Skip to content

Puterea Minții- Thomas Troward (The Most Important 1)

puterea mintii

Puterea Minții- Thomas Troward- traducere după cartea Il potere della mente – mic rezumat

Obiectivul cărții Puterea Minții de Thomas Troward este de a indica principiile naturale care reglează relația dintre acțiunea minții și condițiile materiale, căci Legile Universale nu pot fi încălcate, iar noi le punem în acțiune prin condiții diverse de cele naturale, producându-se rezultate care nu ar fi existat altfel.

Puterea Minții și Legile Universale

Legile Universale, pentru a putea funcționa, au nevoie de un vehicul și acesta este corpul uman, instrumentul prin care infinitele posibilități ale legilor universale pot fi evocate în formă de putere, utilitate și frumusete.

Cu cât mai perfectă va fi opera factorului personal, cu atât mai bune vor fi rezultatele dezvoltate de Legea Universală.

Spiritul și materia

Vitalitatea este atribuită spiritului, iar mortalitatea -materiei. Prima se diferențiază de a doua prin capacitatea de mișcare. Ceea ce numim ”vitalitate” a fiecărei vieți se măsoară prin inteligența sa. Posedă o inteligență superioară care permite mișcare de ordin superior corespunzător. Cu cât mai superioară este inteligența,cu atât mai mare este controlul modalității de mișcare.

Astfel, vitalitatea constă din inteligență sau puterea gândului, în timp ce materia constă din formă. Nu putem concepe materia fără a avea o formă, trebuie să ocupe spațiu , iar ocuparea unui spațiu oarecare implică existența unei forme.

Calitatea spiritului este gândul, iar cea a materiei este forma. Forma implică o extindere în spațiu și limite ale marginilor. Gândul, însă, nu implică nimic . Ex: când ne gândim la viață în oricare formă, o asociem ideii de extensiune în spațiu, este atunci când afirmăm că un elefant este constituit dintr-o cantitate de substanță vitală mai mare decât cea a unui șoarece. Dar, dacă gândim din punctul de vedere al vieții ca un factor de vitalitate, atunci acest gând nu-l asociem niciunei extensii, ci ne dăm seama că șoarecele și elefantul sunt vii la fel, indiferent de dimensiuni.

Timpul este definit științific ca o perioadă ocupată de un corp în trecere de la un anume punct în spațiu la un altul. Conform acestei definiții, dacă nu este spațiu nu există nici timp. Și după cum, Spiritul este privat de elementul spațiului, trebuie să acceptăm că acesta este privat și de timp. Conceptul de spirit ca gând pur, și nu formă concretă, este deci, independent total de spațiu și timp. Astfel, dacă eliminăm elementele de timp și spațiu, toate ideile noastre despre lucruri trebuie să persiste într-un Aici universal și un Acum infinit.

Modalitatea prin care inteligența superioară controlează inteligența inferioară

Există o mare diferență între inteligența cosmică și cea individuală și constă în prezența voinței individuale. Puterea voinței individuale este  rezultatul principiului evolutiv cosmic în punctul în care acesta atinge punctul maxim.

În procesul creșterii inteligenței, nimeni nu poate crește pentru noi. Toți trebuie să creștem independent, iar această creștere constă într-o recunoaștere mai puternică a legii universale, care ne-a adus până aici, și constă și din relația  noastră individuală cu această lege, fondată pe faptul că noi suntem produsul cel mai avansat. Natura ni se supune după ce noi primii ne-am supus ei.

Astfel diferența dintre inteligența superioară și cea inferioară constă în recunoașterea propriei individualități și cu cât această recunoaștere este mai inteligentă, cu atât mai mare va fi puterea. Gradul inferior de auto-recunoaștere este acela care se recunoaște pe sine doar ca o entitate separată de toate celelalte, a cărui ego se distinge de non-ego. Gradul cel mai înalt însă, este că, realizând propria natură spirituală, vede în toate formele, nu doar non-ego, sau ceea ce nu este, dar și un alt tip de ego, sau ceea ce este exprimat într-un mod divers. Datorită acestui nivel înalt de auto-recunoaștere se obțin rezultate.

Unitatea Spiritului

Spiritul reprezintă o substanță universală care nu se diferențiază prin nicio formă specifică, generatoare de orice. Infinitul este unitate esențială. Unitate care nu poate fi nici multiplicată, nici divizată, căci ambele operațiuni ar distruge-o. Prin multiplicare producem o pluralitate a unității și invers.

Principiul fundamental al unității constă în faptul că aceasta este una peste tot. În momentul în care permitem minții noastre de a afirma că o parte a unității este aici și alta acolo, ne-am depărtat de la ideea unității spre cea a fracțiunilor de unitate. După cum principiul care a stat la originea vieții este infinitul, este o necesitate matematică ca să fie o singură unitate, și oriunde nu s-ar afla aceasta, trebuie să fie în totalitatea sa, adică spiritul trebuie să fie prezent în orice punct al spațiului și timpului.

Mintea subiectivă și obiectivă

Marele adevăr pus în lumină de către știința hipnotizării este natura dualistică a minții umane. Mintea subiectivă este mintea interioară, iar cea obiectivă este mintea exterioară.

