Dorința și invidia- ce ne dorim de fapt?

Dorința și invidia- ce ne dorim de fapt?

Voi cum stați cu dorințele? Știați că ele reprezintă începutul tuturor începuturilor? Dar oare câte dintre dorințele tale sunt chiar ale tale?


Un lucru este însă cert: ne dorim lucruri. Ne dorim emoții. Ne dorim oameni. Dar oare chiar ne dorim toate astea? Dacă sunt, într-adevăr dorințele noastre, de ce nu suntem de-a dreptul fericiți când le obținem decât o foarte scurtă perioadă? Sunt câteva dintre întrebările și dilemele pe care le găsiți analizate și dezbătute în cartea Psihologie pentru oameni obișnuiți, scrisă de Radu F. Constantinescu și soția și muza sa, Ramona.

Veți descoperi o altă abordare a lucrurilor și a oamenilor, una în care ne regăsim mai ușor și mai accesibil, în care îndrăznim să punem pe tapet fără inhibiții problemele și să le disecăm până răspundem franc la tot ceea ce ne frământă – ne demonstrează că avem o mare nevoie de acea psihologie a lumii urbane, a vieții de birou, a flirturilor online, a speakerilor motivaționali și a comerțului dezlănțuit! Vorba aceea, la vremuri noi, fantasme noi!

Așadar, psihologia evadează din turnul său de fildeș și iese în stradă, pentru a le vorbi oamenilor obișnuiți. Este o știință a sufletului, cristalizată la suprafața vieții de zi cu zi. O viață prinsă în vrăjile industriei luxului, a manipulărilor și a mantrelor publicitare.

Cartea este  o cafea fără zahăr care ne va trezi la realitate. Trebuie doar să privim în jur, să înțelegem și să ne punem cea mai importantă întrebare: de ce ne dorim ceea ce ne dorim?
Dorința și invidia- ce ne dorim de fapt?

Cât poate să valoreze o pereche de pantofi? Fix cât invidia pe care o stârnește în ochii altor femei!

De fapt, cartea începe cu etalarea unor dorințe la care ne raportăm cu toții, poate unii mai mult decât alții. Ne dorim bolizi de lux. Sau ceasuri luxoase. Femeile sunt înnebunite după pantofi. De firmă să fie! În cazul multora dintre aceste lucruri, prețul este etalonul luxului și mai departe, etalonul omului în societate. Uneori, trăim și ne hrănim cu această iluzie.

V-ați întrebat însă de ce ne dorim anumite lucruri? Oare chiar avem nevoie de ele? Oare chiar știm să le prețuim sau pur și simplu ne satisfac anumite capricii de moment, pentru ca apoi să ne lipsim de ele ca și cum nu ni le-am fi dorit niciodată? Ca și cum nu ar fi existat niciodată?

,,Chiar așa, cât poate să valoreze o mașină? Cât e dispus cineva să dea pe ea. Multe modele de lux nu au altă calitate decât că sunt produse în serie mică. Mașinile sunt bijuteriile bărbaților. Cât credeți că trebuie să coste un obiect cât o monedă care îți spune ce oră e?

Greșit! Ceasul de lux nu țintește să spună ce oră e! El spune cine e…purtătorul lui. Industria luxului este o taxă pe aroganță! Foarte rar ai ocazia să cumperi artă sub forma unei bijuterii, performanță în tehnologie sau excelență vestimentară. De cele mai multe ori, cumperi doar etichete. Cu ele încerci să-ți acoperi defectele sau să-ți scoți în evidență calitățile”, aflăm din cartea Psihologie pentru oameni obișnuiți.

Iată ce spune Muza (soția lui Radu F. Constantinescu) despre viață și dorințe:

,,Nu amân la nesfârșit că viața e scurtă, dar uneori descoperi că un lucru pe care nu l-ai cumpărat astăzi e deja uitat a doua zi, ba chiar și unii bărbați care m-au atras la prima vedere și-au pierdut farmecul de îndată ce i-am cunoscut mai bine.
Aici chiar nu sunt de acord de acord cu Radu și nu cred că trebuie sa te culci cu un bărbat ca să-l cunoști. Uneori e suficientă o cafea. Micile amânări sunt timpul nostru de gândire. Când cineva te presează să decizi repede, e clar că acolo ceva nu e în regulă și încearcă să te manipuleze.”

Dorința și invidia- ce ne dorim de fapt?
Dar oare chiar totul se cumpără? Chiar orice lucru, indiferent cât de banal sau de luxos ar fi, este de vânzare? V-ați gândit vreodată că deși totul pare să se cumpere cu bani, unele lucruri pur și simplu nu sunt de vânzare? Da, da, chiar nu sunt!

,,Nu toate dorințele se cumpără însă. Inimile, de exemplu, se fură. Poți să-ți disciplinezi inima? Da, poți, că e proastă de bubuie. Serios, o simți cum îți bubuie în urechi când te emoționezi și nu mai ai nici bruma de rațiune de care te mai ajuți din când în când”, explică Muza.

Radu Constantinescu are și el propria lui teorie despre dorințe și despre prețul acestora.

,,Dacă dorințele tale au un preț, atunci la fiecare dorință pe care poți să o cumperi există cel puțin încă una: a celui care vrea să ți-o vândă. Stabilește-ți prioritățile în funcție de ce ai nevoie, că în funcție de plăcere am tot făcut-o eu toată viața și nu a fost bine. Lucrurile pe care le cumperi nu le cumperi cu bani. Le cumperi cu timpul pe care ești nevoit să-l sacrifici ca să câștigi acei bani. Învață-te să evaluezi lucrurile pe care le cumperi în timp.”

Să fie adevărat că oamenii învață și mai mult dintr-o situație defavorabilă, o situație care la acel moment pare că-ți schimbă și că îți răvășește întreaga existență?

,,Ultimii ani mi-au deschis ochii tocmai pentru că s-au întâmplat două lucruri în aparență dezastruoase: mai întâi, nevoile au crescut, am luat-o de la capăt într-o nouă căsnicie, studențește, de la zero. Am (re)descoperit însă cât de mult poate să te ambiționeze o situație nefavorabilă. Iar apoi mi s-a schimbat statutul din angajat în freelancer.

Să lucrezi pentru tine poate să pară de vis, dar fără un pic de disciplină poate să devină un coșmar. Muncești când vrei? Și bani când iei?”, explică Radu Constantinescu.

Totul începe cu noi. Noi suntem punctul de plecare spre orice destinație. Destinația este motivația. Cum? Veți spune că toată lumea v-a zis că motivația e combustibilul. V-a menajat: combustibilul suntem noi. Noi ardem. Toți. Din păcate, nu toți la fel. Unii se transformă în lumină, alții doar în scrum”Radu F. Constantinescu