Povestea Potopului și Daniel în groapa leilor- semnificație simbolică- Goddard Neville- Credința ți-e avutul
Povestea Potopului semnificație
Fizic, această lume apare ca un ocean de lumină conţinând în sine toate lucrurile, inclusiv omul, ca trupuri pulsânde învelite în lumină lichidă. Povestea biblică a Potopului [Facerea/Geneza 6-8] este starea în care trăieşte omul. Omul este de fapt inundat într-un ocean de lumină lichidă în care fiinţe de lumină nenumărate se mişcă.
Povestea Potopului este într-adevăr pusă în scenă azi. Omul este arca ce conţine înlăuntrul său principiul masculin-feminin al fiecărei fiinţe vii. Porumbelul sau ideea care e trimisă în afară pentru a găsi pământ uscat este încercarea omului de a-şi întrupa ideile. Ideile omului aduc a păsări în zbor – ca şi porumbelul din poveste, întorcându-se la om fără a găsi un loc de odihnă. Dacă omul nu va lăsa asemenea căutări neroditoare să-l descurajeze, într-o bună zi, pasărea se va întoarce cu o ramură verde.
După asumarea conştienţei lucrului dorit, el va fi convins că aşa este; şi va simţi şi şti că el este ceea ce şi -a însuşit conştient, deşi nu este confirmat încă de simţurile lui. Într-o bună zi, omul va deveni atât de identificat cu a sa concepţie încât o va şti a fi el însuşi şi va declara, „EU SUNT; EU SUNT ceea ce doresc să fiu (EU SUNT cel ce/ceea ce EU SUNT)”. Va descoperi că, făcând asta, va începe să -şi întrupeze dorinţa (porumbelul sau dorinţa va găsi de această dată pământ uscat), înţelegând în acest fel misterul cuvântului făcut trup.
EU SUNT lumina lumii
Totul pe lume este o cristalizare a acestei lumini lichide. „EU SUNT lumina lumii” . Conştiinţa ta de a fi este lumina lichidă a lumii, care se cristalizează în concepţia pe care o ai despre tine însuţi.
Conştiinţa ta necondiţionată de a fi s-a conceput mai întâi pe sine în lumină lichidă (care e viteza primordială a universului). Toate lucrurile, de la cele mai înalte până la cele mai de jos vibraţii sau expresii ale vieţii, sunt nimic mai mult decât vibraţii ale vitezei acestei velocităţi iniţiale; aur, argint, fier, lemn, carne etc. sunt numai diferite expresii sau velocităţi ale acestei unice lumini de substanţă lichidă.
Toate lucrurile sunt lumină lichidă cristalizată; diferenţierea sau infinitatea de expresie este cauzată de dorinţa celui care o concepe de a se cunoaşte pe sine. Concepţia ta despre sine determină automat velocitatea necesară pentru a exprima ceea ce te-ai conceput pe tine însuţi a fi.
Lumea este acest ocean de lumină lichidă în nenumărate stări diferite de cristalizare.
Daniel în groapa leilor- simbolismul parabolei
Dumnezeul tău pe Care tu Îl cinsteşti fără încetare, Acela te va scăpa! – Daniel 6:16/6:17
Povestea lui Daniel este povestea fiecărui om. E consemnat că Daniel, închis fiind în groapa leilor, şi-a întors spatele către fiarele flămânde; şi cu privirea către lumina ce venea de sus, s-a rugat unului şi singurului Dumnezeu. Leii, care fuseseră dinadins înfometaţi pentru ospăţ, au rămas neputincioşi în a vătăma pe profet. Credinţa lui Daniel în Dumnezeu era atât de mare încât i-a adus la sfârşit libertatea şi numirea ca înalt dregător în împărăţie [Daniel 6:13-28]. Această poveste a fost scrisă pentru tine, pentru a te instrui în arta eliberării de orice problemă sau închisoare din lume.
Cei mai mulţi dintre noi, aflându-ne în groapa leilor, am fi preocupaţi numai de lei, nu ne -am gândi la nicio altă problemă de pe lumea asta mare în afara leilor; totuşi, ni se spune că Daniel şi -a întors spatele către ei şi a privit spre lumina care era Dumnezeu. Dacă am putea urma exemplul lui Daniel când suntem ameninţaţi de vreun dezastru teribil precum leii, sărăcia sau boala, dacă, precum Daniel, ne -am putea duce atenţia spre lumina care e Dumnezeu, soluţiile noastre ar fi la fel de simple.
