Skip to content

Tămăduirea Interioară- Gabriel Socaciu-rezumat (With Love 1)

tamaduirea interioara

Tămăduirea Interioară- Gabriel Socaciu– mic rezumat.

Interiorul nostru este o grădină minunat alcătuită din elemente ale pământului, apei și aerului.

Avem în noi semințe care dau rod, apa care le udă și aerul care le dă viață și le sporește până la îngemănarea lor cu energia cerului.

Pentru a fi sănătos, plin de vitalitate, omul trebuie să se îngrijească de această grădină lăsată de Dumnezeu în ființa sa pentru a da rod din belșug. Adevărata vindecare, singura durabilă, vine din interiorul nostru. Atunci când avem grijă de cultivarea sentimentelor, sporirea lor, grădina noastră devine plină de viață, iar roadele ei nu întârzie să apară. Unde sunt sentimente luminoase, voință și credință nu poate exista resentiment, dușmănie, invidie, judecată. Nu poate exista boală, ci doar răsplată, binecuvântare, iertare, iubire, vindecare.

Tămăduirea Interioară

Viziunea asupra unei boli, asupra suferinței, poate fi distructivă sau înălțătoare. Această viziune poate coborî omul la stadiul de animal sau îl poate ridica la cel de înger sau de sfânt. Într-un final este propria noastră alegere calea pe care mergem însoțiți de întuneric ori lumină.

Nu este necesar să ajungem la un nivel de iluminare pentru a simți bucuria sufletului. Este necesar să ne cunoaștem umbrele, să ne vedem onest rănile noastre și să le acoperim cu lumina sentimentelor pozitive.

Este suficient să creăm o lume mai armonioasă în interiorul nostru, prin iertare, bunăvoință, altruism, pace, iubire.

Ceea ce este în noi, în vorbele, sentimentele, gândurile noastre creează punți de legătură cu lumea subtilă, superioară, a Cerurilor. Acolo trebuie să ajungă sufletul nostru, cât mai mult încărcat cu lumină, cât mai bogat cu lecțiile învățate ale iertării și iubirii.

Calea tămăduirii- suferința

Suferința nu este rodul unei întâmplări. În lumea divină nimic nu este lăsat la voia întâmplării, totul este bine-definti cu un scop, programat. Nici locul în care este poziționată nu este întâmplător, iar indiciile pot fi arătate doar celor care se deschid pentru o astfel de viață, trăită din ce în ce mai des în corpurile subtile, energetice.

Suferința poate arăta:

  • o viziune îngustă și o îngrădire a propriilor capacități spirituale- ochii;
  • gândire incorectă față de creație, oameni, relații- capul;
  • lipsa de iubire și închiderea porților sentimentelor- inima;
  • importanța și exacerbarea puterii sinelui inferior-intestine;
  • frustrarea, furia- ficatul;
  • îngrijorarea excesivă- splina;
  • tristețea și blocarea dorinței de a respira viața- plămânii, pielea;
  • slaba înpământare- picioarele;
  • frica, lipsa de încredere, senzația de abandon- rinichii.

Nu poți fi sănătos atât timp cât îți murdărești limba cu vorbe murdare, îți poluezi cugetul cu gânduri negative și îți otrăvești sufletul cu sentimente potrivnice lui.

O viziune îngustă asupra altuia, plină de judecată, de critică și invidie, îngroașă sângele, îl încarcă cu toxine. Dacă sângele ar fi curat, sentimentele omului ar fi la fel, chiar și gândurile și vorbele lui.

Primul lucru care trebuie făcut pentru restabilirea sănătății este reluarea legăturii cu Divinitatea și înțelegerea Legilor subtile care guvernează natura, universul, întreaga Creație. Fiecare om primește învățătura propriului nivel de cunoaștere și evoluție. Unul are de lucrat pe iertare, altul pe iubire, altul să fie un bun familist, câteodată sunt mai multe de făcut, dar niciodată peste putința omului. Dar , trebuie să înțeleagă că cu cât avansează mai mult pe treptele spre purificarea sufletului, cu atât lecțiile devin mai grele, iar așteptările mai mari.

