Personalitatea este o trinitate răsturnată- individualitatea este o trinitate așezată.
Pentru a se elibera, ființa umană trebuie să permită individualității sale, adică natura sa superioară să se manifeste, degajându-se de influența personalității sale, sau natura inferioară. ”Persona” este o mască, un om care-și pune diferite măști pe chipul său, își schimbă personalitatea, dar rămâne mereu același. Un actor care este obligat să joace mai multe roluri, în fiecare piesă este îmbrăcat altfel, joacă în alt mod și se manifestă diferit. Personalitatea reprezintă rolul pe care îl joacă actorul, pentru ceva timp, pe care-l schimbă apoi, dar omul însuși rămâne același, rezistă timpului.
Personalitatea este o trinitate răsturnată
Deci, ființa umană, care trebuie să trăiască într-o reâncarnare, o existență, își pune o mască, ceea ce înseamnă că-și ia o personalitate și se manifestă într-un fel sau altul, este femeie sau bărbat, și într-o altă reâncarnare revine altul, cu o altă personalitate, dar de fapt, el este mereu el însuși. Acel ”el însuși” care rămâne este etern, iar ceea ce numim ”persona” este ceva trecător, aceasta este personalitatea.
Tot ceea ce rămâne înscris și care trebuie transmis de la o reâncarnare la alta este ceea ce se păstrează în individualitate. Personalitatea dispare, iar toată înțelepciunea rămâne ca o bogăție inseparabilă de individualitate. Astfel, personalitatea poate fi comparată cu luna și individualitatea cu soarele. Ca și luna, personalitatea este schimbătoare, se modifică tot timpul, fără o lumină proprie. Individualitatea este ca soarele, mereu strălucitoare, luminoasă.
Omraam Mikhael Aivanhov , într-una din conferințele sale explică că personalitatea este o trinitate răsturnată, ea lucrează în domeniul intelectului, al inimii și al voinței. Individualitatea, după explicațiile lui, este o altă trinitate, dar așezată. Aceasta înseamnă că personalitatea gândește, simte și acționează, dar într-un scop egoist, egocentric, de acaparare și îmbogățire. Atunci când apare o tendință egoistă, aceasta se irită, devine răutăcioasă, nocivă. Ea se înarmează, manifestându-se pentru păstrarea a ceea ce a câștigat, a ceea ce vrea.
Individualitatea este lumină
Astfel, toate gândurile sunt îndreptate mereu către ea, adică către a lua. Individualitatea vrea să strălucească, să dea, ea vrea să lumineze, să ajute, să susțină.
Oamenii care sunt egoiști, egocentrici, nu pot să facă să strălucescă lumina, fiindcă lumina nu este altceva decât ceva detașabil, care scapă sau se desparte de persoană, deci lumina este: bunătate, iubire, generozitate. În lumină nu există frică și teamă. Toți ceilalți care nu pot ajunge la acest grad de a da, de a străluci, rămân șterși și devin pesimiști, triști.
Personalitatea este ca o prăpastie care înghite tot. Individualitatea, însă, este un torent, un fluviu. Soarele este reâncarnarea legii de a da, iar pământul este încarnarea legii de a lua. Aceasta nu înseamnă că pământul nu dă nimic, dar el păstrează pentru el, produce fructe, flori, dar numai pentru el. La fel și personalitatea, produce ceva, dar păstrează tot pentru ea.
A da și a primi
Atunci când vom decide să dăm indiferent ce, dar fără a aștepta o recompensă, vom fi ca soarele, fiindcă el nu așteaptă recompensă, el dă și nu așteaptă. Există oameni care se sacrifică puțin, dar așteaptă să primească ceva, cel puțin, o laudă, o mulțumire, un compliment. Atunci apare pământul, iar soarele dispare. Există oameni care dau câte ceva bănuți cerșetorilor și se spune pe undeva că vor ajunge în Paradis, fiindcă acolo se găsește milostenia. Dacă atât ar fi fost de ajuns pentru salvare, atunci o mulțime de oameni ar fi reușit să o facă. Dar acest lucru este egal cu zero.
În interior nu se sacrifică nimic, din slăbiciunile, pasiunile, mâniile, aviditățile noastre.Iar în exterior, dăm câteva fărâmituri, câteva haine găurite și uzate, ceva care este inutil, de care trebuie să ne debarasăm, aceasta oferă oamenii. Dar a da ceva din propriul caracter, puțini oameni o fac, aici este adevăratul sacrificiu.
A dori numai să luăm, fără a acționa asupra altora și a noastră înșine, înseamnă să acționăm de o manieră dăunătoare, fără a vedea consecințele. În interior se produc acumulări, fermentări, putreziciuni și apoi apar la masă viermii și șobolanii. Atunci omul începe să fie în pericol. A fi prea egoist, prea singular, aceasta înseamnă blocarea multor canale. De ce ? Pentru că atunci nu este nimic care curge.
Atunci când individualitatea începe să se manifeste, apare abundența, iubirea, bunătatea. Numai atunci când începeți să dați ceea ce ați adunat în universități, ori în cărți, sau în orice altă parte, atunci, în acel moment, veți reuși.
Personalitatea este un lucru stagnant, iar individualitatea este ceva curgător, aducătoare de lumină și tot ce este pozitiv și benefic.
Citește și: Dezvoltă conștiința prosperității în 5 pași
Ce este o vizualizare de succes ? Cum o creezi în 3 pași ?
Folosește Voința pentru a te îmbogăți
Imagine: www.pixabay.com