ALEPH- Paulo Coelho- extras de idei minunate
Aleph: momentul Prezent- Veșnicul ACUM
În magie – ca şi în viață – există doar momentul prezent, ACUM. Timpul nu se măsoară aşa cum se calculează distanța dintre dou puncte. „Timpul“ nu trece. Omului îi este foarte greu să se concentreze asupra prezentului; întotdeauna se gândeşte la ce face, cum ar fi putut să facă mai bine, care sunt consecințele actelor sale, de ce nu a acționat cum ar fi trebuit să acționeze. Ori se preocupă de viitor: ce va face mâine, ce măsuri trebuie luate, care este primejdia care îl aşteaptă dup colț , cum să evite ceea ce nu doreşte şi cum să ating ceea ce a visat dintotdeauna.
Trecutul şi viitorul există numai în amintirea noastră. Însă momentul prezent este dincolo de timp: este Veşnicia.
Rutina înseamnă să crezi că exişti pentru că eşti nefericit. Alte persoane există în funcție de problemele lor şi vorbesc numai despre ele: probleme cu copiii, cu soțul, cu şcoala, cu serviciul, cu prietenii. Nu contenesc să-şi spună : eu sunt aici. Sunt rezultatul a tot ce s-a întâmplat şi se va întâmpla, dar sunt aici. Dacă am făcut ceva greşit, pot să îndrept situația sau măcar să cer iertare. Dacă am făcut ceva bine, asta mă face mai fericit şi conectat cu momentul prezent.
Viața noastră este o permanentă călătorie, de la naştere pân la moarte. Peisajul se schimbă , oamenii se schimbă , nevoile se transformă , dar trenul merge înainte. Viața este trenul, nu gara.
Lumea este creată şi distrusă în clipa asta. Cei pe care i-ai întâlnit vor reapărea, cei pe care i-ai lăsat să plece se vor întoarce. Nu nesocoti harurile care ți-au fost oferite. Înțelege ce se petrece cu tine şi vei şti ce se petrece cu lumea întreagă. „Nu socotiți că am venit să aduc pacea pe pământ. N-am venit să aduc pace, ci sabie.- Iisus”
Învățăm în trecut, dar nu suntem roadele acestui lucru. Suferim în trecut, iubim în trecut, plângem şi zâmbim în trecut. Dar asta nu ne foloseşte pentru prezent. Prezentul are provocările lui, răul şi binele său. Nu putem învinovăți trecutul şi nici să -i mulțumim pentru ce se întâmplă acum. O nouă experiență de iubire nu are absolut nimic în comun cu experiențele trecute: e întotdeauna nouă .
Aleph: nemulțumirea, tragedia
Când nemulțumirea nu dispare, înseamnă că ea a fost pusă acolo de Dumnezeu cu un singur scop: trebuie să schimbi tot, să mergi înainte.
Tragedia este o schimbare radicală în viețile noastre, întotdeauna legat de acelaşi principiu: o pierdere. Când te afli în fața unei pierderi, nu ți-e de nici un folos să încerci să mai recuperezi ce s-a dus deja, mai bine profiți de golul ce ți se deschide în față ca să -l umpli cu ceva nou. În teorie, orice pierdere e spre binele nostru; în practică , ne punem întrebări în legătură cu existența lui Dumnezeu şi ne spunem: oare merit eu asta?
„Binecuvântează şi vei fi binecuvântat. “
Întotdeauna vom avea nevoie de smerenie ca să acceptăm că inima noastră înț elege motivul pentru care suntem aici. Ajunge să avem încredere, să urmăm semnele, să ne trăim Legenda Personală şi, mai devreme sau mai târziu, o să ne dăm seama că participăm la ceva, chiar dacă nu putem înțelege acest lucru în mod rațional. Tradiția spune că , în secunda de dinaintea morții, fiecare devine conştient de adevărata rațiune a existenței. Şi în acel moment se naşte Infernul sau Paradisul.
Infernul înseamnă să ne uităm înapoi în acea fracțiune de secundă şi să ştim că am pierdut ocazia de a preaslăvi miracolul vieții. Paradisul înseamnă să putem spune în momentul acela: „Am săvârşit câteva greşeli, dar n-am fost laş. Mi-am trăit viața şi am făcut ce trebuia să fac“.
Aleph: voința și curajul
Voința şi curajul nu sunt acelaşi lucru. Curajul poate să atragă frica şi adulația, dar forța voinței pretinde răbdare şi implicare. Oamenii înzestrați cu o imensă forță a voinței sunt în general solitari, pentru că lasă impresia de răceală .
