exterioară. El nu poate fi găsit decât sub forma imaginației, în cei în care își manifestă prezența.
Trezirea imaginației
Omul este grădina în care doarme acest singur Fiu al lui Dumnezeu. El îl trezește pe acest Fiu prin înălțarea imaginației până la cer, pentru a crea astfel oameni cu o statură divină. Noi trebuie să continuăm să ne cultivăm imaginația mult dincolo de limitele actuale ale acesteia.
În momentul trezirii sale la viața imaginativă, omul trebuie să treacă testul Fiului. ” Tată, revelează-ți Fiul în mine.” sau ” A binevoit Dumnezeu să își reveleze Fiul în mine.” ( Galateni 1:15, 16)
Testul suprem al Fiului este iertarea păcatelor. În consecință, testul imaginării faptului că ești una cu Iisus Christos, Fiul lui Dumnezeu, este capacitatea ta de a-ți ierta păcatele. Prin păcat înțelegem ratarea menirii în viață, neândeplinirea idealurilor sau a obiectivelor personale. Iertarea înseamnă identificarea cu aceste idealuri și obiective. Aceasta este opera imaginației trezite, menirea supremă în viață, întrucât testează capacitatea omului de a cunoaște și de a împărtăși natura opusului lui. ”Cel slab să spună: SUNT PUTERNIC” (Ioil 3:10)
Imaginația este suficientă pentru a obține orice realizare, iar planurile și acțiunile noastre rezonabile nu pot compensa vreodată lipsa imaginației continue. ”CREDE CĂ VEI FI PRIMIT ȘI VEI PRIMI !”
Omul devine ceea ce își imaginează că va deveni. Istoria lui este predeterminată de el însuși. Imaginația este calea, adevărul și viața revelate. Acolo unde omul obișnuit vede un boboc, imaginația vede un trandafir înflorit.
Omul real este sinonim cu o Omaginație Magnifică. Acest sine este cel care trebuie să fie trezit. ” Trezește-te din somn și ridică-te din morți, omule, iar Christos îți va dărui lumina.” ( Efeseni 5:14)
În momentul în care omul descoperă că imaginația sa este Christos, el poate realiza în această lume fapte care nu pot fi numite altfel decât miracole. Omul trebuie să creadă cu toată convingerea că realitatea rezidă în interiorul lui și nu în afara sa.
Imaginația și puterea sa
”Prima putere care ne întâmpină în pragul lumii sufletului este puterea imaginației.”- Dr. Franz-Hartmann
Iisus este un simbol al imaginației omului, iar testul nașterii sale în om este capacitatea acestuia de a ierta păcatele, respectiv capacitatea sa de a se identifica cu menirea sa în viață.
Fără identificarea omului cu menirea sa, iertarea păcatelor este imposibilă și numai Fiul lui Dumnezeu poate ierta păcatele. În consecință, capacitatea omului de a se identifica cu obiectivele sale, chiar dacă simțurile și rațiunea sa le neagă este cea mai bună dovadă a Christosului din el. Ori de câte ori îți imaginezi lucruri frumoase, devii o punte de legătură între Dumnezeu și om, hrănindu-l și îmbrăcându-l pe Iisus Christos. Iar când îți imaginezi ceva rău, tu îl rănești și îl cricifici pe Iisus.
Orice act al imaginației umane reprezintă fie o cupă cu apă rece, fie un burete înmuiat în oțet pentru buzele uscate ale lui Christos. Nu vă gândiți la nimic rău în inima voastră în legătură cu aproapele vostru- a avertizat profetul Zaharia.
Ce mângâiere este să știi că tot ce experimentezi este rezultatul propriilor tale convingeri, că tu ești centrul întregii rețele a circumstanțelor prin care treci și că dacă te vei schimba, și lumea ta exterioară se va schimba la rândul ei !
Lumea ne prezintă diferite aparențe, în funcție de stările noastre de conștiință. Ceea ce vedem atunci când ne identificăm cu o anumită stare dispare atunci când nu ne mai identificăm cu ea. Prin stare de conștiință înțelegem în cazul dat, toate lucrurile în care credem și pe care le considerăm adevărate. Nicio idee prezentă în minte nu se poate realiza atât timp cât mintea nu o acceptă. Ceea ce trăim depinde de acceptare, adică de starea de spirit cu care ne identificăm.
Lumea noastră exetrioară este modelată așa cum este fuziunea dintre imaginație și starea noastră de spirit. În consecință, lumea ne revelează această fuziune, căci starea noastră de spirit este cea care determină lumea obiectivă în care trăim. Oamenii sunt bogați, săraci, buni sau răi- datorită perespectivelor lor interioare, din care privesc lumea exterioară. Succesul nu apare prin imitarea acțiunilor exterioare ale oamenilor de succes, ci prin imitarea gândurilor și acțiunilor lor interioare.
Dacă ne detașăm de o anumită stare de spirit, condițiile și circumstanțele cărora le-a dat naștere ea dispar de la sine. Trebuie să îți imaginezi că îți trăiești deja realitatea dorită și să adormi privind lumea din perspectiva dorinței deja realizate. Imagnația ne ajută să ne conectăm la starea pe care o dorim. Dar trebuie să ne folosim cu măiestrie de imaginație, noi trebuie să ne aflăm deja la destinație în imaginația noastră.
Orice stare există ca o simplă posibilitate atât timp cât ne gândim la ea, dar ea devine reală atunci când gândim din interiorul ei. Aceasta ete calea lui Christos.
Lucrurile bune sau rele care mi se întâmplă bu depind decât de mine însumi, respectiv de starea de spirit din perspectiva căreia privesc lumea. Omul are libertatea de a face alegerile pe care și le dorește.
Scopul suprem al imaginației este de a crea în noi ”spiritul lui Iisus”, care este iertarea continuă a păcatelor prin identificarea permanentă a omului cu idealurile sale. Numai prin identificarea cu scopruile noastre ne putem ierta noi pentru faptul că până acum le-am ratat.
Imaginația deliberată, respectiv gândirea din perspectiva destinației finale, reprezintă începutul tuturor miracolelor. Dacă dorești să intri înr-o stare nouă, trebuie să-ți imaginezi că dorința ta s-a împlinit deja. Viitorul trebuie să devină prezent în imaginația celui care își dorește să își creeze cu înțelepciune și în mod conștient circumstanțele exterioare.Gândirea din perspectiva destinației finale reprezintă o percepție foarte intensă a lumii dorinței împlinite.
Atunci când omul acceptă faptul că gândirea din perspectiva destinației finale reprezintă un princioiu creator cu care poate coopera, el este eliberat de absurditatea încercării de a-și îndeplini obiectivele doar gândindu-se la ele. Construiește-ți lumea pornind de la tiparul dorinței împlinite.
Te-ar putea interesa și: Conștiința permite manifestarea lucrurilor și dorințelor
Înțelepciunea Evangheliilor- Strângeți comori…
Imagine: www.pixabay.com