Corpul nu uită. Vindecarea traumelor profunde din inconștient.- Myriam Brousse/ Valerie Peronnet- mic rezumat
Corpul încearcă adesea să ne vorbească, să ne spună o poveste: propria poveste, cea uitată de noi. În străfundurile ei, păstrează amintirea unor suferințe și traume din copilăria timpurie, chiar din viața intrauterină. Imprimate în mușchi, țesuturi și în carne, aceste dureri răsună în organism și ies la suprafața de-a lungul vieții.
Corpul nu uită. Vindecarea traumelor profunde din inconștient.
Prin cartea Corpul nu uită, Myriam Brousse te ajută să îți identifici și să înțelegi originile propriilor suferințe, precum și tiparele inconștiente după care iei hotărâri. Eliberează-te de traume acționând asupra corpului pentru a-l vindeca, ieșind astfel din cercul infernal al repetițiilor, recăpătându-ți sănătatea.
Myriam Brousse, psihoterapeut cu o experiență de peste 30 ani, prin cartea Corpul nu uită ne propune o lectură fluidă, plină de studii de caz și exemple concrete. Aflăm astfel despre eliberarea traumelor și despre vindecarea profundă a spiritului.
Limbajul intelectual, prin raționalizare, blochează conștientizarea a ceea ce este mai important: emoția.
Repetarea : Corpul nu uită. Vindecarea traumelor profunde din inconștient.
Suferințele omenești provin din necunoașterea realităților emoționale refulate. Această refulare provoacă perturbări ale unității persoanei, prin limbajul raționalizărilor secundare, care îl separă pe individ de fundamentele lui existențiale. În aceste condiții, atunci când un eveniment traumatizant survine, se produce o dezordine. Emoția neintegrată invadează cănștiința asemeni unui torent. Și de aici apare suferința și boala.
Emoția: Corpul nu uită. Vindecarea traumelor profunde din inconștient.
Suferințele nu sunt provocate de o cauză a priori intelectuală. Întotdeauna, emoțiile sunte cele care produc suferință. Ele sunt încărcate de semnificații: rușine, frică, furie, vinăvăție. Ori , memoria corpului este, prin însăși natura ei, emoțională.
Pentru a nu mai suferi, îngropăm totul adânc în noi. Și de cele mai multe ori, funcționează ! Până într-o zi, când se produce un blocaj. Apare o problemă, ba chiar o serie de probleme: un doliu, o despărțire, un accident, o boală gravă. An după an, trupul nostru înregistrează în mod sistematic tot ceea ce produce suferință și el păstrează această amintire în memoria lui pentru a încerca să se protejeze de o viitoare agresiune. Iar toate aceste suferințe vor răsuna pe tot parcursul vieții.
Etape către libertate
În travaliul asupra memoriei corporale, motorul este capacitatea de a ne vedea existând.
Prima etapă: a ne informa și a vedea. Să vedem informațiile de care dispunem și să le căutăm pe acelea care lipsesc. Este etapa de constituire a grilei vieții, a cronologiei existenței noastre. Faptul de a vedea necesită timp. Mai ales atunci când este vorba despre a deschide ochii asupra propriei noastre istorii și despre a ne privi întreaga existență într-o altă lumină.
A doua etapă: Odată culese informațiile, trebuie să știm ce să facem cu ele. Urmează un fel de dezactivare a acestor informații și o acceptare. Acceptarea faptului că legăturile puse în evidență, săptămână după săptămână, sunt cele care ne înrolează în scheme repetitive, hrănite de dorințele noastre absurde, de angoasele noastre și fricile noastre.
Singura modalitate de a traversa astfel de perioade foarte chinuitoare este să ne acceptăm fricile, durerile, suferințele, tot ceea ce iese la suprafață. Adesea, primul reflex este să ni le reprimăm. Să refuzăm furia care urcă în noi împotriva unui părinte, îngrijoarea față de un copil.
Si apoi, dintr-o dată, rezistențele cedează și corpul își spune trauma inițială.
A treia etapă: Dezactivarea memoriei.
Dezactivarea nu se produce printr-un raționament cerebral. Corpul, și numai corpul, e cel care acceptă să-și înfrunte durerea, în loc să o evite, devenind capabil să renunțe la amintirea ei și să o transforme, printr-un fel de răstălmăcire.
A patra etapă: A ne reinforma și a transforma
Cel care nu face nimic se reântoarce la lucrurile de care a încercat să scape consumând foarte multă energie: scheme repetitive și alte comportamente aberante. O astfel de persoană va fi înlăturat munți întregi de nisip, doar ca să se afunde și mai tare în adâncul lor. E dreptul ei.
Ceilalți își continuă transformarea în ritmul lor. În interiorul corpului, amintirea traumei nu a dispărut, dar ea nu mai vibrează în același mod. Corpul își amintește și se manifestă în funcție de memoria lui ascunsă, dar el este totodată capabil pentru a-ași recâștiga libertatea și pentru a inventa alte moduri de a acționa și de a reacționa.
Transformarea este un drum pe care mergem agale, din bine în mai bine. Nu se produc miracole.
Pe parcursul acestei etape, viața se eliberează de ceea ce o împiedica. Nu înseamnă decât a lua din nou viața în mâini și a alege încotro vrem să o ducem.
Cumpără cartea aici
Articole cu tematică asemănătoare:
Yoga-Corpul nu uită niciodată -Bessel van der Kolk
Când corpul spune NU- Gabor Maté
Vindecarea rănii de trădare- Dominatorul