Dacă eu cred că voi învinge, va crede şi victoria în mine. Nici o viață nu e întreagă fără un dram de nebunie. O viață fără o cauză este o viață fără efect.
Cuvintele sunt lacrimi care au fost scrise. Lacrimile sunt cuvinte care au nevoie să țâşnească . Fără ele, nici o bucurie nu are strălucire, nici o tristețe nu are un sfârşit. Cuvintele sunt viață aşternută pe hârtie.
Am învățat că pentru a-mi vindeca rănile trebuie să am curajul să le înfrunt, să mă iert şi să -mi îndrept greşelile.
Tindem întotdeauna să valorizăm ceea ce vine de departe, fără să recunoaştem niciodată tot frumosul care există în jurul nostru. Lumina ascunsă în sufletul nostru va lumina ceea ce trebuie să fie văzut. Nu există două călătorii identice pe acelaşi Drum.
A trăi înseamnă a experimenta, nu a sta să te gândeşti la sensul vieții.
Timpul nu e o bandă de casetă , pe care o putem derula înainte şi înapoi.
„Cine vrea să vadă curcubeul trebuie să învețe să -i placă ploaia“
Aleph: ce înseamnă ?
Aleph- punctul unde totul este în acelaşi loc, în acelaşi timp. În Tradiția magică el se prezintă în două moduri. Primul din ele e un punct în Univers care conține toate celelalte puncte, prezente şi viitoare, mici sau mari. În general îl descoperim din întâmplare. Numim asta micul Aleph. Mergi pe stradă , sau te aşezi într-un anumit loc, şi deodată întregul Univers se află acolo. Primul lucru care apare e o imensă voință de a plânge, nu de tristețe, nici de bucurie, ci de emoție. Ştii că înțelegi totul, chiar dacă nu ştii să – ți explici nici ție însuți.
Marele Aleph se produce când două sau mai multe persoane între care există o anumită afinitate foarte puternică se întâlnesc întâmplător în micul Aleph. Aceste dou energii diferite se completează şi provoacă o reacție în lanț . Aceste două energii sunt polul pozitiv şi negativ al oricărei baterii, ceea ce face să se aprindă lampa. Ele se transformă în aceeaşi lumină , când două persoane pe care le-a ales Destinul pentru o misiune specifică se întâlnesc într-un loc anume.
Aleph- numărul care conține toate numerele. Matematicienii folosesc Aleph-ul ca o referire la numărul cardinal care defineşte infinitul…În Apocalipsă se întâlnește când Mielul se defineşte a fi începutul şi sfârşitul, cel care se află dincolo de timp. Este prima literă a alfabetelor ebraic, arab şi aramaic.
Timpul nu se mişcă şi nici nu stă pe loc. Timpul se schimbă . Ocupă un loc în această mutație constantă , Aleph-ul nostru.
Aleph și timpul
E nevoie de un efort uriaş ca să te eliberezi de memorie, dar, când reuşeşti, începi să descoperi că eşti mai capabil decât crezi. Locuieşti în acest corp gigantic care este Universul, unde se află toate soluțiile şi toate problemele. Vizitează -ți sufletul în loc să – ți vizitezi trecutul. Universul trece prin multe mutații şi le poartă cu el. Numim fiecare dintre aceste mutații „o viață “. Dar, aşa cum celulele corpului se schimbă, iar tu continui să fii acelaşi, timpul nu trece, doar se schimbă . Crezi că eşti aceeaşi persoană care erai, dar nu e aşa.
Dar într-o zi timpul acestei vieți se sfârşeşte. Moartea e o poartă spre altă dimensiune.
Niciodat nu ne pierdem ființele dragi. Ele ne însoțesc, nu dispar din viața noastră . Suntem doar în camere diferite. Ceea ce numim „viață “ este un tren cu multe vagoane. Uneori suntem într-unul, uneori într-altul. Alte dăți traversăm de la unul la altul, când visăm sau când ne lăsăm conduşi de extraordinar.
În fiecare noapte trecem dintr-un plan în altul în timp ce dormim. Vorbim cu viii, cu cei pe care îi socotim morți, cu cei care sunt în altă dimensiune, cu noi înşine – cei care am fost deja şi care vom fi într-o zi.
Iubirea învinge întotdeauna ceea ce numim „moarte“. De asta nu trebuie să plângem după ființele noastre dragi, pentru că ele continuă să ne fie dragi şi rămân lâng noi. Ne este foarte greu să acceptăm asta.
