Învățătura simplă a lui Iisus: Lumina lui este în noi
A-l gândi pe Iisus ca fiind în afara minții tale și independent de ea înseamnă să pierzi esențialul. Pentru că în ea ni se adresează Iisus. El ne este cel mai intim prieten care ne vorbește, uneori în cuvinte, alteori fără cuvinte.
Mintea Christică și învățătura simplă a lui Iisus
Cu toții suntem în comuniune și comunicare cu Mintea Christică, pentru că suntem cu toții uniți cu Mintea lui Dumnezeu. Dacă n-ar fi așa, traiul nostru ar fi complet întunecat și lipsit și de făgăduința mântuirii sau răscumpărării.
Fiecare dintre noi are în el o mică scânteie de lumină ce iluminează întunericul lipsei noastre de conștiență. Este scânteia divină a conștienței, care păstrează vie legătura noastră cu Dumnezeu. Această scânteie ne conectează cu învățătorul divin din tradiția noastră și cu Esența Divină dinăuntrul fraților și surorilor noastre.
Dacă noi am vedea scânteia de lumină aflată în fiecare dintre noi, tot întunericul din percepția și din experiența noastră s-ar destrăma, iar lumea, așa cum o știm noi, ar dispărea.
Împărțirea în religii este o relicvă a acestei lumi. Asemenea delimitări nu există în Mintea Christică, unde toate ființele se întrunesc în vederea unui singur țel. Este greu să ne imaginăm așa ceva, dar așa e. Evreii au nevoie să înțeleagă și să accepte mesajul de încredere care le-a fost adus de către Iisus. Creștinii au nevoie să înțeleagă cum învățătura lui- o învățătură a iubirii și iertării- a fost pervertită în învățături ale fricii și vinei. Ateii au nevoie să înțeleagă mesajul său revoluționar al egalității.
Învățătura simplă și adevărată a lui Iisus
Iisus nu ne cere să ne convertim la creștinism, căci așa ceva nu există. Creștinismul e un mit al separării, ce îl separă pe creștin de evreu sau pe musulman de budist.
Fiecare din noi are acces la o relație personală cu Iisus. Este o relație ce ia naștere în mod firesc, odată ce începem s-o dorim și să ne încredem în ea. Ea nu presupune nicio tehnică, nicio invocație, nicio practică spirituală ezoterică. Simpla, dar autentica nevoie de prietenia și de călăuzirea lui este tot ce e necesar.
Iisus pledează împotriva oricărei alte autorități în afară de cea a lui Dumnezeu. El cere doar, să-l luăm de mână ca pe un egal, să ne deschidem și să ne aplecăm către fiecare dintre semenii noștri cu același respect reciproc și cu aceeași intenție de a fi egali.
Învățătura lui poate fi simplă, dar punerea ei în practică ne va solicita toată atenția, toată energia și tot devotamentul. Îndemnul de a fi”egal” cu fiecare persoană din experiența noastră, de a recunoaște și a ierta toate greșelile- chiar în timp ce acestea sunt comise- este o învățătură revoluționară ce ne va spăla de vină și ne va ajuta să trecem prin fricile noastre.
Credințele și convingerile separă. Gândurile iubitoare unesc. ”Dacă vrei să-mi urmezi învățătura, trăiește-o gând după gând. Binecuvântează-l pe fratele tău, pe aproapele tău, chiar dacă nu ești de acord cu el.” Aceasta a fost învățătura lui Iisus.
Iubirea lui Iisus întreține cu blândețe scânteia din inimile noastre, ajutându-ne să trecem deplin prin frica și rușinea noastră. Ea aduce iluminare divină în toate credințele, convingerile înguste, cât și în toate condițiile în care se desfășoară experiența noastră. Deoarece lumina este înăuntrul nostru, ea nu poate să nu strălucească atunci când apelăm la ea. Lumina lui Christos este în noi toți. Să o invocăm împreună, în numele iubirii !
De ce suntem aici? Iubirea necondiționată și învățătura simplă a lui Iisus
Nimeni nu este atât de aspru cu tine așa cum ești tu însuți. Suferi de un profund sentiment de imperfecțiune și nevrednicie. Aceste chestiuni nerezolvate cu privire la autoevaluarea ta reprezintă condițiile în care se realizează întruparea ta. Ești aici pentru a le rezolva.
Tu ți-ai ales părinții, pentru ca ei să-ți exacerbeze sentimentul de vinovăție, în așa fel încât să poți deveni conștient de el. A-i învinui pe ei de problemele tale nu te va ajuta să îndepărtezi condițiile care, voi le-ați impus iubirii. Singura cale de ieșire este ca tu să devii tot mai conștient de propria ta vinovăție și de credințele și tiparele de interacțiune bazate pe frică.
