De ce oamenii buni săvârșesc fapte rele ? (Important To Know)

  • di

De ce oamenii buni săvârșesc fapte rele ?- James Hollis

Eul pe care eu îl cunosc nu stie suficient pentru a sti ca nu stie suficient. Se crede un cristal luminos, când, de fapt, e în mare parte alcatuit din nuante de gri. În mare parte din forme vagi, piezise, iar uneori din pur obsidian opac. Eul care cred ca sunt e doar ceea ce-mi spune eul despre mine, o foita fragila care acopera o imensa mare interioara. Limbajul ne tradeaza. Când spun eu, care eu vorbeste? Care parte a întregului este în acea clipa dominanta? Când spun în sinea mea, care sine vorbeste? Cum pot spune ca eu ma cunosc, în fiecare … sau în oricare clipa?


De ce savârsesc oamenii buni fapte rele?

De ce sunt viata noastra personala si trecutul nostru social atât de brutale? Atât de repetitive, atât de daunatoare noua si celor din jurul nostru, atât de autodistructive? Teza centrala a cartii de fata ”De ce savârsesc oamenii buni fapte rele?” este relativ necunoscuta publicului larg, dar are caracterul unui truism pentru psihologia inconstientului. Și consta în faptul ca psihicul omenesc nu este un tot unitar sau unificat, asa cum îi place eului sa-l creada, ci este diversificat, complex si divizat … mereu divizat.


Este o amagire a eului, uneori o amagire necesara. Credinta ca acest conglomerat de euri fragmentare se afla sub controlul nostru, ca nu depaseste raza de actiune a constientului sau, chiar, ca poat fi cunoscut. Aceste euri fragmentare, aceste prezente mai întunecate sunt sisteme de energie fractionale. Care au ca atare capacitatea de a actiona independent de intentia noastra conștienta.
De ce oamenii buni săvârșesc fapte rele ?- James Hollis

Aceasta lume interioară și autonoma este domeniul a ceea ce Jung numea Umbra. Ea nu este chiar raul în sine, desi poate face anumite lucruri pe care noi sau altii le-am putea ulterior considera rele. Pâna la urma, suntem pe deplin raspunzatori pentru actiunile si consecintele Umbrei. Chiar daca la momentul respectiv și nu am fost constienti de influenta ei.

Lucrurile de deasupra sunt copii ale celor de dedesubt si lucrurile de dedesubt sunt copii ale celor de deasupra”. Iar “susul si josul sunt unul si acelasi lucru”


Cartea De ce oamenii buni savârsesc fapte rele? ne ajută sa întelegem aspectele mai întunecate ale psihicului, invita la un dialog mai tulburator cu sine însusi si cu lumea noastra, un dialog care promite mai
multa, nu mai putina complexitate, dar din care va rezulta, în mod necesar, o mai bună înțelegere de sine și a lumii.


“Nu devenim mai luminati imaginându-ne figuri luminoase, ci constientizând întunericul. Procesul din urma este, însa, mai neplacut si, ca atare, nu foarte îndragit. “- CG. JUNG

Platon era de parere ca toti oamenii sunt inerent buni, cu conditia sa fie pe deplin constienti, sau cel putin asa afirma în dialogul Republica. Daca cineva greseste, e doar pentru ca nu întelege pe deplin consecintele gestului sau.


Dupa cum nota Jung: ”Umbra este o problema morala care reprezinta o provocare la adresa întregii personalitati a eului, caci nimeni nu poate sa realizeze Umbra fara o risipa considerabila de decizie morala, odata ce la aceasta realizare este vorba de a recunoaste ca aspectele sumbre ale personalitatii exista cu adevarat.

Ceea ce nu constientizam va continua sa ne bântuie vietile – si lumea din jur. Scurta noastra trecere prin aceasta lume nu ne permite sa constientizam si sa asimilam tot ceea ce se afla în interiorul nostru. Si totusi, calitatea vietii noastre depinde direct de nivelul de constienta cu care ne luam deciziile noastre zilnice.

