Ambiția – calea forte de a continua !
„Daca nu poti dormi, atunci trezeste-te si fa ceva in loc sa iti faci griji. Ingrijorarea te tine pe loc, nu lipsa somnului.“ -Dale Carnegie . Atunci cand ne facem griji pentru o situatie – fie aceasta reala sau imaginara –, nu numai ca ne consumam energia vitala, dar viata noastra personala si cariera au si ele de suferit. Stresul ne reduce capacitatea de a face fata in mod eficient unei situatii, ne oboseste, ne slabeste si ne poate imbolnavi.
Este asadar important sa invatam cum sa scapam de micile iritari, de maruntele agasari din viata de zi cu zi, care ne pot dezechilibra si ne pot consuma chiar mai multa energie decat problemele mari pe care le avem de infruntat. Cartea Cum să învingi grijile și stresul (Introspectiv, Litera 2020) de Dale Carnegie, iti ofera numeroase sugestii pentru a tine ingrijorarea și stresul sub control.
Ambiția- o putem pierde
Unul dintre cele mai triste lucruri în viață este să vedem bărbați și femei care, atunci când întâmpină dificultăți, își pierd ambiția. Acești oameni au început promițător, dar au permis apoi idealurilor să devină încețoșate și vagi. Au permis standardelor să scadă, ambiției lor să lase de dorit, focului energiilor lor să se stingă . Și entuziasmului lor să se domolească pentru că și-au pierdut speranța.
Nu există nici o calitate care cere mai multă atenție, mai multă cultivare, mai multă pază decât ambiția.
Aceasta nu va supraviețui și nu va crește dacă nu este hrănită. În momentul în care începem să o pierdem din vedere, totul o ia la vale. Energia noastră scade, înfățișarea noastră fizică se deteriorează gradual, la fel purtarea și limbajul nostru. Devenim nepăsători față de felul în care arătăm, față de manierele și modul nostru de lucru. Până când nu mai avem motiv să fim mândri de noi înșine și ne prăbușim.
Dacă nu ne păstrăm ambiția vie, dacă aceasta este intermitentă, dacă tinde să slăbească, mai ales atunci când suntem descurajați, ar trebui să o reclădim și să o consolidăm în orice fel cu putință. Singura cale de a continua să urcăm este acea de a sta cu ochii fixați pe steaua noastră. Trebuie să vizualizăm cum vrem să fim. Să ne păstrăm țelul constant în minte și să muncim cu toată puterea noastră pentru atingerea lui.
În fiecare zi trebuie să hotărâm că vom lucra mai bine decât am lucrat vreodată.
Ambiția ne poartă spre reușite
Trebuie să ne purtăm de parcă am înainta spre victorie. Și să le dăm tuturor impresia că suntem ambițioși și pe cale de a reuși. Trebuie să ne menținem la standardul succesului atât din punct de vedere fizic, cât și psihologic și moral. Să fim atenți la orice indiciu de deteriorare sau scădere a standardelor, la orice posibilă înjosire. Dacă vom persevera să trăim mereu la nivelul unui ideal înalt, ambiția noastră nu se va lăsa de dorit niciodată.
Odată ce am hotărât că nu vom lăsa adversitățile și eșecul să ne domine viețile, trebuie să decidem ce vom face imediat pentru a ne smulge din starea de apatie. Apoi să începem de îndată să luăm măsuri.
Simpla ambiție, ba chiar și cea mai puternică determinare, cea mai solidă hotărâre de a duce la îndeplinire un plan nu au nici o valoare dacă nu începem să lucrăm efectiv la planul sau proiectul nostru.
Putem să stăm într-o sală de gimnastică și să ne uităm la aparate toată viața, fără ca mușchii noștri să se întărească vre-un pic. Greutățile și aparatele de forță ne dezvoltă sistemul muscular numai dacă facem exerciții cu ele. Acțiunea este cea care dezvoltă mușchiul caracterului nostru, ne consolidează hotărârea și ne sprijină ambiția.
Există o vorbă veche care spune că dacă vom cădea de pe un cal, trebuie să urcăm din nou pe șa, repede, altfel frica noastră de a călări va crește până când nu vom mai avea curajul să urcăm vreodată pe un cal.
Ambiția și dușmanii
Nu-ți lăsa dușmanii să capete putere asupra ta.
Atunci când lăsăm ura față de dușmanii noștri să ne domine gândurile, le cordăm putere asupra noastră. Ura ne ține treji noaptea, ne strică apetitul și ne crește tensiunea. Ura noastră nu îi rănește pe ei, ci ne dăunează nouă. Atunci când ne concentăm asupra răzbunării, ne facem rău nouă mai mult ca altcuiva. Dușmanii noștri ar sări de bucurie dacă ar ști că ura noastră față de ei ne epuizează și ne face nervoși, ruinându-ne sănătatea.
Poate că nu suntem atât de sfinți încât să ne iubim dușmanii, dar de dragul sănătății și fericirii noastre, trebuie măcar să îi iertăm și să îi uităm.
Să nu încercăm niciodată să ne luăm revanșa în fața dușmanilor, pentru că dacă facem asta, ne vom face rău nouă înșine mai mult decât le-am putea face rău lor.
Dale Carnegie
Te-ar putea interesa și: Metode pentru gestionarea stresului
Imagine: www.pixabay.com