Boala înseamnă lipsă

Acolo unde este boală este stagnare, întuneric, lipsă. Cu boala nu te lupți, ea face parte din tine, din structurile tale. Boala este arhitect, sculptor, căutător al luminii, îți reamintește mereu de o altă lume, mai sus, mai bună, mai luminoasă.

Boala energetică a omului poate apărea cu 10-15 ani înainte de declanșarea ei la nivel organic.

Omul are mai multe straturi de protecție: câmpul energetic, eteric, sângele, limfa și organele. Este bine ca orice dezechilibru să fie reparat în câmpul energetic. Dacă boala depășește acest strat protector, ea intră în sânge și limfă, apoi în organe. Atunci când organele sunt afectate, se declanșează sistemul de alarmă al corpului. Acesta resimte dezechilibrul produs și încearcă reechilibrarea prin trimiterea unei energii suplimenatre la organul cel mai afectat. Este momentul în care celelalte organe fac munca celui incapabil să o mai producă. Ele pierd astfel mai multă energie, ducând la destabilizarea lor, și apoi cedează.

Una dintre cauzele îmbolnăvirilor este pierderea contactului cu electromagnetismul pământului. Omul are o împământare proprie, care este realizată prin panoul de comandă numit talpă. Prin talpă facem conexiunea cu vitalitatea pământului și eliberăm eneria în exces, un proces fără de care este destabilizat echilibrul vieții.

O bună metodă de reechilibrare și împământare este masarea punctului Rinichi 1, aflat în scobitura tălpii. Acest punct face legătura cu celelalte rețele de organe ale organismului, le stimulează și le vitalizează.

Metode eficiente de împământare sunt și mersul desculț pe iarbă, pe pământ, nisip sau pietrele albiei de râu.

Umbrele și rănile sufletești

În procesul vindecării este nevoie să-ți cunoști nu numai lumina, dar și întunericul. Umbra care însoțește ființa nu poate fi descifrată decât pri cunoașterea ei.

Programele moștenite, conștient sau subconștient, din arborele nostru genealogic poartă asemenea umbre. Nimic nu este întâmplător în existența noastră, nici familia în care suntem, nici întâmplările de viață cu care ne confruntăm. Scenele pe care jucăm rolul vieții sunt menite să ne confrunte cu întunericul din trecut pentru a-l alchimiza în lumină divină.

În anii copilăriei, adolecenței, preluăm din ”adevărurile” părinților, din felul în care ei se raportează la familie, societate, relațiile cu cei din jur, cu ei înșiși. La nivel energetic, preluăm anumite programe de viață ale lor și de multe ori ne identificăm cu ele și le considerăm adevăruri. Prin fire energetice invizibile sau canale subtile preluăm informația vinilor, grijilor, neajunsurilor, fricilor din familie. Preluăm stări de spirit, indispoziții, atitudini care ne pot îndepărta de la menirea noastră, aceea de a deveni ființe spirituale complete.

Pentru a tăia stringurile dăunătoare, acele legături malefice care nu ne lasă să fim liberi din punct de vedere spiritual, este bine să ne cunoaștem umbrele care vin din subconștientul colectiv.

Umbrele care pun stăpânire pe ființa omului și pe viața lui produc răni ale sufletului, care cu greu pot fi vindecate în lipsa cunoașterii și recunoașterii voii divine.

Atunci când ești asupritor al altuia, dar și când joci rolul de victimă este foarte posibil să ai activate programe de fugă, agresivitate, pedepsire, vinovăție, abandon. Ceea ce poți face este să te observi, să vezi ce simți în momentul în care ”ești părăsit, abandonat” de alte persoane. Să simți când ai cea mai mică dorință de a controla, să o observi și să o alchimizezi în înțelegere, acceptare a energiei prezente, regeneratoare.

