Când corpul spune NU. Costul stresului ascuns- Gabor Maté- idei esentiale- When the Body Says No: The Cost of Hidden Stress
Cartea Când corpul spune NU este acea carte care te poartă într-o călătorie despre cum să te cunoști mai bine, cunoscându-ți mintea și corpul.
Cartea Când corpul spune NU este o carte care prin exemplele de viață prezentate, prin felul în care sunt scrise, prin explicațiile de suflet, coroborate cu cele științifice, îți oferă răspunsuri pertinente la câteva întrebări care te-au frământat de-a lungul timpului.
Mintea este cea care ne ajută să luăm cele mai bune decizii. Ne îmbărbătează. Ne ajută să ne netezim gândurile. Să fim mai optimiști. Corpul este cel care ne poartă prin zone în care nu am fi sperat să ajungem vreodată. Fiecare are rolul lui, menirea lui, misiunea lui. Însă, un lucru e cert: între minte și corp există o relație indestructibilă care ne poartă în ceea ce numim călătoria vieții.
Cei șapte ”A” ai vindecării
De la acceptare, amărăciune sau atașament, fiecare dintre cei șapte pași sunt la fel de importanți pentru a ne calibra asupra vieții noastre și a ne ajuta mintea și corpul deopotrivă să găsească drumul spre vindecare. Atât a trupului, cât și a minții.
1. ACCEPTAREA
Dacă vă întrebați ce este acceptarea, autorul ne spune că este pur și simplu dorința de a recunoaște și de a accepta lucrurile așa cum sunt. Mai mult, este curajul de a permite gândirii negative să ne ajute să înțelegem, fără a-i permite să definească abordarea noastră față de viitor.
Așadar, acceptarea nu înseamnă să ne resemnăm în fața lucrurilor care ne dau bătăi de cap în prezent, ci să refuzăm exact modul în care se întâmplă acum lucrurile. Aceasta contestă convingerea profundă că nu suntem suficient de demni sau de „buni“ pentru a fi întregi.
2. ACUITATEA
,,Toți cei care încearcă să se vindece – sau să rămână sănătoși – trebuie să revendice capacitatea pierdută de recunoaștere emoțională a adevărului, care este uimitor ilustrată de neurologul Oliver Sacks în cartea Omul care își confunda soția cu o pălărie. Sacks povestește o anecdotă despre un grup de pacienți afazici care reacționează la un discurs televizat al președintelui de atunci, Ronald Reagan”, explică autorul Gabor Maté.
3. AMĂRĂCIUNEA
„Eu nu mă supăr niciodată“, spune un personaj de-ale lui Woody Allen în unul dintre filmele sale, „în schimb, dezvolt o tumoare“. În această carte am văzut adevărul acestei remarci caraghioase în numeroase studii ale pacienților cu cancer. Am observat, de asemenea, că reprimarea supărărilor este un factor major de risc pentru boală, deoarece crește presiunea fiziologică asupra organismului.
Nu numai că reprimarea supărării predispune la boală, ci s-a demonstrat că eliberarea ei accelerează vindecarea sau, cel puțin, prelungirea supraviețuirii.
4. AUTONOMIA
Ce este și cum explică Gabor Maté noțiunea de autonomie, în contextul legăturii dintre trup și suflet? – ,,Boala nu numai că are un istoric, ci și spune o istorie. Este un punct culminant al unei istorii de-a lungul vieții luptei pentru sine. Dintr-o perspectivă biologică simplă, poate părea că supraviețuirea organismului fizic este obiectivul final al naturii.
Cu toate acestea, se pare că existența unui psihic autonom, care se reglează singur, este scopul mai important al naturii. Mintea și spiritul pot supraviețui unei răni fizice grave, dar vedem mereu cum corpul fizic începe să cedeze atunci când integritatea psihică și libertatea sunt puse în pericol”, conchide autorul.