Suntem parte din întreg
Suntem o parte din tot. Nu existăm.— Existăm aşa cum există o celulă . Ea poate cauza un cancer distrugător, poate afecta o mare parte a organismului. Sau poate răspândi elementele chimice care provoacă bucurie şi bunăstare. Dar ea nu este persoana. — Atunci de ce atâtea conflicte? — Pentru ca Universul să înainteze. Pentru ca să se mişte corpul.
Suntem pe veci în acelaşi tren, până când Dumnezeu decide să -l oprească pentru un motiv pe care doar El îl cunoaşte. Dar, cum e imposibil să rămânem numai în propria noastră cabină , mergem dintr-o parte într-alta, dintr-o viață într-alta, ca şi cum ele s-ar petrece în succesiune.
Suntem toți suflete care rătăcesc prin Univers, trăindu-ne viețile în acelaşi timp, dar având impresia că trecem de la o reincarnare la alta. Tot ce atinge codul sufletului nostru nu e niciodată uitat şi afectează restul în consecință .
„Mintea ta trebuie să fie în armonie cu Universul. Corpul tău trebuie să însoţească Universul. Tu şi Universul sunteţi doar una.“
Rugăciunile ne apropie de Dumnezeu?
Rugăciunile pe care le rosteşti o să facă să răsară soarele mâine? Bineînţeles că nu: soarele răsare pentru că ascultă de o lege universală. Dumnezeu este lângă noi, independent de rugăciunile pe care le spunem. Dacă nu te trezeşti devreme, n-ai să vezi niciodată soarele răsărind. Dacă nu te rogi, deşi Dumnezeu e întotdeauna aproape, niciodată nu vei reuşi să-I observi prezenţa.
Drumul Păcii
„Drumul Păcii este vast şi imens, oglindind marele desen care a fost făcut în lumea vizibilă şi invizibilă. Războinicul este tronul Divinităţii şi serveşte întotdeauna unui scop mai înalt.“
„Drumul Păcii e fluid ca un fluviu şi, pentru că nu rezistă la nimic, a învins chiar înainte de a începe. Arta păcii este imbatabilă, pentru că nimeni nu luptă cu nimeni, doar cu sine însuşi. Învinge-te pe tine, şi vei învinge lumea.“
Drumul Păcii pare o luptă, dar nu este. E arta de a umple ce lipseşte şi de a goli ce prisoseşte. Să controlezi agresiunea ca să nu-l zdrobeşti pe celălalt, iată Drumul Păcii.
„Căutarea păcii e un mod de a te ruga ce se încheie generând lumină şi căldură. Uită puţin de tine, află că în lumină e înţelepciunea şi în căldură rezidă compasiunea. Umblând pe această planetă, caută să notezi adevărata formă a cerurilor şi pământului. O vei putea face dacă nu ai să te laşi paralizat de frică şi vei decide că toate gesturile şi atitudinile tale vor corespunde cu ceea ce gândeşti.“
Semințele răului trebuie smulse din pământ înainte să prindă rădăcini şi să crească .
Iertarea
Iertarea trebuie să vină din străfundurile sufletului tău, sufletul acesta care trece de la un corp la altul şi care învață pe măsură ce călătoreşte prin timpul care nu există şi prin spațiul care este infinit. Niciodată nu putem răni un suflet, pentru că niciodat nu-l putem răni pe Dumnezeu. Dar rămânem prizonieri ai memoriei, şi asta face ca viața noastră să fie nefericită , chiar dacă avem totul ca să fim fericiți. Ce bine ar fi să putem fi pe de-a-ntregul aici, ca şi cum ne-am fi trezit în acest moment pe acest pământ şi ne-am fi întâlnit într-un lăcaş sfânt acoperit cu aur. Dar nu putem.
O îmbrățişare este un gest la fel de vechi ca omenirea şi care înseamnă mult mai mult decât întâlnirea a două corpuri. O îmbrățişare înseamnă : nu mă ameninți, nu mi-e frică să stau atât de aproape, pot să mă relaxez, să mă simt acasă , sunt ocrotit şi cineva mă înțelege. Tradiția spune că , de câte ori îmbrățişăm pe cineva de bunăvoie, câştigăm o zi de viață .
Sursa: Aleph , di Paulo Coelho
Te-ar putea interesa și: Idei sacre despre sensul vieții de la Yogananda
Din înțelepciunea lui Paulo Coelho
Manuscrisul găsit la Accra-înțelepciune atemporală
Alchimistul -Limbajul lui Dumnezeu