A căuta pe cineva special care să-ți furnizeze iubirea pe care părinții tăi nu au fost în stare să ți-o ofere nu este o rezolvare, ci doar va agrava lucrurile. Nu poți să nu ajungi față în față cu propriile răni. Părinții, soții, copiii sunt aici ca să te ajute să-ți vezi propria nevoie de vindecare- iar tu, la rândul tău, îndeplinești aceeași funcție în viețile lor.
Căutarea iubirii necondiționate într-o lume a condițiilor este sortită eșecului. Dacă nu-ți asumi responsabilitatea de a aduce iubirea în propriile tale răni, nu vei ieși din ciclul vicios atac/ apărare, vină și învinuire. Până ce nu te vei uita în oglindă și nu îți vei vedea, reflectate acolo, propriile convingeri, îl vei folosi pe fiecare seamăn al tău din cadrul experiențelor ca pe o oglindă care să-ți arate ceea ce crezi despre tine însuți. Dacă vrei să ieși din cercul vicios al lumii, trebuie să oprești jocul proiecției. Nu există altă cale de ieșire din cercul vicios al vinei și învinuirii decât a înceta să învinuiești.
Dacă cineva acționează greșit, aceasta se datorează faptului că are gânduri greșite, gânduri false. A face ceva rău înseamnă a propovădui vina și a perpetua credința că durerea și suferința sunt necesare. A face ceva bun înseamnă a propovădui iubirea și a-i demonstra puterea de a depăși toată suferința. Nu greșești nicodată când faci un lucru bun și nu ai niciodată dreptate când faci un lucru rău. Ca să ai dreptate, fă bine !
Doar iubirea poate demonta orice frică
Iubirea este singura reacție ce demontează frica. Iubește orice persoană sau situație care îți evocă frica și aceasta va dispărea. Iubirea este antidotul fricii, căci frica este absența iubirii. De aceea, ori de câte ori iubirea este prezentă, frica nu poate exista.
De ce vă este frică ? Deoarece aveți convingerea că nu meritați să fiți iubiți și nici nu sunteți capabili să iubiți pe altcineva. Această credința este singura care trebuie schimbată.
Exersează să fii conștient de vina ta, de frica ta. Nu le camufla, nu le nega și nu le proiecta asupra altor oameni. Când ești furios sau deprimat, întreabă pur și simplu: ” De ce sunt supărat? De ce simt nevoia să mă apăr? De ce anume mi-e frică ?„ Continuă să pui aceste întrebări până când devii conștient de sursa mâniei și fricii tale. Odată ce treci prin aceste straturi ale emoției, pune-ți întrebarea: ” Care este vina mea aici ?„ Toate emoțiile negative din viața ta apar din sentimentul tău subconștient de vinovăție sau rușine. Acesta trebuie conștientizat. Trebuie adus în conștiența ta, ca tu să-l poți elibera.
Sentimentele tale de imperfecțiune îți provoacă frica de răsplată. Dacă tu crezi că e ceva în neregulă cu tine sau că ai greșit cu ceva, îți va fi teamă că vei fi pedepsit. Iar dacă ți-e teamă că vei fi pedepsit, te vei apăra împotriva oricărui atac imaginat. Ori de câte ori simți că cineva îți contestă valoarea, vei fi gata să apeși pe trăgaci. Acest întreg scenariu despre vină și pedeapsă are loc doar în mintea ta. Dacă îl proiectezi, vei introduce pe alții în el și veți fi nevoiți să-l rezolvați împreună.
Vina este rădăcina întregii suferințe, iar fără de iertare de sine nu există eliberare de vină. Până când nu îți vei desface vina, nu îți poți găsi nevinovăția. Acesta este procesul de iertare. Nu are nimic de-a face cu a-i ierta pe alții. Are totul de-a face cu a te ierta pe tine însuți pentru faptul că te-ai declarat vinovat. A primi iertare din partea altora este un lucru necesar numai în măsura în care tu crezi că este. A le cere iertare altora demonstrează că ești gata să te răzgândești în privința celor întâmplate.
Acceptă-l, pur și simplu pe seamănul tău și binecuvântează-l pe calea sa. Dacă îți cere ajutorul, dă-i-l bucuros, dar nu încerca să faci pentru aproapele tău ceea ce trebuie să facă el pentru sine însuși.
