John Kennedy(Fitzgerald) a reprezentat un mit, dar și un exemplu pentru generația postbelică. Mulți americani, dar și europeni îl adorau pe acest tânăr cu părul mare, frumos aristocratic, puternic, curajos, în stare să-și respecte angajamentele și cuvântul dat.
John Kennedy (Fitzgerald)
Avea patruzeci și trei de ani când a intrat în funcție, dar amintea de entuziasmul unui tânăr de douăzeci. A fost cel mai tânăr președinte american din istorie, primul născut în secolul XX, primul catolic, primul atât de aproape de europeni.
Cartea John Fitzgerald Kennedy , de Marilena Gala, publicată la editura Litera, este o adevărată bijuterie biografică despre un președinte care a devenit mit al tuturor noilor generații. Kennedy a fost un mit în viață. Și a devenit un mit și mai puternic după moarte.
”Era eroul de care aveam nevoie, în stare să atingă circuitele subconștientului.- Norman Mailer.
” A fost eliminat la momentul cel mai bun petru a-i asigura sfințenia.”- James Ellroy, în American Tabloid
” A fost un președinte american a cărui imagine se vindea în târgurile din New Orleans, Napoli și Beirut. Imagine țesută pe pânză din cânepă și slăvită ca a unui sfânt protector.”- Gianni Riotta
Despre copilăria și cariera sa politică strălucită, cât și despre moartea cu scenarii dubioase aflăm din micuța carte de Marilena Gala, cu titul John Fitzgerald Kennedy. Cele 80 de fotografii alb-negru care însoțesc textul documentează în imagini sugestive epoca și viața celui care a devenit mitul tuturor noilor generații- JFK.
John Fitzgerald Kennedy avea o părere despre practic orice. Însă lui John nu-i era de ajuns să își facă auzite propriile idei și considerații, mai mult sau mai puțin chibzuite. El dorea să se implice în viața oamenilor, să aibă o oarecare influență asupra sorții lor. Activitatea se desfășura anevoios și John avea senzația continuă de a nu ajunge niciodată la rezultate concrete, deoarece acestea erau zădărnicite de viscozitatea sistemului. El a încercat încă de la bun început să își asocieze propria imagine doar cu problemele naționale.
Primul mandat i-a oferit tânărului deputat democrat cel puțin trei pârghii diferite de care să se folosească pentru a începe să se remarce în mulțimea de politicieni americani. Acestea sunt: viitorul finanțărilor pentru școlile catolice, restricțiile ce trebuiau impuse eventual puterii contractuale a sindicatelor. Și, programele de construcții publice, în special acelea pentru veteranii de război.
John Fitzgerald Kennedy
Pentru a putea stabili ce decizii trebuia să ia, John a învățat să echilibreze atent ideile legate de oportunitatea tactică pură, dictate de regulile electorale, cu acelea legate mai strâns de propriile convingeri despre ceea ce e mai drept sau servește mai bine intereselor țării.
Faptul că fusese diagnosticat cu boala Addison (o afecțiune legată de distrugerea glandelor suprarenale și care putea fi chiar letală în formele ei cele mai grave) a avut asupra lui efectul unei implicări tot mai mari în politică. A îndurat dureri groaznice de spate, numai ca să reușească să acopere toate orașele mari și mici ale teritoriului și să se facă cunoscut potențialilor alegători.
La vârsta de patruzeci și trei ani, John Fitzgerald Kennedy ajunsese în funcția instituțională supremă, în inima puterii americane, în așa- zisa epocă ” echilibru al terorii”. Kennedy era conștient că venea după un președinte popular, iubit și respectat. De aceea a încercat să se folosească de prilejul predării de ștafetă între vechea și noua administrație. Pentru a se arăta deferent față de cineva cu mai multă experiență și înțelepciune precum Eisenhower. Subliniind însă că urma să aibă o abordare și o poziționare diferită în propiul mandat.
John Fitzgerald Kennedy
Kennedy intenționa să înceapă cu o revizuire strategică a acordurilor stipulate între Statel Unite și aliații acestora din Europa și din emisfera de Vest. Vroia să reexamineze total politica ajutoarelor financiare acordate statelor străine.
Regimul lui Fidel castro în Cuba, cu alianța sa cu Uniunea Sovietică, era pericolul cel mai insidios pe care guvernul de la Washington trebuia să-l înfrunte vreodată la propriile granițe. Era un fel de bombă cu efect întârziat care putea chiar să declanșeze răspândirea pericolului comunist în toată America Latină.
Ideea de bază a noii doctrine promovate de Casa Albă era de a îmbunătăți capacitatea de apărare convențională a NATO. Astfel încât să îi dea posibilitatea unei reacții adecvate în fața oricărei agresiuni sau amenintări și să limiteze anvergura conflagrației.
Asasinarea lui John Fitzgerald Kennedy : consacrarea unui mit (22 noiembrie 1963)
Evaluarea importanței și a trăsăturilor esențiale ale mandatului lui Kennedy implică și luarea în calcul că JFK a căpătat o dimensiune în imaginarul colectiv care trece dincolo de judecata detașată despre omul politic și despre capacitatea sa de a dezvolta o viziune startegică clară, de a exprima în mod de guvernare. Nu întâmplător, Kennedy continuă să fie considerat printre cei mai buni președinți care au condus Statele Unite.
Violența și prematura sa dispariție, la puțin timp după încheierea crizei din Cuba și a primului acord menit să limiteze experimentele nucleare și efectele radioactive asupra mediului, a fost crucială în cristalizarea acestei imagini de om strălucit, energic și care privește lucrurile din perspectivă.
Dinamica asasinări sale nu a fost niciodată considerată total credibilă de publicul larg, din simplul motiv că este greu să te resemnezi în fața plauzibilității unui atentat organizat și dus la capăt de un singur individ insignificant împotriva unuia dintre cei mai puternici și protejați om de pe glob.
Totuși, nimeni nu a reușit să dovedească până acum că nu afost doar Lee Harvey Oswald cel care a tras cele trei gloanțe. Gloanțe cu care a fost ucis președintele Kennedy în timp ce trecea cu cortegiul său prin fața depozitului de manuale din Dealey Plaza.
John Fitzgerald Kennedy -complot
Confirmarea unui complot părea să vină și din faptul că Oswald a fost ucis în timp ce era transferat de poliție de Jack Ruby. Cel ce era proprietarul unui local de noapte din Dallas și care avea legături cu lumea interlopă.
Hrușiov, în tentativa de a elimina orice îndoială legată de o implicare sovietică a făcut tot posibilul pentru a le prezenta interlocutorilor săi americani cele mai sincere condoleane din partea sa și a întregului popor sovietic. Șeful de la Kremlin era convins că asasinatul trebuia să fie atribuit grupărilor americane cel mai extremiste și conservatoare, care priveau cu multă neâncredere și iritare alegerile făcute de John Fitzgerald Kennedy în politica internă și externă.
Era sigur că președintele Johnson ( care i-a luat automat locul lui Kennedy) nu avea să urmeze cu atâta fermitate calea detensionării dintre cele două supraputeri. Fermitatea cu care noul președinte a încercat imediat să încurajeze și să readucă țara la normalitate l-a făcut pe Johnsons să fie suspectat că ar fi implicat în asasinarea lui Kennedy.
Prin moartea lui, cum avea să spună istoricul Arthur M. Schlesinger, ”am pierdut ceva vital, adică viziunea unei Americi ca republică umană, rațională, democrată, care colaborează cu celelalte state și instituții internaționale pentru a promova democrația, drepturile omului, pacea.”
Cumpără cartea aici