Adevărata Cunoaștere este cunoașterea Sinelui
Toate ființele vii vor să fie fericite, să trăiască fără suferință. La fiecare ființă umană se poate constata o iubire supremă de sine și doar fericirea este cauza acestei iubiri. Pentru a dobândi această fericire absolută trebuie să ne cunoaștem Sinele-Esența. Iar pentru a obține aceasta, calea cunoașterii de forma ” Cine sunt eu ?„ este principalul mijloc.
Cunoașterea Sinelui: Cine sunt eu ?
Nu sunt corpul fizic, nu sunt cele cinci organe de simț, nu sunt cele cinci sufluri vitale, nu sunt nici mintea. Negarea și transcenderea tuturor acestor lucruri ca nefiind eu-însumi, numai acea Conștiință care rămâne înafara lor, aceasta sunt eu. Realizarea Sinelui care este substratul esențial al ființei, nu va avea loc până când nu este îndepărtată convingerea că lumea vizibilă este reală. Atunci când mintea, care este cauza tuturor percepțiilor și acțiunilor, devine liniștită și imobilă, lumea este transcensă.
Cunoașterea Sinelui prin natura minții
Ceea ce este numit ”minte” este o uimitoare putere ce rezidă în Sinele Suprem. Acesta provoacă apariția oricărui gând. Fără gânduri nu există minte. Astfel, gândul este natura minții. Fără gânduri nu există nicio entitate independentă numită ”lume”. În starea de somn profund fără vise nu există gânduri și nu există nici lumea exterioară pentru subiect. În starea de veghe și în starea de vis există gânduri și o lume exterioară.
Exact așa cum păianjenul își întinde pânza, scoțând-o din el însuși și și-o retrage înapoi în el însuși, tot așa și mintea proiectează lumea în afara sa și o absoarbe apoi din nou în ea însăși. Când mintea iese din interiorul Sinelui, se naște lumea exterioară. Prin urmare, când lumea exterioară ne apare ca fiind reală, Sinele Suprem nu mai este văzut. Iar când Sinele strălucește în conștiința noastră, lumea exterioară dispare. Când cineva își pune cu perseverență întrebări despre natura minții, mintea ca un reziduu, va sfârși prin a părăsi Sinele.
Întrebarea ” Cine sunt eu ?” dizolvă toate gândurile
”Ceea ce este în corp ca fiind ”eul” sau egoul este mintea. Dacă cineva se întreabă unde apare prima dată în corp ideea de ”eu”, va descoperi că ea apare în inimă. Acesta este locul de origine a minții. Chiar și dacă cineva gândește constant ”eu”, ”eu„, va fi condus către acel loc. Din toate gândurile care apar în minte, gândul ”eul-ui” este primul. Doar după apariția acestuia, apar celelalte lucruri.”-Ramana Maharishi
Prin întrebarea ” Cine sunt eu ?”, gândul la acestă întrebare va dizolva celelalte gânduri. Atunci înflorește Realizarea de Sine.
Când alte gânduri apar , ele nu trebuiesc urmate, ci trebuie să ne întrebăm cui îi aparțin aceste gânduri. Nu are importanță câte gânduri apar. Răspunsul va fi că aceste gânduri îmi aparțin mie. Apoi , dacă se va pune întrebarea ”Cine sunt eu ?”, mintea se va întoarce la sursa sa, iar gândul care a părut se va liniști. Printr-o practică repetată în acest fel, adică de fiecare dată când vrei să-ți golești mintea de gânduri, îți pui întrebarea :” Cine sunt eu ?, mintea își va dezvolta capacitatea de a rămâne permanent cufundată în propria sa sursă.
Când mintea, care este de natură subtilă se exteriorizează prin intermediul creierului și a organelor de simț, apar numele grosiere și formele. Când mintea rămâne în inimă, formele dispar. A nu lăsa mintea să se exteriorizeze și a o păstra interiorizată în inimă, este ceea ce se numește interiorizarea. Astfel, când mintea stă în inimă, egoul, care este sursa tuturor gândurilor, va fi eliminat, iar Sinele care există dintotdeauna- va străluci.
Cunoașterea Sinelui și natura Sa
Ceea ce există cu adevărat este doar Sinele. Lumea și sufletul individual apar în acest Sine precum sideful în scoica ce va naște perla. Lumea și sufletul individual apar și dispar în același timp.
Sinele este acolo unde nu există niciun gând despre ” eu”. Sinele este numit și Tăcere. Sinele însuși este ”eul”, Sinele însuși este Dumnezeu, totul este Sine. A te dărui lui Dumnezeu înseamnă a rămâne mereu cufundat în Sine fără a lăsa să apară nici un alt gând în afara gândului de Sine.
”A distruge gândul în momentul în care acesta apare, fără ezitare, fără a mai lăsa vreun reziduu, chiar în locul în care gândul își are originea, aceasta înseamnă non-atașament. La fel cum un căutător de perle își agață de brâu o greutate și se scufundă până pe fundul mării și de acolo adună perle, tot așa fiecare dintre noi trebuie să fie înzestrat cu nobila calitate a non-atașamentului, pentru a se scufunda în interiorul său de unde să obțină perla Sinelui.”- Ramana Mharishi, Căutarea Sinelui.
Fericirea este însăși natura Sinelui, fericirea și Sinele nu sunt diferite. Iar adevărata realizarea este doar aceea prin care Sinele individual se recunoaște în Divin, atingând pacea și realizând identitatea cu El. Singura adevărata cunoaștere este cea prin care este cunoscut Sinele. Atunci când este cunoscut Sinele, care este substratul cunoașterii obișnuite și al ignoranței, cunoașterea obișnuită și ignoranța dispar. Doar Sinele strălucește și nu există nimic altceva de cunoscut decât Sinele.El singur este Cunoașterea, El nu este vid.
Sursa: dialoguri cu Ramana Maharishi
Te-ar putea interesa și :Meditația risipă ignoranța și îndepărtează temerile
Adevăratul țel al existenței- Paramahamsa Yogananda
Sinele Divin este veriga de legătură cu sufletul
Inginerie interioară- din înțelepciunea lui Sadhguru
Imagine: www.pixabay.com