În fiecare zi, oamenii vă evaluează după felul în care vorbiţi.Tehnicile limbajului pozitiv pe care le veţi afla din cartea Influenta limbajului pozitiv, scrisă de George R. Walter (cumpără cartea aici),vă vor ajuta să creaţi în mod consecvent o impresie pozitivă asupra celorlalţi. Ele se aplică deopotrivă acasă şi în relaţiile cu prietenii sau la lucru, în relaţiile cu clienţii, şefii şi colegii.
A învăţa să foloseşti forţa cuvintelor nu este ca şi cum ai studia latina sau ai merge la un curs de germană. Nu există teste de vocabular. Cunoaşteţi deja toate cuvintele şi expresiile de care veţi avea vreodată nevoie. Ceea ce contează este felul în care combinaţi aceste expresii familiare şi cum le folosiţi.
Forța cuvintelor practicând tehnicile limbajului pozitiv
Rezultatele vor veni imediat. Nu este uşor să creaţi schimbări pe termen lung în viaţa dumneavoastră schimbându-vă felul de a vorbi — dar nici peste măsură de greu. Începeţi chiar acum, cu o singură expresie. Eliminaţi din vocabularul dumneavoastră expresiile neinspirate şi începeţi să folosiţi un limbaj pozitiv.
Cea mai pregnantă caracteristică a oamenilor care folosesc forţa limbajului pozitiv este aceea că proiectează aşteptări pozitive, atât în ceea ce-i priveşte, cât şi în privinţa celorlalţi. Probabil că deja cunoaşteţi conceptele gândirii pozitive prezentate în binecunoscuta carte a dr. Norman Vincent Peale, Forţa gândirii pozitive. După părerea lui, „Când vă schimbaţi gândurile, vă schimbaţi viaţa.” Dar nu este suficient să staţi retras într-un colt şi să gândiţi pozitiv — asta nu va produce nici o schimbare. Trebuie să interacţionaţi cu ceilalţi într-un mod pozitiv.
Pe lângă a gândi pozitiv, este important să vorbiţi pozitiv. Observaţi diferenţa enormă între cel care spune: „Niciodată nu-mi amintesc numele cuiva” şi persoana care spune „Mă străduiesc să-mi îmbunătăţesc memoria.”
Când proiectaţi aşteptări pozitive pentru alţii, ele sunt valabile şi pentru dumneavoastră. Dacă vă luaţi un angajament, asta vă face mai demn de încredere în ochii celorlalţi şi vă ajută să vă organizaţi astfel încât să vă ţineţi de cuvânt.
Va trebui să ?
De fiecare dată când începeţi să spuneţi „Va trebui să”, înlocuiţi aceste cuvinte cu o expresie ce arată că „vă va face plăcere să”. Observaţi ce efect are acest lucru asupra propriei dumneavoastră dispoziţii şi asupra atitudinii celorlalţi faţă de dumneavoastră.
În loc să spuneţi: „Va trebui să fac asta.” Spuneţi: „Voi face aceasta cu plăcere.”
Folosiţi cuvintele „vreau să” şi descrieţi rezultatele pozitive pe care le aşteptaţi, în loc să spuneţi că „n-aţi vrea” să se întâmple un anumit lucru.
În loc să spuneţi: „Ar fi bine să ajungem la aeroport puţin mai devreme. N-aş vrea să pierdem avionul fiindcă e şoseaua aglomerată”, spuneţi: „Hai să mergem la aeroport puţin mai devreme. Vreau să fim siguri că avem destul timp înainte de plecarea avionului.”
„O problemă este un lucru pe care-l urăşti. O provocare este un lucru pe care vrei să-l depăşeşti.”
Substituirea problemelor cu soluții
Substituirea problemelor cu soluţii va funcţiona şi în viaţa personală. Când prietenii sau membrii familiei încep să discute despre „probleme”, veniţi-le în ajutor, deviind discuţia către soluţii. Aceasta vă ajută să vă concentraţi asupra unor provocări interesante, şi nu asupra unor probleme deprimante.