Mintea subiectivă este în grad de a raționa doar prin deducție, dar nu prin inducție, iar mintea obiectivă le poate face pe ambele. Raționarea deductivă este silogismul care demonstrază cum o a treia parte trebuie numaidecât să rezulte din asumpția celorlalte două, dar nu ne ajută cu nimic determinarea dacă cele două afirmații sunt adevărate sau false. Această determinare aparține rațiunii .

Rațiunea deductivă pornește de la presupunerea corectitudinii ipotezelor sau presupuneri, dar nu determină falsitatea sau adevărul acestor presupuneri, ci doar ce consecințe pot avea prin imaginarea acestora ca adevărate.

Mintea subiectivă este sub controlul total al minții obiective. Aceasta reproduce și duce consecințele la extreme, cu maximă încredere, orice poate imprima mintea obiectivă.

Mintea subiectivă este creatoarea corpului. Atunci când înțelegem acest fapt, trebuie să imprimăm minții subiective imagini cu surse de viață perpetuă, care va renova constant corpul.

Mai trebuie să ne forțăm de a imprima minții noastre subiective și ideea a ceea ce dorim să atragem, nu doar sănătate. Dar această imprimare trebuie făcută cu credința că am și primit deja ceea ce imprimăm minții, adică că dorința noastră este deja împlinită. Este ca o semință pe care o plantăm în mintea noastră, și dacă nu o deranjăm, inevitabil va da roade.

Unica acțiune a minții este gândul, și astfel prin gândurile noastre creăm condiții externe corespunzătoare, creăm un nucleu care atrage spre el condițiile corespunzătoare într-o ordine corectă, până când lucrul final se va manifesta în planul exterior.

Legea creșterii

Cu cât mai mare va fi vitalitatea pe care o punem în semință, numit prototip spiritual, cu atât mai repede aceasta va germina. Dar acest lucru are loc doar atunci când un concept puternic varsă în semință o putere mai mare de creștere decât un concept mai slab.  Erorile noastre constau în îndoiala față de legea de creștere, devenind victimele grăbirii sau anxietății sau din cauza metodelor eronate. În acest caz se formează un prototip spiritual, opus dorinței noastre și care-l neutralizează pe cel precedent, luîndu-i locul.

Legea este mereu aceeași: gândul formează un prototip spiritual, care dacă nu este deranjat, se va reproduce în circumstanțe externe, adică se va materializa. Unica diferență constă în tipul prototipului pe care-l formăm, este aceeași lege prin care obținem lucuri atât pozitive, cât și negative.

Astfel, nu trebuie să ne imaginăm 2 forțe, ci doar una. Atunci când ne gândim la diferența între bine și rău, direcția va fi aceea unde se va îndrepta mai multă putere. Este legea universală prin care dacă inversăm acțiunea unei cauze, în același timp inversăm și efectul.

Trebuie să depunem vitalitate în semința gândului, s-o udăm cu calm și contemplarea dorinței deja împlinite. Dar, în același timp, trebuie să evităm ca în timpul contemplării să ne gândim la cum va crește planta. Eficacitatea procesului constă de a ține departe orice gând negativ de dubiu care ar provoca defecte în recoltă. Această contemplare trebuie să fie acompaniată nu de ceva care cere efort, dar de o senzație de plăcere și odihnă în prevederea împlinirilor dorințelor noastre.

Intuitia

Mintea subiectivă constituie eul interior, care are ca sarcină de bază conservarea individualității a cărui fundament este. Și fiind spirit pur, esența sa se află pe nivelul ființei, unde orice lucru subzistă în universal aici și în infinit acum și poate informa mintea inferioară despre lucrurile care se găsesc înafara sa, din cauza distanței spațiale sau temporale.

A înțelege intuiția este ceva foarte important, iar dificultatea constă în găsirea echilibrului corect între vocea interioară și fanteziile fără fundament. Cea mai bună ghidare este cunoașterea care derivă din experiența personală, care conduce gradual la achiziționarea unui tip de simțire interioară care ne permite distingerea falsului de adevăr.

Prima noastră senzație este cea corectă. Înainte ca mintea obiectivă să înceapă a discerne, aceasta este ca o suprafață lină  a unui lac care reflectă lumina, dar imediat ce începe să se gândească asupra argumentului, suprafața sa începe să se schimbe, până când imaginea originală nu mai este de recunoscut.  Prima senzație se pierde imediat , de aceea trebuie să înțelegem s-o observăm și s-o înregistrăm cu atenție în memorie.

Orice lucru creat de mintea subiectivă este reproducerea exterioară a convingerilor noastre.

Voința 

Adevărul este că omul nu poate crea nimic.  Funcția sa nu este de a crea, dar de a combina și distribui ceea ce deja există. Ceea ce considerăm  puterea creativă a omului este atitudinea sa receptivă a așteptării care consitutie o imprimantă prin care substanța plastică își poate lua forma dorită. Voința efectuează în mașina noastră mentală menținerea facultăților mentale în poziția relativă a puterii care permite îndeplinirea lucrului dorit.

Imaginația este funcția creativă, iar voința este puterea centralizatoare. Funcția sa este de a menține imaginația centrată în direcția corectă. Voința constă în menținerea poziției alese. Menținând orice atitudine mentală putem fi siguri că legea atracției spre acele corespondențe care simbolizează exteriorul atitudinii în cauză. Aceasta nu implică niciun efort din partea sistemului nervos și nu este urmată de nicio senzație de epuizare.

Citește și: Procesul creativ în individ- Thomas Troward

Legea ABUNDENȚEI. Principii și valori