Iubire, Iubire, Iubire. Puterea acceptării, de Lise Bourbeau- idei esențiale. Ce putem afla din această carte ?
Orice poate fi acceptat într-o zi ? Nu pot să cred că o situație neplăcută se va schimba doar dacă o accept….
Acesta este motivul pentru care Lise Bourbeau a acceptat să scrie o carte despre acceptare, despre toate sensurile cuvântului, în diverse tipuri de situații, mai ales cele nedorite și neplăcute.
Pentru a face lectura mai accesibilă și mai interesantă, autoarea relatează povestea unei familii care trăiește diferite dificultăți legate de acceptare. Povestea și numele membrilor sunt fictive. Totuși, toate exemplele se bazează pe miile de mărturii pe care a avut ocazia să le asculte Lise în cei 25 de ani dedicați transmiterii iubirii.
Cartea Iubire, Iubire, Iubire. Puterea acceptării de Lise Bourbeau conține realitate. Tot ceea ce sugerează este realizabil: este suficient să vă hotărâți să experimentați acele lucruri.
Să vrei ca lucrurile să meargă așa cum vrei tu, înseamnă control. Acest gen de control nu schimbă nimic și nu îți poate oferi liniște sufletească.
Tot ceea ce nu merge așa cum vrei tu în relația ta de cuplu, sau o oarecare alta, provine din reacțiile tale, cauzate de rănile pe care le ai și de reacțile celor din jurul tău. Trebuie să îți acorzi dreptul și să le acorzi și dreptul celorlalți- de a fi o ființă umană și de a-ți accepta limitele și rănile încă nevindecate.
Cum să schimbi o situație nedorită?
Schimbarea unei situații nedorite nu poate fi făcută decât prin acțiuni diferite. Etapa cea mai importantă este acceptarea momentului. Acceptarea faptului că, atunci când cineva suferă, suferă pentru că a fost atinsă una dintre rănile sale și acestea reacționează. Acceptarea faptului că suntem ființe umane, cu răni nevindecate încă.
Ce este iubirea de sine ?
În viziunea lui Lise Bourbeau, iubirea de sine înseamnă:
- A-mi acorda dreptul de a fi ceea ce sunt, în fiecare moment, chiar dacă nu sunt ceea ce vreau să fiu;
- Să-mi accept diferențele față de ceilalți, fără nicio judecată;
- Să fiu în stare să îmi fac pe plac, chiar dacă cred că nu merit acest lucru;
- Să îmi acord dreptul de a fi uman: să am temeri, slăbiciuni, limite;
- Să învăț din fiecare experiență, în loc să mă condamn;
- Să îmi ascult nevoia, chiar dacă ceilalți mă sfătuiesc să fac altfel;
- Să îmi reamintesc că nimeni nu se poate ocupa de fericirea mea, că eu sunt singura persoană responsabilă pentru ceea ce mi se întâmplă.
Ce înseamnă iubirea față de ceilalți ?
Iubirea față de ceilalți înseamnă:
- Să dau sfaturi celorlalți fără să aștept nimic în schimb;
- Să le permit să decidă singuri, mai ales când este vorba de o decizie inacceptabilă;
- Să îi las să își trăiască experiențele și să-și asume consecințele;
- Să îi observ pe ceilalți, decât să îi judec sau critic;
- Să țin minte că nu pot face pe nimeni fericit, acesta este singurul responsabil de fericirea lui.
Ce este egoismul ?
Dar, să nu confundați toate acestea cu EGO-ismul. A fi egoist înseamnă a vrea ca celălalt să se ocupe de nevoile noastre, înainte de nevoile lui, să iei ceva asupra ta, în detrimentul celuilalt. Să crezi că ceilalți sunt responsabili de propria ta fericire. Toate acestea sunt exact contrariul iubirii adevărate. A fi egoist înseamnă a-i lua celuilalt ceva, pentru propria noastră plăcere. Atunci când cineva îl acuză pe celălalt de egoism, de obicei, este vorba despre o lipsă de comunicare foarte clară. Deoarece confundă iubirea cu plăcerea.
A plăcea înseamnă a face pe plac celuilalt și întotdeauna este în legătură cu a avea și cu a face, nu cu a fi. Confuzia dintre a plăcea și a iubi îi împiedică pe oameni să accepte criticile.
Idei geniale din cartea Iubire, Iubire, Iubire. Puterea acceptării de Lise Bourbeau:
Majoritatea oamenilor se înșeală asupra mai multor atitudini și comportamente pe care le consideră dragoste adevărată, dar care nu sunt: afecțiunea, mila, devotamentul, pasiunea, egoismul.
Este imposibil să le fii întotdeauna pe plac celor apropiați. Cei care încearcă să facă acest lucru dau dovadă de o mare lipsă de iubire de sine, lucru care va avea drept consecință faptul că vor pune la îndoială iubirea adevărată a celorlalți.
Când ne este greu să ne reconciliem cu o anumită persoană, acest lucru se întâmplă doar pentru că acea persoană ne reamintește de un anumit aspect din noi pe care nu vrem să îl acceptăm. De aceea este bine să ne împăcăm mai întâi cu ceilalți, pentru ca apoi să facem pace cu noi înșine.
Când acuzăm pe cineva de un lucru, acea persoană te va acuza de același lucru. Când acuzăm o altă persoană, este vorba despre o lipsă de responsabilitate, deoarece vrem ca aceasta să își asume consecințele propriilor noastre temeri. A fi responsabili înseamnă a ne asuma consecințele propriilor noastre decizii.
Când trăim emoții puternice, înseamnă că au existat așteptări, fără un angajament.
A stabili reguli înseamnă să fii ferm, nu rigid sau autoritar.
A accepta o persoană înseamnă a-ai acorda dreptul de A FI ce vrea și nu de A FACE tot ce vrea, mai ales dacă ceea ce face ne deranjează.
Niciodată nu ne este frică pentru ceilelți, ci pentru noi înșine. Adevărata problemă, în orice situație este frica pentru propria ta persoană, pe care o activează acea situație.
Cumpără cartea aici
Imagine: www.pixabay.com
Pentru a afla mai multe despre rănile din copilările și influența lor asupra vieții noastre, vă recomand următoarele articole:
2. Vindecarea rănii de abandon
3. Vindecarea rănii de respingere