Înlocuiţi cuvântul „problemă” cu „provocare” sau „ocazie” şi concentraţi-vă asupra soluţiilor. În loc să spuneţi: „Acum, că Jason a ajuns la vârsta adolescenţei, ne va face tot felul de probleme”, spuneţi: „Acum, că Jason a ajuns la vârsta adolescenţei, ne confruntăm cu noi provocări.”
Înlocuiți cuvântul ”imposibil”
Foarte puţine lucruri dintre cele pe care vreţi să le realizaţi sunt chiar „imposibile”. Desigur, pot fi dificile, solicitante, provocatoare, nerealizate până la momentul respectiv — dar nu imposibile. De ce să vă prejudiciaţi propriile aşteptări, etichetând o întreprindere măreaţă drept „imposibilă”?
Cele mai multe dintre marile figuri ale istoriei nu obişnuiau să utilizeze cuvântul „imposibil”. A spus cumva Columb că e imposibil să navigheze până la un alt continent? A spus Kennedy că este imposibil să trimită un astronaut american pe Lună? Oamenii de acest fel au înfruntat provocări iniţiale înfricoşătoare şi numeroase obstacole apărute de-a lungul drumului. Şi au luat hotărârea să nu-şi eticheteze scopurile drept „imposibile”.
Cea mai nefericită consecinţă a faptului de a eticheta un lucru drept „imposibil” este aceea că nici măcar nu vă oferiţi şansa de a încerca. Dacă folosiţi cuvântul „imposibil”, intră în acţiune principiul „disonanţei cognitive”. Mintea dumneavoastră doreşte să se asigure că aveţi dreptate. Când v-aţi convins pe dumneavoastră înşivă că un lucru este într-un anumit fel, sunteţi hotărât să o dovediţi.
Înlăturăți cuvântul „imposibil” din vocabularul dumneavoastră. Înlocuiţi-l cu o expresie mai corectă şi mai pozitivă, care descrie ceea ce, în aparentă, nu puteţi realiza.
În loc să spuneţi: „îmi dau seama că vrei să câştigi destui bani ca să-ţi cumperi vara asta o maşină, dar e imposibil. Costurile asigurării ar fi enorme”, spuneţi: „Ştiu că ţi-ar plăcea să ai propria ta maşină; şi vei avea nevoie de o grămadă de bani ca să ti-o cumperi şi să-ti plăteşti asigurările. Haide să facem un plan realist şi să discutăm diseară despre asta cu tatăl tău. Dacă vara următoare nu e un termen realist, poate ne gândim la Crăciun.”
Și copiii învață limbajul pozitiv
”Casa dumneavoastră este împânzită cu microfoane! În orice casă, fiecare copil are două microfoane — câte unul în fiecare ureche. Aceste instrumente extraordinar de sensibile captează rugăciunile rostite la masă, melodiile fredonate, conversaţiile obişnuite şi toate tipurile de limbaj folosite. Aceste microfoane înregistrează absolut tot şi transmit datele unor minţi extrem de impresionabile. Aceste sunete devin apoi vocabularul copilului dumneavoastră şi baza faptelor sale”.
A-i învăţa pe copiii dumneavoastră să folosească un limbaj pozitiv este unul dintre cele mai minunate daruri pe care li le puteţi oferi.
Arătaţi-le prin propriul dumneavoastră exemplu că proiectaţi aşteptări pozitive, atât în ceea ce vă priveşte, cât şi în privinţa lor. Şi nu uitaţi că toţi copiii cu care interacţionaţi, indiferent dacă sunt rude, vecini sau nişte puşti cu care vorbiţi câteva minute la coadă la supermarket sau în avion, cântăresc fiecare vorbă pe care o rostiţi. Culegem ce am semănat.