5. ATAȘAMENTUL
Ce este atașamentul? – Ei bine, este legătura noastră cu lumea. În relațiile timpurii de atașament, câștigăm sau pierdem capacitatea de a rămâne deschiși, cu grijă de sine și sănătoși. În aceste legături timpurii de atașament, am învățat să exprimăm furia sau să ne temem de ea și să o reprimăm. Acolo ne-am dezvoltat simțul autonomiei sau am suferit atrofierea sa. Conectarea este vitală pentru vindecare.
Autorul susține că nenumărate studii conchid că persoanele fără contact social – cele singure – sunt cele mai expuse riscului de boală. Oamenii care se bucură de un sprijin emoțional veritabil se confruntă cu un prognostic mai bun, indiferent de boală.
6. ASERȚIUNEA
Dincolo de acceptare și conștientizare, dincolo de experiența furiei și de desfășurarea autonomiei, împreună cu celebrarea capacității noastre de atașament și de a căuta în mod conștient contactul, vine aserțiunea – declarația față de noi și față de lume că suntem și că suntem cine suntem.
,,În această carte, am fost de multe ori martorii unor oameni care își exprimă convingerea că, dacă nu acționează, nu se confruntă decât cu un gol, cu un vid înspăimântător. În teama noastră, echivalăm în mod fals realitatea cu neliniștea sufletească, existând pentru activitate, având semnificație doar prin realizări. Credem că autonomia și libertatea înseamnă libertatea de a face, de a acționa sau de a reacționa după cum dorim. Aserțiunea în sensul autodeclarării este mai profundă decât autonomia limitată a acțiunii.
Este declarația ființei noastre, o evaluare pozitivă a independenței față de istoria noastră, personalitatea, abilitățile sau percepțiile lumii asupra noastră. Aserțiunea contestă convingerea principală că trebuie să ne justificăm într-un fel sau altul existența. Nu necesită nici acțiune, nici reacție. Există, indiferent de acțiune. Astfel, aserțiunea poate fi opusă acțiunii nu numai în sensul restrâns de a refuza să facem ceva ce nu dorim să facem, ci și de a lăsa să treacă nevoia de acțiune”, explică Gabor Maté.
7. AFIRMAREA
Când afirmăm, facem o declarație pozitivă; ne îndreptăm spre ceva de valoare. Există două valori de bază pe care, dacă le onorăm, ne pot ajuta să ne vindecăm și să rămânem întregi.
,,Sănătatea se bazează pe trei piloni: corpul, psihicul și legătura spirituală. Să ignori pe oricare dintre ele înseamnă să atragi dezechilibrul și boala. Când vine vorba despre vindecare, dacă privim doar în locurile superficiale, de obicei găsim ce au găsit Nastratin și vecinii săi în lumina străzii: nimic. Nastratin Hogea, în rolul său de naiv, nu știa asta. În rolul său de înțelept și de profesor, o știa. Nastratin, naiv și înțelept, există în noi toți”, precizează autorul Gabor Maté.
Mintea și sufletul. Doi stâlpi care te pot ajuta să-ți trăiești frumos viața. Cu condiția să-i respecți și să-i cunoști pe fiecare în parte, dar și împreună. După ce citești cartea Când corpul spune Nu vei simți cum te vei elibera de emoțiile negative și vei vedea puțin mai altfel lumea. Mai curajos și mai înțelept. Cu mai multă prețuire pentru minte și suflet. Ele sunt tu. Tu ești ele. Împreună, sunteți un tot. Separat, sunteți boală, temeri, angoase, frustrări. Ce alegi să fii?
Stresul- Boala secolului XXI
După câteva decenii de carieră medicală de excepție, în care a urmărit legătura dintre stres și boală, Gabor Maté a strâns laolaltă poveștile pacienților săi, le-a confruntat cu cele mai recente studii clinice și a dezvăluit consecințele imediate, deseori ignorate, ale stresului de zi cu zi. Cartea sa este un semnal de alarmă și o pledoarie pentru medicina biopsihosocială, una dintre cele mai bune căi prin care ne putem elibera de această cumplită afecțiune a epocii noastre.