Nu-l face răspunzător pe aproapele tău pentru pacea și fericirea ta și nu-ți asuma responsabilitatea pentru pacea și fericirea lui. Iubește-ți aproapele așa cum ai vrea să te iubești pe tine însuți. Nu face sacrificii pentru el și nu-i cere ca el să facă sacrificii pentru tine, ci ajută-l când poți și primește-i ajutorul cu recunoștință atunci când ai nevoie de el. Această reciprocitate simplă și plină de demnitate este un gest al iubirii și acceptării. El demonstrează încredere și stimă reciprocă. Mai mult de atât e prea mult. Mai puțin de atât e prea puțin.
Corecția nu înseamnă atac
Trăirea unei experiențe de dezamăgire este legată direct de vină și de sentimentul tău de imperfecțiune. Când nu-ți sunt îndeplinite așteptările, primești, pur și simplu o corecție. Corecția nu înseamnă atac. Ea nu înseamnă pedeapsă. Percepția că ești atacat sau pedepsit atunci când lucrurile nu merg așa cum vrei tu este alimentată de vină.
Libertatea ta de bază constă în a accepta și a învăța din experiențele cu care ești confruntat. Poți să respingi experiența. Poți refuza să înveți din ea. Dar această opțiune duce la suferință.
Știai că poți îndepărta o suferință acceptând experiențele și învățând din ele? Astfel poți trăi bucuria unirii cu Dumnezeu. Îmbrățișat de experiența ta, îți primești corecția și gândurile tale se aliniază Minții Divine.
Viața este ori rezistență, ori capitulare. Acestea sunt singurele opțiuni. Rezistența duce la suferință. Capitularea duce la beatitudine. Rezistența este decizia de a acționa singur. Capitularea este decizia de a acționa cu Dumnezeu.
Poți trăi experiența bucuriei numai rămânând credincios adevărului dinăuntrul inimii tale. Adevărul este o ușă ce rămâne mereu deschisă. Nu poți închide această ușă. Poți alege să nu intri. Poți merge în direcția opusă. Dar nu poți spune niciodată: ” Am încercat să intru, dar ușa era închisă.„ Fiecare experiență este o oportunitate de a îmbrățișa adevărul și de a respinge iluzia.
Miracolele sunt demonstrații ale Minții Divine
Miracolele sunt demonstrații ale Minții Divine în acțiune în mintea și experiența ta. Fiecare miracol este o demonstrare a faptului că iubirea e mai puternică decât frica. Nu te poți apropia de iubire dacă nu realizezi cât de mult din gândirea ta are la bază frica. Nu încerca să înlocuiești gândurile negative, temătoare, cu gânduri pozitive, iubitoare. Asta nu face decât să instaureze un conflict în mintea ta. Lasă conștientizarea să lucreze. Fii conștient, pur și simplu, de frica ta și simte-o.
Apoi, când ai resimțit-o din plin, spune doar: ” Tată, acum sunt gata să trec prin frica mea. Te rog, ajută-mă!” Și fii gata să primești ajutorul pe care l-ai cerut. Când ceri ajutor, recunoști că există o putere mai mare decât frica ta. Când ceri ajutor, admite că ceri ca gândurile tale să fie schimbate. Lasă-l pe Dumnezeu să-ți răspundă prin fiecare cuvânt, fiecare gest și fiecare faptă. Nu poți avea experiența miracolului decât dacă ești dispus să-l primești. Ca să trăiești experiența miracolului, trebuie să fie prezenți următorii factori:
1. Să știi că ai nevoie de el;
2. Să-l ceri în mod sincer;
3. Să fii dispus să-l primești. Când toți 3 factori sunt prezenți, miracolul se va manifesta.
Desigur, s-ar putea să nu arate așa cum ți l-ai închipuit tu. Însă, fii deschis la prezența sa în viața ta și îngăduie-i să ți se reveleze.
De ce nu îmi dă Dumnezeu miracolul pe care îl cer ? Motivul este că miracolul pe care îl ceri ar putea să nu te elibereze de frică. Prin urmare, el nu este miraculos, iar frica ta va reface condițiile care te-au determinat să ceri acest miracol. Lasă ca Dumnezeu să fie acel care îți răspunde la rugăciune. Nu încerca tu să-i spui de ce anume ai nevoie. Știe El mai bine. Ai încredere. Deschide-te prezenței sale în viața ta. Fii dispus să înveți de la El. În această disponibilitate, frica va fi dizolvată și te vei trezi la adevărata ta natură.
Sursa : Curs de Miracole, Editura Centrum, Polonia- descarcă PDF aici
Te-ar putea interesa și: Cum se realizează Vindecarea- Iluzia Bolii- Curs de Miracole
Curs de Miracole: Semnificația Miracolelor
Viața pune întrebări, iar noi răspundem !
Starea de Grație Divină- Darurile și Legea Împărăției
Imagine: www.pixabay.com