Aveţi mare grijă să folosiţi un limbaj pozitiv ori de câte ori vă aflaţi în preajma unor copii. Daţi un exemplu bun şi ajutaţi-i pe copii să-şi modeleze viitorul, vorbindu-le pozitiv şi vorbind pozitiv despre ei.
În loc să spuneţi: „Băiat rău ce eşti! Ai dărâmat vaza lui mami şi ai spart-o”, spuneţi: „Când dai buzna în casă, poţi să spargi din greşeală lucruri. Te rog să n-o faci. Aleargă la fel de bine în continuare… şi aleargă afară.”
Rezultatele tehnicilor limbajului pozitiv
Oamenii care folosesc forţa cuvântului îi apreciază pe toţi cei care merită aceasta. Nu ezită să-i laude pe cei care reuşesc şi nici să se felicite pe ei înşişi atunci când creează evenimente pozitive în viaţa lor.
Efectul pe care-l poate avea asupra vieţii dumneavoastră felul în care vorbiţi a fost studiat cu atenţie, iar rezultatele sunt spectaculoase. Dr. Martin Seligman, psiholog la Universitatea din Pennsylvania, a efectuat cercetări extraordinare pe această temă. Rezultatele acestora sunt publicate în cartea sa Learned Optimism (Optimismul învăţat).
Treptele optimismului
Dr. Seligman a identificat trei scări principale ale optimismului şi pesimismului în limbajul de zi cu zi al unei persoane sau, cu alte cuvinte, „stilul său explicativ”. Când se confruntă cu evenimente pozitive, oamenii care vorbesc pozitiv le descriu în termeni ce se subscriu categoriilor de „universal”, „intern” şi „permanent”. Pesimiştii neajutoraţi tind să pună evenimentele pozitive pe seama unor factori „specifici”, „externi” şi „temporari”.
”Universal” înseamnă să observaţi că aveţi succes nu doar într-o situaţie anume, ci în toate aspectele vieţii dumneavoastră. „Specific” înseamnă să percepeţi situaţiile pozitive drept evenimente izolate.
Termenul „intern” indică faptul că vă asumaţi responsabilitatea, că vă recunoaşteţi propriul rol în obţinerea rezultatelor pozitive şi că vă apreciaţi pentru aceasta. Un stil explicativ „extern” înseamnă că atribuiţi succesul unui factor aflat în afara controlului dumneavoastră — „norocului”.
Termenul „permanent” identifică evenimentele pozitive drept dovezi continue ale unui şablon normal al succesului. O descriere de genul „temporar” sugerează un fel de noroc chior, ceva ce se întâmplă numai din când în când.
Primul pas în utilizarea unui limbaj pozitiv este să deveniţi conştient de obiceiurile dumneavoastră negative, să vă daţi seama imediat când aţi folosit o expresie nepotrivită. Apoi veţi învăţa să vă opriţi chiar înainte de a o folosi şi o veţi înlocui cu expresia pozitivă corespunzătoare, în cele din urmă, vă veţi forma obiceiul inconştient de a vorbi tot timpul într-o manieră pozitivă.
Când spui ”îmi cer scuze”
Atunci când spuneţi: „îmi cer scuze pentru casa/maşina/talentele mele la gătit”, scuza dumneavoastră are două efecte: pe de-o parte, atrageţi atenţia asupra unui lucru care vă face să vă simţiţi jenat şi pe care, altfel, poate că persoana cealaltă nici nu l-ar fi observat. Pe de altă parte, creaţi o impresie de nesiguranţă.
Nu vă mai cereţi scuze pentru diverse defecte imaginare. Schimbaţi ce se poate schimba sau uitaţi de ele. În loc să spuneţi: „Îmi cer scuze pentru dezordinea din apartamentul meu. Pur şi simplu n-am avut timp să fac curat săptămâna asta”, spuneţi: „Bine ai venit. Mă bucur să te văd.”
Imagine: www.pixabay.com