Energiile se supun unor legi ce nu pot fi schimbate, doar înțelese și acceptate. Atunci când înțelege că a controla înseamnă a te opune energiilor creatoare, însăși vieții, atunci când acceptă că vinovăția, frica, fuga, victimizarea nu sunt decât efecte ale acestor opuneri față de ritumul evolutiv, transformator, omul începe să se schimbe cu adevărat.

Venim în anumite familii tocmai pentru a transforma întunericul în lumină, pentru a alchimiza vina, frica, rușinea, neâncrederea în iertare, credință, pace. Venim pentru a ne înțelege rănile sufletului la un nivel superior, de acceptare prin iubire.

Vindecarea interioară

Toate persoanele întâlnite sunt oglinzi ale sufletului nostru. Prin ele putem privi adânc în interiorul nostru pentru a vedea ce mai avem de curățat, de îndreptat, de purificat.

Vindecarea noastră interioară vine în momentul în care privim oamenii cu lumină și iubire, când nu mai simțim nevoia să judecăm, să etichetăm, să controlăm. Când simțim doar pace lăuntrică în fața oricărei ființe întâlnite înseamnă că sufletul nostru s-a vindecat și eliberat de rănile lui.

Atunci când Iisus a spus: ” Fiți curați precum pruncii pentru a ajunge în Împărăția Tatălui” a făcut referire la puritatea interioară, la onestitatea noastră, la capacitatea de a ne înfățișa așa cum suntem noi înșine, fără falsuri. A fi onest înseamnă, din punct de vedere divin, a gândi, a vorbi, a făptui conform sufletului nostru. Atunci când este cu adevărat onest, omul începe procesul propriei purificări, începe drumul spre mântuirea sufletului lui, pacea lui.

Prin observare atentă, introspecție, se pot depista efectele rănilor, care duc la sensibilitate crescută în fața criticilor sau laudelor, nevoia de aprecieri, de orice validare din partea altora, fuga de noi înșine, senzația da abandon. Toate aceste efecte sunt produse de răni nevindecate de abandon, respingere, trădare, nedreptate, umilire, care la rândul lor se ramifică în altele noi, care ne urmăresc, câteodată, întreaga existență.

Citește aici despre rana de abandon

Rana de umilire

Vindecarea rănii de nedreptate

Vindecarea rănii de trădare

Fricile și Iubirea Divină

Păcatul de bază al primului centru energetic este frica. Frica blochează activitatea energetică din zona suprarenale: rinichi, sacral, coccigian, iar somatizarea în câmpul fizic se manifestă prin dureri în zona sacral-coccogiană (zona inferioară a spatelui), lipsă de vitalitate, oboseală cronică. Frica excesivă duce la formarea de pietre la rinichi, nefrite, infecții urinare.

Atunci când centrul său vital nu este suficient activat, el obosește din ce în ce mai ușor, se stresează cu ușurință, simte că nu are un scop. Poate simți senzații de abandon, lipsă de respect de sine, de putere interioară, de neiubire.

Atunci când înțelege că cele mai multe frici nu-i aparțin lui însuși, omul și-a făcut jumătate din treabă. Atâta timp cât le amplifică și le consideră ca fiind ale sale, că-i aparțin, fricile pot pune stăpânire pe viața sa. Observarea conștientă a fricilor și creșterea continuă a vibrațiilor energetice duc la diminuarea controlului fricii, a ceea ce numim păcat, subjugare a Sinelui Superior Divin. Frica nu are forță în fața încrederii și credinței.

Vinovăția și Iubirea Divină

Al doilea centru energetic este cel al apei și este legat de supunere, smerenie, dar și creativitate. Frustrările, vinovățiile, rușinea sunt demonii acestui element. Ele sunt născute din neacceptarea propriei sexualități, de respingere, abandon și altele.

Sunt multe femei care nu și-au dorit să fie femei sau părinții lor nu au acceptat asta sau nu le-au dorit. Iar din această cauză ele pot simți la maturitate sentimente de respingere sau vinovăție. Vinovăția, ca păcat, duce la blocaje ale celui de-al doilea centru energetic și la manifestări anormale din punct de vedere sexual.