Dorințele sunt cuvinte vorbite de Dumnezeu
De exemplu, dacă ai fi întemniţat, n-ar fi nevoie să-ţi spună cineva că ceea ce ar trebui să-ţi doreşti este libertatea. Libertatea sau mai degrabă dorinţa de a fi liber ar fi automată. Acelaşi lucru ar fi adevărat dacă ai fi bolnav sau dator sau în orice altă încurcătură. Leii reprezintă situaţii de natură ameninţătoare, aparent fără soluţii. Fiecare problemă îşi produce automat soluţia în forma unei dorinţe de a te elibera de problemă. Aşadar, întoarce-ţi spatele către problemă şi îndreaptă-ţi atenţia pe soluţia dorită, simţindu-te deja a fi ceea ce doreşti. Continuă în credinţa asta şi vei descoperi că zidurile temniţei tale vor dispărea pe măsură ce începi să exprimi ceea ce ai devenit conştient a fi.
Priveşte asupra dorinţelor tale ca şi cuvinte vorbite de Dumnezeu şi fiecare cuvânt o profeţie a ceea de ce eşti capabil a fi. Nu pune la îndoială dacă meriţi sau nu meriţi să -ţi realizezi dorinţele. Acceptă-le aşa cum vin. Adu mulţumiri pentru ele de parcă ar fi daruri. Simte -te fericit şi recunoscător pentru a fi primit asemenea daruri minunate. Apoi mergi pe calea ta în pace. Asemenea acceptări simple ale dorinţelor tale sunt ca aruncarea de seminţe fertile pe pământ mereu afânat.
Când îţi sădeşti dorinţa în conştienţă ca sămânţă, încrezător că va apărea în deplinul său potenţial de rodire, ai făcut deja tot ceea ce se aşteaptă de la tine. A fi îngrijorat sau temător în legătură cu felul în care va fi împlinirea ei înseamnă a ţine aceste seminţe într-o strânsoare mentală şi, astfel, a le împiedica să crească până la vremea recoltei.
Nu fi nerăbdător sau îngrijorat în privinţa rezultatelor. Rezultatele vor urma la fel de sigur cum ziua urmează nopţii. Ai credinţă în această sădire până ce evidenţa ţi se manifestează a fi astfel. Încrederea ta în această procedură va aduce mari recompense. Aştepţi numai puţin în conştienţa lucrului dorit; apoi, deodată, când te aştepţi mai puţin, lucrul simţit devine expresia ta.
Viața nu distruge nimic
Viaţa nu ţine seama de persoane şi nu distruge nimic; continuă să ţină vie ceea ce omul este conştient a fi. Lucrurile vor dispărea numai pe măsură ce omul îşi schimbă conştienţa. Neagă dacă vrei, şi totuşi rămâne un fapt acela că singura realitate este conştienţa, iar lucrurile numai o oglindă a ceea ce eşti conştient a fi. Starea paradisiacă pe care o cauţi va fi găsită numai în conştienţă, fiindcă Împărăţia Cerurilor este înlăuntrul tău.
Conştienţa ta este singura realitate vie, capul etern al creaţiei. Ceea ce eşti tu conştient a fi este trupul vremelnic pe care-l porţi. A-ţi întoarce atenţia de la ceea ce eşti conştient a fi înseamnă a decapita acel trup; dar, aşa cum o găină sau un şarpe continuă să sară şi să se zbată o vreme după ce i s -a retezat capul, la fel,calităţile şi condiţiile par a trăi încă o vreme după ce ţi-ai îndepărtat atenţia de la ele.
Omul, necunoscând această lege a conştienţei, îşi îndreaptă constant gândul spre condiţiile lui anterioare şi, fiind atent la ele, aşează asupra acestor trupuri moarte capul etern al creaţiei; prin asta, el le reanimează şi învie. Trebuie să laşi aceste trupuri moarte şi morţii să-i îngroape pe morţi [Matei 8:22, Luca 9:60]. Omul, după ce şi-a pus mâna pe plug (adică, după ce şi-a însuşit conştienţa calităţii dorite), uitându-se îndărăt, îşi neagă destoinicia pentru Împărăţia Cerurilor [Luca 9:62]. Cum voia cerurilor se face veşnic pe pământ, eşti astăzi în ceruri ceea ce eşti înlăuntrul tău, fiindcă aici, pe acest pământ, se arată cerurile tale.
Împărăţia Cerurilor chiar este la îndemână. Acum este vremea potrivită. Creează -ţi deci un nou cer,intră într-o nouă stare de conştienţă şi un pământ nou va apărea.
Citește și: Calitățile minții-simbolul celor 12 ucenici
Imagine: www.pixabay.com