,,Stresul este o cascadă năucitoare de răspunsuri fizice și biochimice la stimuli emoționali puternici. Din punct de vedere fiziologic, emoțiile sunt, în sine, descărcări electrice, chimice și hormonale ale sistemului nervos. Emoțiile influențează – și sunt influențate – de funcționarea principalelor organe, de integritatea sistemelor noastre de apărare și de funcționarea numeroaselor substanțe biologice care contribuie prin circulația lor la reglarea stării fizice a organismului. (…)
Reprimarea – disocierea emoțiilor de conștiință și trimiterea lor în sfera inconștientă – dezorganizează și derutează sistemele noastre fiziologice de apărare, astfel încât mijloacele de apărare nu funcționează normal, devenind mai degrabă distrugătoarele sănătății, decât protectoarele sale”, explică Gabor Maté.
Legătura dintre minte și corp în caz de boală
„Ca să vorbim despre legăturile dintre minte și corp, trebuie să presupunem că două entități distincte sunt interconectate într-un fel. Totuși, în viață nu există o astfel de separare; nu există corp fără minte, nici minte fără corp. Cuvântul mint-ecorp a fost sugerat să comunice starea reală a lucrurilor. Nici măcar în Occident nu este complet nouă dualitatea minte-corp.
În unul dintre dialogurile lui Platon, Socrate citează criticile unui medic trac la adresa colegilor greci: « Asta e cauza faptului că la greci medicilor le scapă cele mai multe boli – ei neglijează întregul de care ar trebui să se îngrijească. Or, când întregul nu-i în stare bună, e imposibil ca partea să fie în stare bună. Nu puteți separa mintea de corp », a declarat Socrate cu aproape două milenii și jumătate înainte de apariția psihoneuroimunoendocrinologiei!”, spune Gabor Maté.
Când apare stresul excesiv și cât de important este să învățăm să-l gestionăm?
Ei bine, stresul excesiv apare atunci când cererile adresate unui organism depășesc capacitățile rezonabile ale organismului respectiv de a le îndeplini. Fiecare eveniment stresant este unul singular și trăit în prezent, dar care are și rezonanța lui din trecut.
Literatura de specialitate a identificat trei factori care conduc în mod universal la stres:
- incertitudinea
- lipsa de informații
- pierderea controlului.
Competența emoțională necesită:
- capacitatea de a ne simți emoțiile, astfel încât să fim conștienți când ne confruntăm cu stresul;
- capacitatea de a ne exprima sentimentele în mod eficient și, prin urmare, de a ne afirma nevoile și de a menține integritatea granițelor emoționale;
- posibilitatea de a distinge între reacțiile psihice relevante pentru situația actuală și reziduurile din trecut;
- ceea ce dorim și cererea din partea lumii trebuie să fie în conformitate cu nevoile noastre actuale, nu cu nevoile inconștiente, nesatisfăcute din copilărie;
- dacă granițele dintre trecut și prezent se estompează, percepem pierderea sau amenințarea pierderii acolo unde nu există;
- conștientizarea acestor nevoi reale care necesită satisfacție, mai degrabă decât reprimare, în scopul obținerii acceptării sau aprobării altora.
LEGĂTURA DINTRE OBICEIURILE ALIMENTARE ȘI STRES
Obiceiurile alimentare sunt și ele direct legate de problemele emoționale care apar atât din copilărie, cât și din stresul actual. Obiceiurile alimentare sau lipsa lor, precum și cât de mult mâncăm, sunt strâns legate de nivelul de stres pe care îl trăim și de răspunsurile de adaptare pe care le-am dezvoltat în fața greutăților vieții.
,,Modul în care oamenii se maturizează le modelează relația cu psihicul și corpul. Contextele emoționale în care s-au regăsit în copilărie și temperamentul pe care l-au moștenit dau naștere unor trăsături de personalitate. O mare parte din ceea ce numim personalitate nu reprezintă o serie fixă de caracteristici, ci doar mecanismele de adaptare dobândite în copilărie. Există o distincție importantă între o caracteristică inerentă, înrădăcinată fără a ține seama de mediul său, și un răspuns la mediu, un model de comportamente dezvoltate să asigure supraviețuirea”, explică Gabor Maté.
Există o „personalitate canceroasă“?