Mulțumirea, recunoștința sunt stări de bucurie interioară care alchimizează sentimentele de frustrare și vinovăție.

Lăcomia

Un exemplu de păcat cauzat de nevoia emoțională de control, dominare, subjugare este lăcomia. Omul are și un iad intern. Acesta sălășluiește la nivelul intestinelor și reprezintă piatra de încercare a omului.

Lăcomia este demonul centrului al treilea energetic. Ea poate pune stăpânire pe ceea ce este numit sinele omului, pe voința sa. Dorința de a controla, manipula, avariția, toate duc la blocaje ale acestui centru energetic. Omul posedat astfel devine neiertător cu el și alții, răzbunător, mincinos, lipsit de principii morale.

Deznădejdea

Blocajele pe centrii inimii se văd în starea de spirit a omului, în incapacitatea de a simți bucurie față de sine, față de natură, de oameni. Când omul pierde bucuria pentru lucruri simple, el se îndepărtează de iubirea față de Dumnezeu.

Înstrăinarea de iubire aduce suferință sufletească, cea mai grea povară pe care un om o poate duce.

Ceea ce dă viață Sufletului este conexiunea cu Lumina, cu iubirea și iertarea continuă, care sunt forme de manifestare în afara Ego-ului. Atunci când simte pasiune, iubire, compasiune, pace, armonie, sufletul se încarcă cu lumină și poate manifesta ușor iertarea și iubirea.

Minciuna

Cel de-al cincilea centru este legat de comunicare, creativitate. Minciuna este demonul acestui centru. Omul poate folosi într-un anume fel cuvintele, însă gândurile și sentimentele sale nu exprimă același lucru. Este valabil pentru oamenii cu măști, pentru cei ce vor să pară altfel decât simt ei în sufletul lor. Atunci când sentimentele nu sunt pozitive, luminoase, adevărul are de suferit. Pentru a se întoarce la adevăr, omul va trebui să fie onest cu el însuși și cu cei din jur.

Iluzia

Când ceilalți centri energetici ai omului funcționează cum trebuie, în armonie cu legile divine, glanda pineală poate fi în suferință sau insuficient conectată la Divin. Intuiția este cea care asigură legătura corectă cu lumea divină, iar dezvoltarea ei depinde de cât de mult poate stăpâni omul lumea demonilor săi legați de iluzii.

Iluziile îl fac pe om să se îndepărteze de la intuiția sa. Un om direcționat de iluzii poate fi ușor manipulat, influențat, poate avea viizuni mistice pe rătăciri pe care incorect le consideră a fi treziri.

Atașamentele

În toate culturile spirituale se vorbește despre atașament ca formă de îndepărtare de Divinitate. Alături de iluzii, atașamentele sunt ancore care îi țin pe oameni rătăciți de esența și drumul lor. Atașamentul este demonul centrului 7 energetic, cunoscut ca chakra coroană. Prin aceasta primim energie subtilă, pură, care ne ține conectați la lumea cerurilor.

Pentru ca acest centru să funcționeze cum trebuie, este nevoie de o bună împământare și de multă credință, de smerenie, altruism și generozitate, de iubire, adevăr și intuiție. În momentul în care a urcat corect celelalte trepte, omul se contopește cu partea divină, devine asemenea ei. În acest caz se poate vorbi despre omul Dumnezeu, alcătuit după chipul și asemănarea Creatorului.

Însă , pentru acest lucru, el va trebui să-și cunoască demonii, să schimbe întunericul în lumină, să transforme ce este negativ în iubire și iertare. În această fază, de contopire, omul nu mai crede, el deja cunoaște, este în ființare directă cu energia divină. În interiorul lui nu mai sunt vinovății, resentimente, frică, ură, neiubire, minciună, iluzii, atașamente.

Atunci când va înțelege că singura vindecare este cea a restabilirii cu scânteia divină, omul se va reconecta la Creatorul său. El va redeveni Omul Dumnezeu, făcut după chipul și asemănarea Sa.

Cumpără cartea aici: www.libris.ro