Secretul Fericirii Nemărginite. Mare este setea de fericire. Din păcate, și mai mare este lipsa de fericire. Marea majoritate a oamenilor săraci își doresc bogăție, crezând că aceasta le va aduce o fericire supremă și de durată. La rândul lor, bogații își satisfac toate poftele, după care suferă de plictiseală și de sațietate, fiind chiar mai departe de atingerea fericirii decât sunt săracii.
Secretul Fericirii Nemărginite
Dacă vom reflecat asupra acestei stări de lucruri, vom înțelege un adevăr extrem de important, potrivit căruia fericirea nu are nimic de-a face cu posesiunile lumești, la fel cum nefericirea nu are nimic de-a face cu absența acestora.
Ce este fericirea și cum poate fi asigurată ?
Dacă vom observa cu luciditate realitatea din jurul nostru și dacă vom reflecta asupra ei, vom descoperi că absolut toată lumea- cu excepția celor care au ajuns la înțelepciune- crede că fericirea poate fi obținută exclusiv prin împlinirea dorințelor. Această convingere adânc înrădăcinată în solul ignoranței și udată continuu de apa poftelor și dorințelor egoiste este cauza întregii suferințe din lume.
Majoritatea oamenilor recunosc că egoismul este principala cauză a întregii nefericiri din această lume, dar se amăgesc singuri crezând că vina aparține egoismului celorlalți, nu și propriului egoism. Cine recunoaște că nefericirea sa este rezultatul propriului său egoism se află deja foarte aproape de porțile Paradisului. În schimb, cei care cred că nu se pot bucura de viață doar din cauza egoismului altor persoane rămân în purgatoriul care și l-au creat singuri.
Fericirea este acea stare lăuntrică de satisfacție perfectă care conduce la bucurie și pace interioară, și care exclude orice dorință. Satisfacția care rezultă în urma împlinirii dorințelor este efemeră și iluzorie, și este întotdeauna urmată de o nouă dorință care se vrea îndeplinită. Dorința este la fel de nesătulă ca și oceanul și se exprimă din ce în ce mai mult pe măsură ce cererile ei sunt satisfăcute.
Iadul și raiul sunt stări interioare de spirit
Cine se scufundă în sinele său egoist și își propune să îi satisfacă acestuia toate dorințele se scufundă, practic, în iad. Cine se înalță deasupra ego-ului său, în acea stare de conștiință care îl neagă și uită de el, pătrunde, practic, în rai. Egoul este orb, lipsit de discernământ și de cunoaștere și conduc întotdeauna la suferință. Percepția corectă, judecata obiectivă și adevărata cunoaștere nu devin posibile decât în acea stare divină de conștiință care transcende egoul.
Aici și numai aici poate fi găsită fericirea autentică și durabilă. Atât timp cât vei continua să îți cauți cu egoism propria fericire personală, acaesta îți va aluneca din mâini și tu vei semăna semințele nefericirii. Pe de altă parte, atât timp cât cât vei uita de tine și te vei dărui serviciului adus altor persoane, vei culege roadele dulci ale fericirii și binecuvântării.
Atât timp cât te cramponezi de dorințele egoului tău, te agăți de nefericire. Dacă te eliberezi de aceste dorințe, pătrunzi în starea de pace. Îndeplinirea dorințelor egoiste conduce în mod automat la pierderea fericirii și la îndepărtarea de cauza acesteia.
Prin ochii ego-ului
Atunci când privim prin ochii egoului, îndeplinirea dorințelor noastre capătă forma iluzorie și angelică a fericirii, dar ori de câte ori ajungem la ea, din ea nu mai rămâne decât scheletul suferinței. Câtă dreptate are proverbul Biblic: ” Cine caută viața o va pierde și cine își pierde viața o va găsi.”
Nu vei găsi fericirea durabilă decât atunci când vei renunța să te mai cramponezi de dorințele tale egoiste și când vei fi dispus să renunți la ele. Dacă vei accepta fără rezerve să pierzi lucrul pe care ți-l dorești cel mai tare, dispariția acestuia- care va veni, inevitabil, căci aceasta este soarta tuturor lucrurilor efemere- nu te va mai afecta, ci chiar ți se va părea un câștig. Nu trebuie să pornești de la premisa abandonării cu scopul de a câștiga ceva, căci aceasta este sursa suferinței supreme și cea mai mare dintre iluzii. Trebuie doar să accepți cu detașare orice pierdere, căci aceasta este însăși Calea Vieții.
Adevărata fericire nu poate fi găsită decât în centrarea noastră în acel principiu care este permanent. De aceea, înalță-te deasupra poftelor și dorințelor față de obiectele nepermanente și scufundă-te în conștiința eternă.
Armonia este fericire
Din persepctiva spirituală, fericirea este absolut sinonimă cu armonia. Armonia este o fază a marii legi a cărei expresie spirituală este iubirea. Egoismul de orice fel înseamnă discordie și echivalează cu ieșirea din starea de armonie cu ordinea divină. Atunci când trăim iubirea omniprezentă care reprezintă însăși negarea sinelui egoist, noi vom fi la unison cu muzica divină, cu cântecul universal și cu melodia inefabilă care sunt sinonime cu fericirea profundă.
Oamenii rătăcesc încolo și încoace în căutarea oarbă a fericirii, dar nu o pot găsi decât atunci când își dau seama că aceasta s-a aflat tot timpul în ei, dar și în jurul lor, căci fericirea umple întregul univers. Ei au fost cei care, în căutarea lor egoistă și oarbă, și-au închis ochii și nu au văzut-o.
Dacă nu ai realizat până acum această fericire nemărginită, este posibil să o atingi prin cultivarea idealului înălțător al iubiri altruiste. Aspirația sau rugăciunea este o dorință orientată către cer. În timpul lor, sufletul se orientează către sursa sa divină, singura cauză a satisfacției permanente. În lumina aspirației, forțele distructive ale dorinței sunt transformate într-o energie divină indestructibilă. Aspirația este efortul de eliberare din cătușele dorinței. Ea este fiul rătăcitor devenit înțelept în urma suferințelor și singurătății sale, care se întoarce acasă la Tatăl Său.
Sursa: Omul devine ceea ce gândește- James Allen
Citește și: Culegi ceea ce semeni ! Obiediența
Imagine: www.pixabay.com