,,Reprimarea emoțională este și ea un stil de adaptare mai degrabă decât o caracteristică de personalitate foarte greu de schimbat. Nici măcar unul dintre numeroșii adulți intervievați pentru această carte nu a putut răspunde afirmativ când a fost întrebat anumite chestiuni. Când ai fost trist, supărat sau furios în copilărie, a fost acolo cineva cu care să vorbești – chiar și când el sau ea era cel/cea care îți provoca emoțiile negative? Într-un sfert de secol de practică clinică, inclusiv un deceniu de activitate paliativă, nu am auzit niciodată pe cineva care suferă de cancer, de boli sau afecțiuni cronice răspunzând „da“ la această întrebare.
Mulți copii sunt condiționați în acest mod nu din cauza oricăror lezări sau abuzuri intenționate, ci pentru că părinții sunt bântuiți de neliniștea, furia sau tristețea pe care o simte copilul lor – sau pur și simplu sunt prea ocupați sau prea îngroziți să fie atenți”, concluzionează autorul Gabor Maté.
Cum recunoaștem factorii de stres?
Sistemul nervos este profund influențat de emoții. La rândul său, sistemul nervos este implicat în reglarea reacțiilor imunitare și a inflamațiilor.
,,Intestinele sau tranzitul intestinal sunt mult mai mult decât un organ pentru digestie. Există un aparat senzorial cu un sistem nervos propriu strâns legat de centrii emoționali ai creierului. Toată lumea înțelege intuitiv semnificația sintagmei „strângerea stomacului“ ca o descriere a evenimentelor emoționale supărătoare. Mulți dintre noi își amintesc că s-au confruntat cu durerea de burtă a copilului neliniștit. Senzațiile de la nivelul stomacului, plăcute sau neplăcute, fac parte din reacția normală a corpului la lume – ne ajută să interpretăm ce se întâmplă în jurul nostru și ne informează dacă suntem în siguranță sau în pericol. Greața și durerea sau o senzație caldă, liniștitoare în burtă ne orientează spre semnificația evenimentelor”, explică autorul cărții ,,Când corpul spune NU.”
De ce să citești cartea Când corpul spune NU
Deoarece este o explorare captivantă a relației dintre stres și boală. Gabor Maté cercetează în profunzime poveștile de viață și psihicul pacienților săi care poate fi cheia pentru a învinge boala. Pentru a trăi o altfel de viață, pentru a reuși, transformându-ți mentalitatea într-una de învingător.
În plus, din paginile acestei cărți afli cum să gestionezi stresul din viața ta. Și cum să înveți să păstrezi acea legătură unică și indestructibilă dintre corp și suflet. Cartea lui Gabor Maté te învață să-ți cunoști mai bine corpul, să știi ce-l doare și de ce spune NU. Totodată, te învață să-ți faci introspecția sufletului și să descoperi de unde vin emoțiile și temerile tale.
Despre Gabor Maté
Gabor Maté (n. 1944) este un cunoscut medic canadian de origine maghiară, specialist în domeniul îngrijirii paliative. Cercetările sale vizează în special traumele din copilărie, dependența de alcool sau droguri și stresul. Printre cele mai cunoscute proiecte ale sale se numără rubrica de la The Globe and the Mail, colaborarea cu câteva clinici pentru recuperarea pacienților dependenți de droguri din Downtown Eastside, Vancouver, și, mai recent, aparițiile publice în calitate de speaker motivațional și autor.
Pentru activitatea sa de excepție din domeniul medical și pentru cărțile scrise, Gabor Maté a primit Premiul Hubert Evans pentru nonficțiune și i s-au acordat Ordinul Canadei și Civic Merit Award din partea orașului Vancouver, unde locuiește.
Cumpără cartea aici
Imagine: www.pixabay.com
Te-ar putea interesa și : Cum să învingi grijile și stresul– Dale Carnegie- mic rezumat
Stresul și Formele De Stres: Eustres, Distres, Hiperstres
Metode pentru gestionarea stresului
Evoluția sinelui-Mihály Csíkszentmihályi– mic rezumat
I commenti sono chiusi.