Cartea De ce oamenii buni săvârșesc fapte rele de James Hollis, se doreste a fi un îndemn adresat cititorilor de a-si trai viata într-un mod mai constient.

De ce oamenii buni săvârșesc fapte rele ?- James Hollis


Dintre numeroasele concepte elaborate de Jung, Umbra este poate cel mai bogat în semnificatii. Definita în cel mai functional mod, Umbra este alcatuita din toate acele aspecte ale psihicului care ne fac sa nu ne simtim în largul nostru cu noi însine. Umbra nu este doar inconstientul, este ceea ce tulbura sentimentul de sine pe care dorim sa îl avem. Nu este sinonima cu raul, desi poate contine elemente pe care eul sau cultura le considera rele.

Umbra este omul inconștient.

Umbra se infiltreaza în activitatile noastre cotidiene si este prezenta în toate chestiunile care ne privesc, indiferent de caracterul sau intentiile lor nobile.


Cele 4 forme de manifestări ale Umbrei:

  1. Umbra rămâne inconstienta, dar activa în viata noastra;

2. Ne dezicem de ea proiectând-o asupra altora;

3. Umbra uzurpa constientul si ne poseda

4. Duce la o largire a constientului prin recunoastere, dialog si asimilare a continutului sau.


Nimeni nu poate raspunde la întrebarea: “Spune-mi, de ce anume esti inconstient?” Prin definitie, nu cunoastem ceea ce nu cunoastem. Nu cunoastem ceea ce ne-ar putea cunoaste pe noi. Dar ceea ce nu stim despre noi persista si se infiltreaza subtil în valorile si optiunile noastre.

”Ceea ce omul îsi doreste sa afle este aceea … Dar mijlocul lui de cunoastere este acesta … Cum poate el sa cunoasca aceea? Doar perfectionându-si-l pe acesta”.


Aceea este lumea exterioară care o percepem, de regula fara sa stim ca ea emana din acesta, din interiorul psihicului nostru. Atunci cum putem cunoaste cu adevarat aceea, lumea reala din afara, daca nu aflam mai multe despre acesta, despre mecanismul nostru interior, preferintele si prejudecatile noastre?
Motivul pentru care există conștiența, și pentru care simțim nevoia de a o extinde și aprofunda, este foarte simplu: fără conștiență lucrurile merg mai prost.

De ce oamenii buni săvârșesc fapte rele ?- James Hollis


Trebuie sa acceptam, mai devreme sau mai târziu, urmatorul paradox: deoarece Umbra este formata din ceea ce nu vrem sa fim, cea mai profunda si refractara Umbra este ceea ce încercam sa evitam cu orice pret, anume sa devenim noi însine.

Prin urmare, viata pe care o traim este, vazuta din perspectiva îngusta, partinitoare a constientului, o greseala, dar o greseala necesara. Adaptarile ne abat de la calea dorita de natura noastra.


Colaboram cu temerile noastre si ne multumim cu mai putin decât ne este menit. Dar nu ne putem feri de aceste greseli, la care ne obliga viata. Cele mai mari eforturi ale omului sunt cele pe care trebuie sa le depuna pentru a se mentine în punctul de convergenta spirituala între datoria noastra la individuatie si fragilitate a naturii umane.
Atunci când, uneori, ne întâlnim cu noi însine, când ne întâlnim cu Umbra noastra, atunci devenim partasi la viata, atunci ne aflam în arena în care se pierde sau se câstiga sensul, în care viata este traita în deplinatatea ei.

Persoana aparent lipsita de Umbra este fie naiva si superficiala, fie profund imatura si inconstienta. Telul nostru nu este bunatatea, ci totalitatea, cum spunea Jung.


Trebuie sa cautam Umbra acolo :


1) unde sunt ascunse temerile noastre,
2) unde ne consideram cel mai respingatori sau
3) în numeroasele compromisuri cotidiene, în adaptarile si negarile care nu fac altceva decât sa adânceasca întunericul.

Lascia un commento

Il tuo indirizzo email non sarà pubblicato.